Cartea „Paşi”©

© CENTRUL DE ISTORIE SI APOLOGETICA

Întrucât lipsesc resursele pentru o publicare pe hârtie, încerc să pun la dispoziţia cititorilor cartea „Paşi” sub formă virtuală, carte care este un documentar asupra istoriei baptiştilor în perioada comunistă.  Este postată în format PDF şi împărţită pe secţiuni de câte 25 de pagini (aprox. 8MB fiecare), pentru a putea fi accesată.  Fişierele au un indice alfabetic urmat de numărul paginilor conţinute.  Pentru o citire a cărţii eficientă descărcaţi toate fişierele (va lua posibil şi patru ore pe o conexiune obişnuită, mult mai puţin pe DSL sau broadband) şi citiţi înainte de a trece mai departe în text Anexele indicate la pasajul respectiv.  Majoritatea Anexelor condiţioneză întelegerea evenimentelor descrise ulterior.  Textul principal este, în mare, cronografic în timp ce anexele se dezvoltă tematic.  Vă doresc o lectură plăcută şi benefică.

Textul nu este editat decât sumar astfel s-ar putea să găsiţi greşeli de dactilografiere sau de exprimare.  Puteţi să mi…

Vezi articol original 247 de cuvinte mai mult

Anunțuri

În curs de apariție: „Politica Regimului Antonescu față de cultele neoprotestante. Documente”

Vaisamar

coperta1

Editura Polirom se pregătește să publice un volum cu documente despre politica represivă a lui Antonescu față de cultele neoprotestante. Nu înțeleg cum de nu sunt menționați penticostalii, care au avut și ei parte de prigoana antonesciană.

Și apoi: de ce cultelor neoprotestante trebuie să le facă temele o organizație care se ocupă de Holocaust? Chiar atât de mare să fie dezinteresul pentru istorie printre înaltele obraze bisericești neoprotestante?

Una peste alta, mi-a fost dat cândva să aud un coreligionar vorbind despre Antonescu în termeni elogioși. Deh, miopia istorică e boală grea.

Mai jos informațiile despre volum preluate de pe site-ul Polirom.

***

Volum aparut in coeditare cu editura Institutului National pentru Studierea Holocaustului din Romania „Elie Wiesel”

In anii 1940-1944, statul roman a dezvoltat o politica speciala fata de denominatiunile neoprotestante si credinciosii lor: baptisti, adventisti de ziua a saptea si crestini dupa Evanghelie. Masurile de ordin legislativ, administrativ…

Vezi articol original 88 de cuvinte mai mult

Sf. Andrei în Scythia Minor

Autor Emil Contac

Articolul semnat de pastorul Pavel Riviş Tipei în numărul din decembrie 2007 al revistei C.A. conţine mai multe afirmaţii incorecte care necesită îndreptare, dacă dorim ca scrierea istoriei creştine să se facă după adevăr, în conformitate cu declaraţia Mântuitorului: „Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul” (s.n.) (Ioan 16:13).

Un prim aspect care ar trebui remarcat este că Teofil de Antiohia, în singurele sale scrieri care s-au păstrat (Către Autolic, c. 180 d.Hr.), nu spune nimic despre momentul Rusaliilor sau despre apostolul Andrei şi activitatea sa. Autorul, care a fost episcop de Antiohia în sec. 2, s-a remarcat mai ales ca apologet al creştinismului. Cele trei cărţi adresate lui Autolic au fost traduse în limba română şi publicate în volumul Apologeţi de limbă greacă, (trad. Pr. D. Fecioru, Bucureşti, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1980).

Istoricul Eusebius Pamphili (şi nu Panfilius) (c. 260 – c. 339 d.Hr.) nu menţionează nicio tragere la sorţi între apostoli în timpul conciliului de la Ierusalim! Principala sa lucrare, Istoria bisericească, a fost de asemenea tradusă în limba română, în seria Părinţi şi Scriitori Bisericeşti, vol. 13, de către pr. prof. T. Bodogae, Bucureşti, EIBMBOR, 1987. La începutul cărţii a III-a, Eusebiu scrie despre teritoriile în care au propovăduit apostolii. Iată cum sună textul lui Eusebiu în traducerea lui T. Bodogae:

„Dacă aceasta a fost situaţia iudeilor, în schimb sfinţii apostoli ai Mântuitorului, precum şi ucenicii lor s-au împrăştiat în toată lumea locuită pe atunci. După Tradiţie, lui Toma i-a căzut soarta să meargă în Parţia, lui Andrei în Sciţia, lui Ioan în Asia, unde a şi petrecut vreme mai îndelungată murind în oraşul Efes.” (Ist. bis., III.1, p. 99).”

