FAȚĂ ÎN FAȚĂ , pe față…și fără conspirații !

de Misu Croitor

Situațiile de criză, la care este supus creștinismul, ar putea fi și intenționat creat(indus).Scopul? pentru a împinge sau diminua,rezistența creștinismului fundamentalist (sau conservator) ce trebuie făcut
să accepte o altă condiție dinainte pregătită.
Iată o dezbatere pașnică dintre adventistul Edi Constantinescu  și o tipă care studiază la o facultate iezuită din America. La un moment dat, spre final, dumneaei  plasează ideea că fundamentalismul  religios(cel problematic și de neschimbat),poate fi supus anumitor schimbări pe care le VA ACCEPTA în anumite situații de criză…Hm ! Probabil că asta și învață ei la facultate 🙂 .
Nu știu dacă   a realizat, dar tocmai „a dat parola”  specifică gândirii iezuite care  presupune asta: teză + antiteză = SINTEZĂ . Adică, două extreme(crize) care se freacă între ele până când ceilalți acceptă condiția de mijloc(„ieșirea din criză”), adică sinteza(câteva exemple/sinteze: ecumenismul sau globalismul economiei durabile sustenabile etc.).

Sunt lucruri/fenomene pe care  istoria  contemporană le înregistrează deja.
Obosită de  criza lăcomiei bancare capitaliste omenirea va accepta „ieșirea din criză” prin condiția de mijloc oferită de alții : o Nouă Ordine Mondială (cu o autoritate publică globală și bancă planetară..)

La fel

Obosită de frecușul căsătoriilor mixte impusă de alții, lumea creștină conservatoare va accepta ușurată SINTEZA . O autoritate religioasă GLOBALĂ care va legifera moralitate în biserici.

sursa: videXlinuo pe you tube

Ce caută Ponta la evanghelici?

Se pare că unora li s-a urât cu totul și de-a binelea de băieții nătângi ba chiar lipsiți de rafinament intelectual din politicul românesc corupt .

Insă chiar dacă se anunță plecarea băieților nătângi, nu am scăpat si se pare ca nici nu vom scapa de credinciosii inteligenți cu misiuni prioritare INTERNATIONALISTE!

„Când politicul va deveni un risc, atunci băieţii ăştia VOR PLECA de la putere. Acum nu reprezintă un risc, băieţii se instalează la putere ca să se îmbogăţească.”
(Călin Georgescu-membru al Clubului de la Roma)

🙂

Deci vremuri bune
Se vor ajunge
De Ponta,
Nimeni se va mai plânge
Când va pleca…

Cu drezina

Foto: Andrei Jităreanu (sursa) - folosită cu permisiunea autorului Foto: Andrei Jităreanu (sursa) – folosită cu permisiunea autorului

Recenta vizită a premierului (și candidatului la președinție) Victor Ponta într-o biserică penticostală și în Universitatea Emanuel au stârnit reacții destul de vehemente (unele chiar agresive) în mediul on-line. În cursul unei discuții private, am încercat să sistematizez care cred eu că ar fi motivele ce au generat această reacție inclusiv printre oameni care nu disprețuiesc politica apriori.

Cred că nu greșesc foarte tare dacă afirm că (1) există o categorie – destul de semnificativă numeric – de oameni care s-au scârbit de politicieni în general; (2) evanghelicii cu prezență mai consistentă în spațiul virtual votează, în general, cu dreapta – în ciuda compromisului conjunctural și pasager generat de USL; (3) sunt destui cei care consideră că primirea unui astfel de candidat este un semnal dat celor cu discernământ politic mai redus, care ar înțelege că trebuie să…

Vezi articol original 1.155 de cuvinte mai mult

Biblia și Revoluția Franceză (1)

