K. Iohannis, ONU şi papa Francisc „un lider spiritual autentic, …cu viziune!”

Notă, Klaus Iohannis, pe pagina de facebook 25 septembrie la 10:22 :

„Am asistat astăzi, la Adunarea Generală a Națiunilor Unite, la discursul Papei Francisc, un lider spiritual autentic, un om cu viziune și atașament special față de valorile umanității. Papa Francisc a dovedit în toți acești ani ai pontificatului său că smerenia și grija pentru cei din jur nu se proclamă, ci se trăiește în fiecare zi prin fapte și prin comportament. Tot astăzi, s-a adoptat în cadrul Summitului ONU, Agenda de dezvoltare post- 2015, pentru că este important să știm nu doar cum vrem să arate lumea în care trăim noi, ci mai ales ce lăsăm celor care vin după noi.”

Foto: facebock, pagina Klaus Iohanis

Anunțuri

Călin Georgescu despre plecarea clasei politice româneşti de la putere! Timpuri noi, ce vin la noi !

„România este un sens giratoriu permanent, ne învârtim în cerc de 25 de ani… Când politicul va deveni un risc, atunci băieţii ăştia vor pleca de la putere.”
(Călin Georgescu membru al Clubului de la Roma, interviu 8 oct.2014 , adevărul. ro)

image

Călin Georgescu practicând judo !

image

Mircea Cartarescu despre eşecul politicii autohtone româneşti

   Scriitorul si publicistul Mircea Cartarescu a declarat, intr-un interviu pentru revista Observator Cultural, ca ”epoca Basescu mi se pare terminata” si descrie portretul unui presedinte invins: ”Ca şi Emil Constantinescu, actualul preşedinte e azi un prizonier neputincios al sistemului politic românesc, corupt şi nenorocit. De cînd nu mai cred că Băsescu poate schimba ceva în România, n-am mai putut să scriu cu siguranţa cu care-o făceam înainte. Căci azi nu mai cred în nici o direcţie şi în nici o persoană de pe eşichierul politic. În momentul ăsta, cauza pierdută în politica românească mi se pare că este chiar România ”. Intuitia pare doar pe jumatate exprimata. Nu doar o epoca, ci o mare iluzie pare acum spulberata. Iluzia ca statul roman poate fi modernizat in mod ireversibil si sincronizat, dupa teoria lovinesciana, cu Occidentul (mai mult pe… HotNews.ro)

Romania: Modernizare fortata sau stat nefunctional?

HotNews.ro

(de Dan Tapalaga Joi, 23 septembrie 2010)
  
La trei ani de la integrarea in UE, Romania se indeparteaza de modernizarea promisa de PDL si Traian Basescu, pasii inainte in reformarea statului si societatii fiind anulati de numerosi alti pasi inapoi. Romania se intoarce la imaginea de stat nefunctional, blocat in dispute politice, de tip Moldova sau Ucraina, puternic marcate de influenta feudala a Moscovei. Votul trucat din Parlament la legea pensiilor si presupusul santaj reflecta, plenar, un mod comun de actiune – duplicitar, corupt si impredictibil – larg raspandit in politica, justitie si presa, dar si printre oamenii de rand. Arestarea si eliberarea omului de afaceri Sorin Ovidiu Vantu au fost teste majore, ratate de procurori, judecatori si jurnalisti, actori importanti intr-o democratie functionala. 

Imaginea de stat nefunctional a desavarsit-o in aceste zile Parlamentul Romaniei, prin votul fraudat la legea pensiilor. Altfel spus, locul unde se naste regula – Parlamentul – nu respecta el insusi nici o regula. O realitate cunoscuta de ani de zile, tolerata si exploatata azi intr-un razboi politic galagios si sterp intre putere si opozitie. Scenele din Parlament se multiplica in aproape toate celelalte institutii cheie: administratie, justitie, presa. Cuvintele zilei sunt troc, santaj, coruptie si incompetenta. In vremuri de criza economica, reteta garanteaza un blocaj pe termen lung.  

O populatie debusolata 

Clasa politica e in pragul unui faliment, pe un fond de confuzie generala, de isterie mediatica si populism feroce. Avem masuratori destul de exacte ca raportarea societatii la valori este deficitara. De exemplu, 61% din cetăţeni consideră comunismul drept o idee bună, faţă de 53% în urmă cu 4 ani, potrivit unui sondaj CSOP . Cercetarea, realizata la comanda IICCMER, este plina de paradoxuri si contradictii. 