Trebuie făcute acum câteva precizări:

(a) Eusebius foloseşte verbul eilechen, de la lanchano, care are mai multe înţelesuri: a obţine (un titlu, o funcţie etc.) prin tragere la sorţi, a obţine ceva, a intra în posesia (unui obiect), a-i cădea în responsabilitate, a-i reveni (o sarcină etc.). Ţinând seama de gama înţelesurilor acestui cuvânt, putem interpreta textul din Eusebiu în mai multe feluri: fie ucenicii au ales efectiv prin sorţi regiunile în care să meargă fiecare (dar nu ni se spune în niciun caz că tragerea la sorţi ar fi legată de Conciliul de la Ierusalim), fie au stabilit în alt mod ce teritoriu să revină fiecăruia. Cum Eusebiu nu ne spune mai multe, este inutil să speculăm. De altfel, traducerile de limbă engleză redau în general textul în felul următor: „Parthia i-a revenit lui Toma, Sciţia lui Andrei…” etc.

(b) Prin Sciţia (Scythia) se înţelegea la vremea respectivă un teritoriu extrem de vast, care cuprindea nordul Mării Negre (astăzi o bună parte din Ucraina), nordul Munţilor Caucaz (astăzi, sudul Rusiei, Azerbaijan şi Georgia), nordul şi estul Mării Caspice (astăzi, o bună parte din Kazakhstan). Teritoriul Dobrogei de astăzi a fost cunoscut în antichitate sub numele de Scythia Minor (Sciţia Mică). Eusebiu foloseşte însă denumirea Sciţia, nu Sciţia Mică (Dobrogea), de aceea suntem îndreptăţiţi să credem mai degrabă că teritoriul la care se referă este cel din sudul Ucrainei sau al Rusiei de astăzi. Nu întâmplător, între ţările care îl revendică pe Andrei ca patron se numără (cu un pic mai multă îndreptăţire) şi Rusia.

(c) Eusebiu nu mai spune nimic altceva despre Andrei şi itinerariul său. Toate informaţiile din articolul publicat în Cuvântul Adevărului nu provin de la Eusebiu, cum se spune, ci din alte surse. De fapt, Eusebiu este conştient de existenţa unei cărţi apocrife intitulate „Faptele lui Andrei”, dar o consideră eretică şi se dezice vehement de ea (Ist. bis. III.25.6, p. 128 în trad. rom.).

Fiindcă în articolul semnat de pastorul Pavel Riviş Tipei sunt prezentate mai multe informaţii despre Andrei (că a mers în Asia Mică, apoi în Peninsula Balcanică, apoi în Scythia, şi în final în Grecia, la Patras, unde a şi fost martirizat, fiind răstignit pe o cruce în formă de X), este cazul să evaluăm sursele din care provin aceste informaţii.

În afară de ceea ce ştim din Noul Testament, despre Andrei au circulat informaţii în numeroase surse apocrife:

(1) Evanghelia lui Andrei, lucrare pierdută, dar condamnată în sec. 6 d.Hr. ca fiind eretică;

(2) Faptele lui Andrei, de factură preponderent legendară, relatează sosirea lui Andrei la Patras (în Ahaia, Grecia de astăzi), unde converteşte mai multe persoane, între care şi Maximilla, soţia lui Egeates, proconsulul cetăţii. După convertire, Maximilla refuză să-şi mai îndeplinească datoria conjugală faţă de soţul ei, fiindcă doreşte să se dedice unei vieţi de puritate absolută, în celibat. Mânios, Egeates îl întemniţează pe Andrei, cel răspunzător de convertirea soţiei şi de conduita ei, şi îl răstigneşte. De pe cruce, Andrei predică trei zile şi trei nopţi unei mari mulţimi care vine să-l asculte, iar în a patra zi, când, la cererea mulţimii, este pe punctul de a fi dezlegat, îşi dă duhul. Această carte a izvorât din cercuri eretice care practicau o asceză severă a trupului, considerând că sufletul, care este de origine divină, trăieşte în temniţa trupului, fiind astfel uşor înşelat de forţele demonice. În viziunea lucrării, „cel convertit” trebuie să se elibereze de constrângerile trupeşti, practicând abstinenţa sexuală totală (cazul Maximillei), adoptând o dietă frugală şi respingând onorurile lumeşti. Autorul cărţii nu face diferenţa între Tatăl şi Fiul, iar Duhul Sfânt este complet absent.