Biblia şi Revoluţia Franceză

Prezentând oamenilor o Biblie deschisă, Reforma a bătut, în secolul al XVI-lea, la uşa tuturor ţărilor Europei. Unele popoare au primit-o cu bucurie, ca pe un sol al Cerului. Dar în alte ţări, papalitatea reuşise într-o mare măsură să-i oprească intrarea; astfel că lumina cunoaşterii Bibliei, cu influenţele ei înălţătoare, a fost aproape cu totul îndepărtată. Într-una din aceste ţări, cu toate că lumina a putut pătrunde, ea a fost umbrită totuşi de întuneric. Timp de veacuri, adevărul şi rătăcirea s-au luptat acolo pentru întâietate. În cele din urmă răul a învins, iar adevărul Cerului a fost alungat. „Şi judecata aceasta stă în faptul că, odată venită Lumina în lume, oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina.” (Ioan 3,19). Naţiunea a fost lăsată să culeagă urmările drumului pe care şi l-a ales. Puterea Duhului lui Dumnezeu a fost retrasă de la un popor care a dispreţuit darul harului Său. Răului i-a fost îngăduit să ajungă la maturitate şi toată lumea a văzut rodul respingerii de bunăvoie a luminii.
Războiul împotriva Bibliei, purtat atât de multe veacuri în Franţa, a culminat cu scenele Revoluţiei. Acea răbufnire teribilă n-a fost decât urmarea firească a prigonirii pe care Roma a dus-o împotriva Scripturilor (vezi note suplimentare). Aceasta a prezentat cea mai izbitoare ilustrare la care lumea a fost martoră vreodată, cu privire la efectele modului de a lucra al papalităţii – o ilustrare a urmărilor către care, timp de peste o mie de ani, s-au îndreptat învăţăturile bisericii Romei.
Prigonirea Scripturilor în timpul perioadei de supremaţie papală a fost prevestită de profeţi, iar cartea Apocalipsei arată şi urmările teribile care aveau să vină, îndeosebi peste Franţa, din partea stăpânirii „omului fărădelegii”.
Îngerul Domnului a zis: „Vor călca în picioare sfânta cetate patruzeci şi două de luni. Voi da celor doi martori ai mei să proorocească, îmbrăcaţi în saci, o mie două sute şaizeci de zile. Când îşi vor isprăvi mărturisirea lor, fiara, care se ridică din Adânc, va face război cu ei, îi va birui şi-i va omorî. Şi trupurile lor moarte vor zăcea în piaţa cetăţii celei mari, care, în înţeles duhovnicesc, se cheamă ‘Sodoma’ şi ‘Egipt’, unde a fost răstignit şi Domnul lor. Şi locuitorii de pe pământ se vor bucura şi se vor veseli de ei; şi îşi vor trimite daruri unii altora, pentru că aceşti doi prooroci chinuiseră pe locuitorii pământului. Dar după cele trei zile şi jumătate, duhul de viaţă de la Dumnezeu a intrat în ei, şi s-au ridicat în picioare, şi o mare frică a apucat pe cei ce i-au văzut.” (Apoc.11,2-11)
Perioadele menţionate aici – „patruzeci şi două de luni” şi „o mie două sute şaizeci de zile” – reprezintă timpul în care biserica lui Hristos avea să sufere persecuţia din partea Romei. Cei 1260 de ani ai supremaţiei papale au început în anul 538 şi s-au terminat în anul 1798 (vezi note suplimentare). La data aceasta, armata franceză a intrat în Roma şi l-a făcut prizonier pe papa, care a murit în exil. Deşi la scurtă vreme după aceea a fost ales un nou papă, ierarhia papală n-a mai ajuns niciodată să deţină puterea pe care o avusese mai înainte.
Persecutarea bisericii n-a continuat în toată perioada de 1260 de ani. Dumnezeu, din milă faţă de poporul Său, a scurtat timpul încercării lor grele. Prevăzând marea strâmtorarea care urma să cadă asupra bisericii, Mântuitorul spunea: „Şi dacă zilele acelea n-ar fi fost scurtate, nimeni n-ar scăpa: dar, din pricina celor aleşi, zilele acelea vor fi scurtate”. (Matei 24,22). Datorită influenţei Reformei, persecuţia s-a încheiat înainte de anul 1798.
Cu privire la cei doi martori, profetul declară mai departe: „Aceştia sunt cei doi măslini şi cele două sfeşnice care stau înaintea Domnului pământului”. „Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele, şi o lumină pe cărarea mea.” (Apoc. 11,4; Ps.119,105). Cei doi martori reprezintă Scripturile Vechiului şi Noului Testament. Amândouă sunt mărturii importante cu privire la originea şi perpetuitatea Legii lui Dumnezeu. Amândouă mărturisesc despre Planul de Mântuire. Tipurile, jertfele şi profeţiile Vechiului Testament arată înainte către Mântuitorul care avea să vină. Evangheliile şi epistolele Noului Testament vorbesc despre un Mântuitor care a venit exact în felul profetizat, prin tip şi prin profeţie.
