Papa Francisc: despre economie şi ecologia integrala

(Publicat în Radio România; 24 iunie 2015)
    „…Obişnuiţi să facă analize politice şi economice, mulţi nu sunt în stare să înţeleagă aspectele transcendente ale textelor religioase pur şi simplu din cauza pierderii dimensiunii spirituale… Săptămâna trecută, Papa Francisc a prezentat un text uimitor, enciclica „Laudato si” cu privire la problemele ecologice. În el, pornind de la îngrijorările generalizate asupra stării planetei, pontiful face o construcţie unică şi originală cu privire la unele teme atât de discutate. Apreciind aspectele mai profunde şi radicale ale chestiunii, el atinge o dimensiune şi o înţelegere care scapă majorităţii specialiştilor. Este suficient să remarcăm conceptul genial de «ecologie integrală»(11), care lărgeşte la sfera socială formularea biologică. Papa Ioan Paul II extinsese deja noţiune de echilibru natural prin sintagma «ecologie umană»(Centesimus Annus 38). Francisc extinde exerciţiul, introducând elemente foarte bogate precum poluarea mentală (47), ecologia economică (141), socială (142), culturală (143) sau ecologia cotidianului (147). Astfel, el abordează chestiuni care merg de la reţelele sociale (47) la avort (117, 120).
Aceste aspecte şi multe altele fac din această enciclică unul dintre cele mai strălucite şi mai influente texte din ultima vreme. Dar mulţi se limitează să sublinieze că la fel ca în intervenţiile anterioare, Papa critică dur economia şi piaţa. El nu foloseşte fraze-şoc, precum celebra «Această economice ucide!»(Evangelii Gaudium 53), dar spune că «Economia îşi asumă întreaga dezvoltare tehnologică în funcţie de profit, fără a acorda atenţie eventualelor consecinţe negative pentru fiinţa omenească. Finanţele sufocă economia reală» (109) şi «Încă o dată repet că este bine să evităm o concepţie magică asupra pieţei, care tinde să creadă că problemele se rezolvă doar prin creşterea profitului companiilor sau a indivizilor»(190).
   Oare Papa nu iubeşte economia şi economiştii?
Formularea întrebării este suficientă pentru a vedea prostia ei. Nu este vorba despre iubire, nici asta nu este ceva relevant. Aceste fraze nu formulează un rspuns tehnic sau o poziţie ideologică. Ele sunt strigătul unui tată, îngrijorat de suferinţa celor mai slabi. Acest lucru a fost spus explicit în Exortaţia din 2013: «Papa îi iubeşte pe toţi, bogaţi şi săraci, dar are obligaţia, în numele lui Hristos, să amintească faptul că bogaţii trebuie să-i ajute pe săraci, să-i respecte şi să-i promoveze» (EG 58). Să consideri enciclica drept o luare de poziţie între şcolile de politică şi sistemele sociale sau drept o critică generală la adresa vieţii economice este o absurditate. Chiar el ţine să explice: «Repet încă o dată că Biserica nu pretinde să definească problemele ştiinţifice sau să se substituie politicii, însă invita la o dezbatere onestă şi transparentă, pentru ca nevoile particulare sau ideologiile să nu afecteze binele comun» (188).
[…] „.
Citeşte mai mult: http://www.rador.ro/2015/06/24/papa-francisc-despre-economie-si-ecologia-integrala/

(Articol de JOÃO CÉSAR DAS NEVES)
DIÁRIO DE NOTÍCIAS (Portugalia), 24 iunie 2015
Traducerea: Iulia Baran)

Revoluția lui Călin Georgescu (Intelligent Life/The Economist, noiembrie/decembrie 2014)

Sursa: calingeorgescu. info

[…]
Intelligent Life: În ce constă „Proiectul de țară” pe care îl propuneți din perspectiva celui mai cunoscut expert în dezvoltare durabilă din România?

 

Călin Georgescu: Proiectul de țară, denumit “Hrană, Apă, Energie” exprimă  ceea ce poate face România în contextul marii crize a hranei și a apei, care se apropie în preajma anilor 2020. În esență, acest proiect prezintă viziunea, direcțiile de acțiune, soluțiile și obiectivele specifice ale unei adevărate revoluții a sustenabilității în România. În țara noastră, conceptul de sustenabilitate nu face parte din limbajul politicienilor, deși sustenabilitatea este o necesitate vitală, e însăşi esenţa proiectului de ţară pentru următoarele decenii. Revoluţia bolşevică a centralismului și autarhiei şi revoluţia neoliberală a globalismului sunt inginerii sociale şi economice în care omul şi natura au fost considerate  simple instrumente, exploatate în vederea unui scop exterior lor. Revoluţia sustenabilităţii reprezinta cu totul altceva. Cuvântul „revoluţie“ revine la vechiul lui sens de „revolutio“, de restaurare a unei condiţii de care omenirea s-a îndepărtat în mod nesăbuit. Sustenabilitatea sau dezvoltarea durabilă consideră Pământul o planetă vie. Omul şi natura se află împreună, într-o comunitate a vieţii, căreia nu i se poate aplica logica utilitarismului. Omul nu poate exista nici în afara, nici împotriva naturii. Dacă înțelegem ce se întâmplă în lume, lucrurile devin foarte clare în privința  României. Țara noastră nu poate urma decât două căi: fie calea pe care i-o deschide revoluția sustenabilității, pusă în practică printr-un proiect de amploarea proiectului “Hrană,  Apă, Energie”, fie continuă să se târască pe drumul hârtopit al practicilor neoliberale, care se va sfârși inevitabil într-o fundătură. Altfel spus, avem de ales între neoliberalism și sustenabilitate. 