(3) Faptele lui Andrei şi ale lui Matia în oraşul canibalilor. Această carte apocrifă, cu multe episoade fantastice, îi are în centru pe cei doi ucenici, care trag la sorţi pentru a vedea unde va merge fiecare să predice. Matia merge la myrmidoni (canibali) şi este în pericol de a fi omorât şi mâncat, dar Andrei vine şi îl scapă. Cartea este incompletă, însă firul ei narativ se regăseşte în alte cărţi apocrife.

(4) Faptele lui Petru şi ale lui Andrei narează mai multe întâmplări din vieţile celor doi apostoli. Conform cărţii, Petru şi Andrei recomandă despărţirea de soţii (celibatul) şi lepădarea de bogăţii ca o condiţie pentru săvârşirea minunilor.

(5) Faptele lui Andrei şi ale lui Pavel conţine relatarea unei vizite a lui Pavel în infern, nu înainte de a-i fi lăsat însă lui Andrei vorbă să vină să-l scoată. Andrei face după cum i se cere şi îl aduce pe Pavel din lumea subpământeană. Între altele, Pavel îi povesteşte discuţiile sale cu Iuda.

Pe baza acestor lucrări au fost redactate alte cărţi despre viaţa şi martirajul apostolului. De exemplu, în sec. 6, pornind de la Faptele lui Andrei, Grigore de Tours a scris Liber de miraculis Beati Andreae Apostoli, eliminând părţile pe care le-a socotit eretice şi condensând anumite episoade. În sec. 10, un călugăr pe nume Epifanius s-a folosit de Faptele lui Andrei şi ale lui Matia în oraşul canibalilor pentru a scrie Despre viaţa, faptele şi sfârşitul Sf. Andrei Protokletos. În afară de aceste două prelucrări, au mai existat numeroase alte versiuni, foarte populare în Evul Mediu. Lista lor este prea lungă pentru a fi menţionată aici integral. Cert este că, în pictura bisericească, răstignirea lui Andrei pe o cruce in formă de X nu este atestată până în sec. 7! În textele scrise, acest detaliu apare şi mai târziu – abia în secolul 14!

Concluzia la care ajungem este că dacă luăm în considerare mărturiile istoricilor credibili (cum este Eusebiu) probabilitatea ca Andrei să fi ajuns în Dobrogea este foarte mică, dacă nu chiar nulă. Cât despre celelalte informaţii privitoare la Andrei, ele sunt în mare majoritate de dată târzie şi provin din surse apocrife, deci istoricitatea lor este îndoielnică.

Sursa:  vaisamar blog

Preşedintele Bisericii Evanghelice din Germania în audiență la papa Francisc.

08.04.2013, Vatican (Catholica)

image

Papa Francisc l-a primit în audienţă în această dimineaţă pe dr. Nikolaus Schneider, Präses (preşedinte) al Bisericii Evanghelice (Luterane) din Germania, însoţit de soţia sa şi de un mic grup de asociaţi. Directorul biroului de presă al Vaticanului, pr. Federico Lombardi SJ, a descris întâlnirea ca “foarte amicală”, subliniind că preşedintele şi-a exprimat aprecierea pentru numele de Francisc “deoarece este numele unui sfânt care vorbeşte cu adevărat tuturor creştinilor într-un mod deosebit de eficient”.