Oamenii regreta si condamna comunismul cu acelasi patos. Pentru multi, drepturile fundamentale au contat – si atunci, si acum – mai putin decat bunastarea personala.  Un procent nesemnificativ, (doar 1%) pune coruptia si favoritismul pe lista motivelor de evaluare in rau a Romaniei de dinainte de ’89. Procent suspect de mic, deoarece compromisul era, sub comunism, un mod de viata. Totul se rezolva „pe sub mana” sau „cu mici atentii”. Or, teama de a recunoaste deschis culpa unei vieti marcate de gesturi neetice, executate benevol sau de nevoie, are o mare relevanta astazi: dublul discurs si dublul standard au patruns adanc in toate sferele societatii. S-au generalizat. De fapt, au supravietuit si s-au adaptat. 

In cei 20 de ani de capitalism primitiv, cetatenii Romaniei n-au internalizat valorile occidentale astfel incat sa atinga o masa critica reformista. Nici in straturile de jos ale societatii, nici printre elite. Cei putini, o minoritate tot mai restransa atrasa in mod real de spiritul occidental autentic, isi imagineaza astazi viitorul in afara tarii. Un recent studiu Oxford Analytica descrie excelent acest fenomen. 

In umbra marelui urs 

Cu toate acestea, viitorul, pe termen lung, nu pare chiar atat de sumbru, cum arata la prima vedere. FMI si Comisia Europeana detin inca parghii puternice, financiare sau politice, sa tracteze Romania spre Vest. Apoi, Romania are sansa istorica de a fi asezata, geostrategic, pe harta intereselor americane la Marea Neagra, o pozitie care-i securizeaza temporar orientarea pro-atlantica. Instalarea scutului anti-racheta si prezenta bazelor americane tin Bucurestiul mai departe pe axa, dar sporesc anxietatea Rusiei. Vezi spirala expulzarilor de spioni deschisa in 2009 si razboiul diplomatic fara manusi dintre Bucuresti si Moscova.

Agresivitatea Rusiei sporeste pe masura ce Romania se implica tot mai puternic in sprijinirea Aliantei pentru Integrare Europeana de la Chisinau. O recenta analiza Stratfor descrie Republica Moldova ca fiind campul de batalie dintre Rusia si Occident, iar esecul referendumului pentru modificarea Constitutiei apare ca un semn al influentei crescande a Rusiei in regiune. 

Cu toata presiunea externa si vointa Occidentului de a mentine Romania pe directia buna, atmosfera interna este dominata de haos si confuzie, speculata din plin de adversarii occidentalizarii. Pana si intelectuali de forta, din randul putinilor pro-occidentali convinsi din Romania, par astazi dezorientati. 

Abandon, lehamite si emigrare 

Scriitorul si publicistul Mircea Cartarescu a declarat, intr-un interviu pentru revista Observator Cultural, ca ”epoca Basescu mi se pare terminata” si descrie portretul unui presedinte invins: ”Ca şi Emil Constantinescu, actualul preşedinte e azi un prizonier neputincios al sistemului politic românesc, corupt şi nenorocit. De cînd nu mai cred că Băsescu poate schimba ceva în România, n-am mai putut să scriu cu siguranţa cu care-o făceam înainte. Căci azi nu mai cred în nici o direcţie şi în nici o persoană de pe eşichierul politic. În momentul ăsta, cauza pierdută în politica românească mi se pare că este chiar România ”. Intuitia pare doar pe jumatate exprimata. Nu doar o epoca, ci o mare iluzie pare acum spulberata. Iluzia ca statul roman poate fi modernizat in mod ireversibil si sincronizat, dupa teoria lovinesciana, cu Occidentul. 

Defetismul si disperarea prezente in discursul unor intelectuali de prima marime reprezinta, de fapt, verbalizarea unei stari de spirit generalizate. Activi si vocali intr-o vreme, figuri importante, ca Gabriel Liiceanu de pilda, s-au retras complet din spatiul public. Cei mai multi evita astazi sa mai adopte pozitii publice, pentru a nu mai fi asociati cu un Guvern, un partid si un presedinte prabusiti in sondaje.  