Intelligent Life: Să înțeleg că nu sunteți un adept al economiei de piață? Revoluția sustenabilității propune cumva o formă de socialism? 

 

Călin Georgescu: Eu cred în piața liberă, dar neoliberalismul, ca și socialismul, este ostil pieței libere. Revoluția sustenabilității nu propune vreo formă deghizată de socialism, ci piețe cu adevărat libere. Piețele sunt instituții sociale, nu există piețe situate în afara unui cadru social și istoric bine definit. Pentru a funcționa eficient, piețele au nevoie de legi și convenții bine stabilite și de metode prin care acestea pot fi implementate. Piețele nu creează o ordine socială, ci se bazează pe cea preexistentă. Acolo unde ordinea socială este destrămată, unde există un stat slab sau dominat de interese de grup și nu de interesul  „binelui comun”,  se destramă și piața liberă. Iată de ce piețele au nevoie de o ordine socială bazată pe principii morale solide. Dogma neoliberală că totul se reduce la interese egoiste  aruncă piețele în haos și ineficiență. Criza actuală și imposibilitatea de a ieși din ea o dovedesc cu prisosință
[…]

[planuri pentru România]

Intelligent Life: Care ar trebui să fie brandul nostru de țară? Germania are industria auto, Anglia și Elveția – sectorul financiar,  România cu ce poate veni la această masă?

 

Călin Georgescu: Cu hrană sănătoasă, apă curată și energie regenerabilă, cu economia de proximitate bazată pe micul proprietar și cu agricultura tradițională. Acesta este modelul românesc al economiei civice și nișa care ne-ar oferi un avantaj competitiv în lume. Proiectul  „Hrană, apă, energie” creează un cadru favorabil renașterii satului românesc și cooperării tradiţionale între săteni. Această cooperare va duce la organizarea unei economii rurale în reţea, care va include diverse forme asociative, cum ar fi cooperativele de distribuţie a produselor agricole. Când dispune de unelte şi capital, gospodăria ţărănească este mult mai eficientă decât marea fermă de tip industrial. Iar pe baza asocierii voluntare, agricultura țărănească poate practica cu succes activităţi pe scară mai largă. În România este loc suficient şi pentru marea agricultură cerealieră. Bursa europeană a grâului trebuie să revină la Brăila! Reindustrializăm ţara, dar nu în mod haotic, „multilateral“, cum au făcut comuniştii, ci pornind de la prioritatea dezvoltării agriculturii ţărăneşti. În 2020, când omenirea se va confrunta cu o teribilă criză a hranei, România ar putea vinde hrană sănătoasă, nu pe valută, ci pe lingouri de aur!

[…]

Mai mult: http://www.calingeorgescu.info/revolutia-lui-calin-georgescu-intelligent-life-theeconomist-noiembrie-decembrie-2014

Papa Francisc în Bolivia. Teologia eliberării, critici la adresa societății de consum, cadouri cu mesaj incert

Sursa: Orthonews.ro

Text: Ana Petrache

    „[…]Dacă marxismul este incompatibil cu creștinismul (pentru că propune o ideologie atee și o mentalitate dominată de lupta de clasă), trebuie spus că nici capitalismul individualist (care gândește valoarea unui om în funcție de cât poate acesta să producă) nu e compatibil. Iar Papa nu face altceva decât să atragă atenția asupra acestei incompatibilități funciare. Însă, atât timp cât el are curajul să critice una dintre premisele sistemului globalizat de astăzi, vocea lui poate deranja.

Papa a explicat că nu are soluții gata făcute și că revine fiecărui popor și fiecărei generații să încerce să găsească un fel de ”program social” inspirat de fraternitatea creștină. Ce ar putea ajuta un astfel de program este ”punerea economiei în serviciul populației, a spune ”Nu!” unei economii de excludere și de injustiție unde banul domnește în loc să servească”.

O economie comunitară, de inspirație creștină, trebuie să garanteze demnitatea persoanelor, oferindu-le mai întâi o bucată de pamânt, un loc de muncă și un acoperiș. Poparele ar trebui să-și ia în mâini proprile destine și să nu se lase influențate de organisme care le impun viziuni din afară, concepții despre lume în care nu se recunosc.

Pledând pentru independență, suveranitate și deminitate, Papa îi încurajează pe catolicii dispuși să nu se supună nici unei autorități politice sau economice care propune viziuni incompatibile cu misiunea fundamentală a creștinului în această lume.

Încurajarea suveranității unui popor poate fi un răspuns atât atunci când vorbim de cazul Greciei, ce refuză măsurile de austeritate, și pentru poporul american a cărui Curte Constituțională a impus acceptarea căsătoriilor gay, cât și pentru noi toți, supuși logicii capitaliste bazate pe consum.

A fi creștin presupune a-ți păstra simțul viu al adevăratei datorii, care
nu e impusă de organisme naționale și internaționale, oricât de binevoitoare ar fi, ci de fidelitatea față de Hristos și Evanghelie. Vizita și discursurile Papei în Bolivia vin să ne reamintească aceste datorii.”

Mai mult: http://www.orthonews.ro/papa-francisc-in-bolivia-teologia-eliberarii-critici-la-adresa-societatii-de-consum-cadouri-cu-mesaj-incert/