Liderul evanghelic a vorbit şi despre preocuparea sa pentru victimele recentelor inundaţii ce au provocat multă suferinţă în Argentina. Discuţiile s-au concentrat apoi, conform pr. Lombardi, pe valoarea ecumenică a martirilor, aspect întărit de Papa Francisc, dat fiind că sângele martirilor uneşte în mod profund diferitele confesiuni creştine într-o mărturie comună despre Cristos. Dr. Schneider a vorbit şi despre apropiata aniversare a Reformei, în 2017, care este desigur foarte importantă pentru Biserica Evanghelică din Germania.

Papa a profitat de ocazie pentru a-i aminti preşedintelui cuvintele Papei Benedict al XVI-lea rostite la Erfurt, unde Martin Luther a locuit şi muncit, cuvinte cu o semnificaţie ecumenică specială pentru figura lui Luther în particular, dar şi pentru relaţiile dintre Biserica Catolică şi comunităţile ecleziale apărute în urma Reformei.

informează : catholica.ro

Papa Francisc și regele Iordaniei

27.08.2013, Roma (Catholica)

Papa Francisc se va întâlni joi cu regele Abdullah al Iordaniei.

image

Va fi prima întâlnire dintre regele Iordaniei şi Sfântul Părinte. Foarte probabil cei doi vor discuta despre criza actuală din Siria, care afectează Iordania învecinată prin valul de refugiaţi care sosesc zilnic. Unele ştiri indică o întâlnire între capii militari din ţările occidentale şi musulmane, urmându-se a se evalua o intervenţie militară în regiune.

Tensiunile au crescut după ce s-a aflat de folosirea de arme chimice împotriva populaţiei civile. Guvernul sirian respinge aceste acuzaţii, dar mulţi lideri occidentali cred că guvernul lui Basir al-Assad se află în spatele atacului chimic. Echipe ONU de inspecţie sunt acum la Damasc pentru a investiga atacul. Papa Francisc a adresat în mod repetat apeluri pentru încetarea conflictului, cel mai recent duminica aceasta, când s-a declarat impresionat de “imaginile teribile din aceste zile”, solicitând încă o dată încetarea luptelor.

“Fac apel la comunitatea internaţională pentru ca să se arate mai sensibilă faţă de această situaţie tragică şi să pună toată angajarea sa pentru a ajuta iubita naţiune siriană ca să găsească o soluţie la un război care seamănă distrugere şi moarte”, a spus Papa Francisc la discursul dinaintea rugăciunii “Îngerul Domnului”.
Ultima întâlnire dintre regele Abdullah şi Sfântul Părinte a avut loc în 2009, când Papa Benedict al XVI-lea a vizitat Ammanul cu ocazia călătoriei în Ţara Sfântă.

informează: catholica.ro

Primele 100 de megabiserici americane

Semnele timpului (17 sept 2011)

Publicația Outreach a prezentat cel mai nou raport al său cu privire la primele 100 de biserici din SUA. Acestea au fost evaluate ca mărime și ca rapiditate a creșterii numărului lor de membri.

image

În topul audienței se află biserica Lakewood Church din Houston, păstorită de Joel Osteen. În fiecare weekend aici se adună 43.500 de persoane. La mare distanță se află North Point Community Church, condusă de Andy Stanley cu 27.429 de participanți. Pe locul trei este Willow Creek Community Church a lui Bill Hybels cu 24.377 de participanți.

Din cele 100, trei sferturi merg pe modelul multisite, o singură biserică cu mai multe locații. Predicatorul predică într-una dintre ele, în timp ce în locațiile satelit serviciul de închinare se transmite prin internet, pe ecrane. Majoritatea acestor biserici au trei sau mai multe campusuri, chiar în state diferite. În top se află Community Christian Church din Naperville, statul Illinois cu 14 campusuri.

„Se pare că la momentul în care bisericile ajung la un anumit nivel al creșterii, aleg să se extindă prin campusuri satelit”, explică Ed Stetzer, președintele LifeWay Research. El menționează faptul că strategia multisite nu mai este nici experiment și nici tendință, ci noua normalitate. În schimb Mars Hill Church a anunțat recent că locațiile satelit nu vor mai fi numite „campusuri” ci „biserici”.

Practic primele 100 de biserici din SUA însumează 328 de locații.În total, cele 100 de biserici adună peste un milion de participanți. Media de participare în aceste megabiserici este de 10.509 de persoane.