Un studiu Oxford Analitica , publicat in 16 septembrie, evalueaza pesimist sansele redresarii Romaniei: ”Profesionisti talentati si bine-calificati emigreaza, dezamagiti de salariile mici si, deseori, de coruptie si nepotism. Multi dintre ei au ajuns la concluzia ca Romania va ramane la nesfarsit o tara prost guvernata, bazata pe retelele informale de putere si influenta, in care profesionalismul conteza putin pentru a avansa… Romania pare capabila sa ofere unei mici parti din cetatenii sai conditiile pentru a duce o viata normala, fara probleme de stres inacceptabile si privatiuni severe ocazionale. Circa o zecime din populatia de 21.5 milioane a emigrat in ultimii 20 de ani, iar aceasta rata pare sa sporeasca ”.

Diagnosticul lui Marino 

Europa ne trage cu forta dupa ea, dar societatea, cu rare exceptii in pozitii cheie din politica, justitie sau presa, functioneaza mai departe in afara valorilor occidentale. Putini traiesc natural cu ele, le cultiva organic si devin apostolii lor. Observatia a implinit peste un veac si reprezinta, de la teoria formelor fara fond incoace, firul rosu in evolutia societatii romanesti. Modernizarea s-a petrecut mereu la impuls extern, fara mare sustinere in spatiul levantin. 

Mai in vremurile noastre, Adrian Marino adauga explicatii suplimentare la intrebarea de ce comunizarea n-a intampinat, la noi, o mare rezistenta: ”In sfarsit, colaborationismul in masa se explica, in primul rand, prin lipsa totala de traditie si de constiinta civica, de tip liberal democratic occidental. A te bate pentru principii, democratie, drepturile omului si altele nu intra – in nici un fel – in mentalitatea subdezvoltata, minora, a acelei categorii. Ea era, in mod structural, organic si traditional, conformista si obedienta cu guvernul. Oricare ar fi fost acesta. In sfarsit, detaliu deloc neglijabil, ea depindea economic integral de Stat. De salarii, sinecuri si alte avantaje. Notiunea liberului profesionist intelectual lipsea cu desavarsire. Pe scurt, un vid ideologic antiliberal si antitotalitar total, cvasigeneral etc. Plus ravagiile mitului situatiei ireversibile. Intelectualii, scriitorii si publicistii de tip democratic-liberal, de o oarecare suprafata, puteau fi numarati pe degetele de la o mana. Iar audienta lor era mai mult decat redusa ” (Viata unui om singur, Polirom 2010, pag 57, cap Revolta) 

Observatiile lui Marino raman perfect valabile aplicate contemporanilor nostri. De ce intelectualii, jurnalistii sau societatea civila manifesta si astazi, in pseudo-democratie si pseudo-libertate, o rezistenta feroce la orice tip de reforma? Nimic nou sub soare. Aceasta categorie depinde mai departe de cineva: de stat, de oligarhi sau moguli. Nefiind suficient de liberi economic ca sa-si asigure libertatea spirituala, „a te bate pentru principii, democratie sau drepturile omului” nu intra nici astazi in sfera lor de preocupari imediate. Si astazi, anti-populistii, anti-demagogii si europenistii autentici din presa sau politica pot fi numarati pe degetele de la o mana. 

Un popor din Estul salbatic

Romanii, nascuti cu un handicap istoric si geografic, au invatat, ca si moldovenii, bulgarii sau grecii, sa mimeze la pefectie valorile occidentului si regulile capitalismului. O fac dintr-un fel de fudulie balcanica, din mandria specifica tarilor periferice. Sunt natiile de barbari moderni camuflati intr-un decor capitalist, cu multinationale si alte ecosisteme care intretin iluzia progresului. 

Romanii, bulgarii sau grecii conduc Mercedes, BMW sau Audi, isi fac cumparaturile la Carrefour, Metro, si Mall-uri, dar tot barbari au ramas in raport cu civilizatia apuseana. In jurul acestor aparente insule de capitalism occidental, altfel adaptat rapid la spatiul levantin, inoata rechinii capitalismului autohton. Ion Iliescu l-a numit de cumetrie, Traian Basescu i-a spus clientelar. E un amestec complicat de bani nefiscalizati, politica subterana, securism, kagebism si, eventual, asasinate sau razboaie medievale cu sabii si cutite. Depinde de tara. Newsweek a publicat, pe 14 august 2010,Generation Exile , un excelent articol pe tema modelului de business rusesc, adaptat la specificul local in Romania sau Bulgaria sau in alte tari de la granita cu UE, Moldova sau Ucraina. 