„Ei vor prooroci o mie două sute şaizeci de zile, îmbrăcaţi în saci.” În cea mai mare parte a acestei perioade de timp, aceşti martori ai lui Dumnezeu au fost ţinuţi într-o stare de întunecime. Puterea papală a căutat să ascundă de popor cuvântul adevărului şi le-a pus înainte martori falşi care să le contrazică mărturia (vezi note suplimentare). Atunci când Biblia a fost proscrisă de către autoritatea religioasă şi cea civilă, când mărturia ei a fost falsificată şi a fost făcut orice efort pe care oamenii şi demonii l-au putut inventa pentru a întoarce mintea oamenilor de la ea, când cei care îndrăzneau să vestească adevărurile sfinte erau alungaţi, trădaţi, chinuiţi, arşi în celulele închisorii, martirizaţi pentru credinţa lor sau obligaţi să fugă în fortăreţele munţilor, în peşterile şi gropile pământului – atunci cei doi martori credincioşi au proorocit îmbrăcaţi în saci. Cu toate acestea şi-au continuat mărturia în toată perioada celor 1260 de ani. În timpurile cele mai întunecate, au fost oameni credincioşi care au iubit Cuvântul lui Dumnezeu şi erau zeloşi pentru onoarea Sa. Acestor slujitori credincioşi le-a fost dată înţelepciunea, puterea i autoritatea să facă cunoscut adevărul Său în tot acest timp.
„Dacă umblă cineva să le facă rău, le iese din gură un foc, care îi mistuie pe vrăjmaşii lor; şi dacă vrea cineva să le facă rău, trebuie să piară în felul acesta”. (Apoc. 11,5). Oamenii nu pot călca Cuvântul lui Dumnezeu fără să fie pedepsiţi. Înţelesul acestei declaraţii grozave este arătat în ultimul capitol al Apocalipsei: „Mărturisesc oricui aude cuvintele proorociei din cartea aceasta că, dacă va adăuga cineva ceva la ele, Dumnezeu îi va adăuga urgiile scrise în cartea aceasta. Şi dacă scoate cineva ceva din cuvintele cărţii acestei proorocii, îi va scoate Dumnezeu partea lui de la pomul vieţii şi din cetatea sfântă, scrise în cartea aceasta”. (Apoc.22,18.19)
Aşa sună avertizările pe care Dumnezeu le-a dat pentru a-i apăra pe oameni împotriva oricărei schimbări de orice natură a ceea ce El a descoperit sau a poruncit. Aceste avertizări solemne se aplică tuturor acelora care prin influenţa lor îi fac pe oameni să privească cu uşurinţă Legea lui Dumnezeu. Ele vor trebui să-i facă să se teamă şi să tremure pe aceia care socotesc cu uşurătate că este o problemă lipsită de importanţă a asculta sau nu de Legea lui Dumnezeu. Toţi aceia care-şi înalţă părerile lor mai presus de descoperirea divină, toţi aceia care vor schimba înţelesul clar al Scripturii pentru a urma propria comoditate sau pentru a se conforma lumii îşi asumă o răspundere înfricoşată. Cuvântul scris, Legea lui Dumnezeu, va măsura caracterul oricărui om şi îi va condamna pe toţi aceia pe care această judecată fără greş îi va găsi cu lipsă.
„Când îşi vor fi sfârşit mărturia lor”. Perioada în care cei doi martori urmau să proorocească în saci s-a încheiat în anul 1798. Pe măsură ce se apropiau de încheierea lucrării săvârşite în întuneric, împotriva lor urma să se facă un război de către puterea reprezentată prin „fiara care se ridică din abis”. În multe din ţările Europei, puterile care conduseseră în biserică şi în stat timp de veacuri au fost stăpânite de Satana prin intermediul papalităţii. Dar aici este scoasă în evidenţă o nouă manifestare a puterii satanice.
261:2 Politica Romei fusese ca, sub pretinsul respect faţă de Biblie, să o ţină sigilată într-o limbă necunoscută şi ascunsă de popor. Sub dominaţia ei, martorii au proorocit „îmbrăcaţi în saci”. Dar o altă putere – fiara din abis – urma să se ridice pentru a duce un război făţiş împotriva Cuvântului lui Dumnezeu.
http://www.intercer.net/egw/index.php/GC/261/
Scrierile Ellen White
intercer.net

A căzut încă una din ,,schemele“ prin care Noua Ordine Mondială urmărea să ia controlul economiilor lumii

B a r z i l a i - e n - D a n (Un Barzilai izvorât din Dan)

al-gore-global-warming_s640x411

Scientists and others on a team assembled by the Chicago-based Heartland Institute, which focuses on free-market solutions to today’s problems, say the “scare” of global warming from the use of carbon fuels and other human activities “is over.”

It’s “past time” for the world to realize that and “stop the madness of wasting great sums of money on EPA’s imaginary threat,” contends Kenneth Haapala, the executive vice president of the Science and Environmental Policy Project at the Heartland Institute.

Institute experts said

Vezi articol original 212 cuvinte mai mult