Din aceste motive, statul roman nu este reformabil in sens occidental iar cetatenii lui – masa critica – prefera sa traiasca, in intimitate, dupa alte coduri politice si sociale, in care mita, coruptia, promovarea sociala pe criterii de clan, nepotismul etc, nu sunt in realitate rele chiar atat de mari. In mod public, cu totii declama coduri etice si morale pe care le incalca primii atunci cand sunt chemati sa le aplice. 

Dublul discurs practicat pe scara larga in Romania i-ar putea determina pe naivi sa creada ca, de fapt, majoritatea cetatenilor si grosul clasei politice ar fi devotati unor principii mai inalte. Adevarul este ca nu sunt. Dovada sta frenezia cu care voteaza, cand i se ofera sansa sa-si aleaga conducatorii, cercetati penali, incompetenti, caricaturi sau si mai grav: personaje care le au pe toate astea la un loc.

Euroscepticismul si criza 

Lipsa de orizont resimtita acum a mai dezarmat Romania, la o scara mult mai mare, imediat dupa mineriadele din ’90. Atunci, sperantele au murit pe termen lung iar disperarea i-a impins pe multi sa emigreze. Si acum, mineriadele televizate, cu cercetati penali agresand continuu justitia si statul de drept, induc lehamitea instalata in societate in urma cu 20 de ani. Si conducatorii, dar si poporul e gresit. Fara valori si repere, el trebuie cumva reparat, ca sa-si poate schimba, apoi, in mod corect, conducatorii. 

L-ati auzit pe Verheugen, fostul comisar european? A spus de curand ca Romania si Bulgaria nu sunt copiii-problema ai sistemului, si ca, in absenta calitatii de state comunitare, consolidarea democratica nu s-ar fi produs in aceste tari. Dar tot el spune insa ca reputatia UE a fost grav afectata odata cu primirea celor doua tari. Exasperarea e deja un loc comun la Bruxelles, in raport cu tarile din Est, in special cu noi si vecinii de la Dunare. 

Drept raspuns, in aceste tari risca sa castige teren discursul euro-sceptic si anti-occidental, predicat de populisti sau grupuri interesate sa exploateze nenorocirile aduse de criza economica. Reprezentanti ai Bancii Nationale avertizeaza tot mai apasat ca rezistenta populatiei la reforme este din ce in ce mai dura din cauza populismului unor politicieni. 

Antioccidentalism latent 

Avem apoi fenomene protestatare noi, pe langa miscarile sindicale clasice. Revoltele impotriva bancilor, organizate pe internet, contin in subtext un mesaj profund anti-occidental. Ele, revoltele, pleaca de la abuzuri reale, nu imaginare, dar pot fi deturnate pe parcurs in scopuri politice. Exploatate politic, efectele crizei mondiale pot face ravagii in tarile cu democratii fragile. Simbolul sifonat al capitalismului, bancile au tratat noile piete din Est cu lacomie, s-au cartelizat rapid si au profitat din plin de ingaduinta Guvernelor si Bancilor Nationale. Vom vedea daca pe desfasuratorul facturilor lasate in urma de banci vom plati si un pret politic. 

Apoi, razboiul declarat de opozitie Fondului Monetar International si, implicit, Comisiei Europene, exprima, in esenta, refuzul modernizarii rapide. Asistam la asaltul falselor solutii. Populismul predica dispretul fata de etica muncii si vinde paradisuri iluzorii. Toate acestea la un loc ar putea fi speculate, la un moment dat, de forte interesate sa puna sub semnul intrebarii succesul integrarii in UE si sa scoata Romania de pe orbita euro-atlantica. 

In discursul tinut de Traian Basescu in Parlament pe data de 21 septembrie, ideile despre modernizarea statului, despre reforma Constitutionala, care au tinut capul de afis in primul sau mandat, au fost expediate la final, in cateva cuvinte. In mod realist, fara majoritatea necesara de doua treimi in parlament, seful statului a abandonat cauzele pierdute. S-a multumit cu un discurs corect despre bani, munca, despre abuzul asistential si supravietuire. Ceva mai realist, dar fara anvergura istorica visata in urma cu ceva timp. 

O prima concluzie: schimbarile se produc, dar lent si mult sub ritmul occidentului. Ecartul dintre populatiile din Est si comunitatile din Vest se largeste periculos. In tot cazul, progresul este perceput vag la nivel personal, mai ales de catre generatia care se apropie azi de 40 de ani. O generatie ajunsa la limita rabdarii, care simte ca si-a ratat tineretea inaintand in ritm de melc. Ambasadorul Statelor Unite la Bucuresti, Mark Gitenstein, a facut recent o observatie cruda, dar cu un sambure de adevar prea dureros pentru a fi rostit public: „Revoluţia a avut loc cu 20 ani în urmă. Părerea mea umilă şi personală este că mai nimic nu s-a schimbat în primii cel puţin zece ani. Odată cu alegerea lui Emil Constantinescu lucrurile au început să se schimbe”, a susţinut ambasadorul SUA.O a doua concluzie: modernizarea va avea un adversar letal in criza economica , pe langa inamicii naturali, mosteniti din comunism. Tot mai putini politicieni, intelectuali si lideri de opinie vor fi dispusi sa se sacrifice si sa sustina masuri impopulare, dar obligatorii, pentru iesirea Romaniei din mocirla populismului pagubos si din sfera oligarihilor, dezavantajati de regulile democratiei functionale de tip occidental. In mod paradoxal, fortele politice care inca mai forteaza reforme comit, in paralel, erori inadmisibile, si imping statul, in mod fatal, in bratele adversarilor terapiilor de soc.Si a treia concluzie: revine unei elite minoritare , din politica, justitie, presa si alte domenii cheie, rolul dificil de a se bate mai departe – individual sau asociati in proiecte noi si credibile – pentru principii democratice, pentru economie de piata reala si pentru un stat functional, chiar daca activistii progresului dau astazi semne de resemnare si cocheteaza cu abandonul. Ceilalti nu obosesc, niciodata.

Lista lui Soros. Cine sunt oamenii care au schimbat România, cu sau fără voia noastră: miniștri, demnitari de rang înalt, jurnaliști

(active.news , Luni, 18 mai 2015, 09:23)
‘…Chiar dacă nu a recunoscut niciodată implicarea sa în România de dinainte de 1989, Soros a admis că s-a implicat în alte țări comuniste, sprijinind financiar oponenții regimurilor respective. Având în vedere că Soros a înființat Grupul de Dialog Social chiar în 31 decembrie 1989 și Fundația pentru O Societate Deschisă în primele zile ale lui 1990, este greu de crezut că primii membrii „s-au nimerit” să fie acolo și că „scena” nu fusese pregătită încă de pe vremea regimului Nicolae Ceaușescu.

Ascensiunea lui George Soros a început în anii ’80, atunci când în Statele Unite au apărut o mulțime de ONG-uri cu nume foarte interesante: „National Endowment for Democracy”, „Freedom House”, „National Democratic Institute” sau „Open Society Institute”.

Conform unei anchete jurnalistice, toate acestea au acționat direct și în România, chiar la începutul anilor ’90, beneficiind  de fonduri uriașe, de ordinul a milioanelor de dolari.Toate, însă, sunt legate direct CIA, pe care agenția le-a „privatizat”, George Soros fiind unul din beneficiari. Lovitura era genială: SUA puteau să se implice în alte țări, fără să mai fie acuzată de „amestec în treburile interne ale unui alt stat”, pentru că la mijloc era vorba despre „societatea civilă”.

Revenind la România, Soros a venit personal la București în 1990, prima oprire fiind la sediul Grupului de Dialog Social, acolo unde s-a întreținut cu Silviu Brucan și ceilalți membri fondatori: Gabriel Liiceanu, Andrei Pleșu, Gabriel Andreescu sau Stelian Tănase.

Dacă nu s-a implicat personal, George Soros a avut reprezentanți direcți în conducerea „societății civile”.  Primul reprezentant direct al lui George Soros în România a fost Sandra Pralong (Sandra Marilyn Andreea Budiș), persoană care, nu întâmplător, a emigrat din România în anii ’70. Andreea Pralong a fost consilierul președintelui Emil Constantinescu.

Din 1990 și până acum, George Soros a dezvoltat o adevărată rețea de ONG-uri, cu care a acaparat noul concept de „societate civilă”, necunoscut românilor, astfel că a reușit să influențeze, în mod major, deciziile la nivel guvernamental. Pe lângă GDS și Fundația Soros, s-au dezvoltat o puzderie de ONG-uri legate de numele magnatului american.

Enumerăm doar câteva din ONG-urile apărute după 1990: „Soros Advising and Placement Center”, „Soros Educational Advising Center” , „Uniunea pentru Reconstructia Romaniei”, „Centrul de Parteneriat pentru Egalitate”, „Centrul pentru Dezvoltare Economica”, Fundatia „Concept” , „Centrul pentru Drepturile Omului – București”,  „Asociația pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki (APADOR-CH)”, „Asociația „Pro Democrația”, „Societatea Academică Română” etc, care la rândul lor au „născut” alte ONG-uri. 

 

Printre membrii acestor organizatii găsim foști miniștri, consilieri ai președinților României, directori de instituții ale statului, jurnaliști influenți. De remarcat este că trei din cei patru președinți ai României au sau au avut consilieri oameni din cercul lui Soros.

 

Lista completă a beneficiarilor burselor Soros nu a fost niciodată făcută publică. O listă a fost avansată de ziarul Ziua, aici.

 

Iată o listă cu o parte din foștii sau actuali membri ai Grupului de Dialog Social, ai Fundației pentru O Societate Deschisă sau ai altor ONG-uri afiliate Open Society Romania Network. Datele prezentate pe noi pot fi verificate și sunt publice.

Sandra Pralong – fost consilier al președintelui Emil ConstantinescuAlexandru Lăzescu – fost director al TVRAndrei Pippidi – istoric, membru în Comisia care a elaborat Raportul Tismăneanu și Raportul Elie Wiesel privind participarea României la HolocaustVladimir Tismăneanu – politolog,președinte al Comisiei Prezidentiale de Analiză a Dictaturii Comuniste din RomâniaAndrei Pleșu – scriitor, Ministru al Culturii(28 decembrie 1989 – 16 octombrie 1991), Ministru de Externe (29 decembrie 1997 – 22 decembrie 1999), membru al CNSAS(2000 – 2004), consilier al președintelui Traian Băsescu ( decembrie 2004 – mai 2005)Catrinel Pleșu – fost  director, Centrul Naţional al Cărţii, din cadrul ICR (2009 – 2012)Mihai Șora – filosof, Ministrul Educației  (decembrie 1989 – 28 iunie 1990)Renate Weber –  consilier al președintelui Traian Băsescu, (2004 – 2005) europarlamentar PNL. Liviu Antonesei – scriitor, jurnalistAlin Teodorescu – sociolog, primul președinte al GDS, consilier al premierului Adrian Năstase, Ministru cancelar, șeful Cancelariei Primului Ministru Adrian Năstase, fondator IMASAndrei Marga – filosof, Ministru al Educației (1997 – 2000), Ministru de Externe (mai 2012 – august 2012), președinte al ICR (septembrie 2012 – iunie 2013)HR Patapievici – filosof, membru al CNSAS (2000 – 2004), președinte al ICR (2005 – 2012)Mircea Mihaieș – critic literar, eseist, fost vice-președinte al ICR( 2005-2012)Mihai-Răzvan Ungureanu – consilier al Președintelui Iohannis, fost ministru de externe (2004 – 2007), șed al SIE (2007 – 2012), premier al ROmâniei (februarie 2012 – mai 2012) Cristian Pârvulescu – politolog, președintele Asociației „Pro Democrația”Victor Rebengiuc – actorSabina Fati – jurnalist România Liberă, revista 22Andrei Oișteanu – etnolog, antropolog, membru în Comitetul educațional al Institutului Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel”Andreea Pora – jurnalistTeodor Baconschi – teolog, fost ministru de Externe, decembrie 2009 – ianuarie 2012, ambasador al României la Vatican, în Portugalia, San Marino. Secretar de stat în MAE(2005-2006), Consilier al Președintelui Traian Băsescu (2006 – 2007)Monica Macovei – europarlamentar, fost Ministru al Justiției(2004 -2007), fost candidat la președinția RomânieiAlina Mungiu – politolog, șef al Știrilor TVR (1997 – 1998), a fondat Societatea Academică din România, profesoară la SNSPAStelian Tănase – scriitor, președinte-director general al TVR, fost director al Realitatea TVLaura Ștefan – membră a ONG-ului „Expert Forum”, director în Ministerul Justiției( 2005-2007),  a fost declarată expert – anticorupție de către Ambasada SUAAdrian Cioroianu – istoric, decan al Facultății de Istorie a Universității București, a fost unul din susținătorii introducerii Manualelor alternative, inițiativă a Fundației Soros. Fost senator, de Timiș, fost europarlamentar, fost ministrul de externe (aprilie 2007 – aprilie 2008)Rodica Culcer – jurnalist, fost referent la Ambasada SUA de la București( 1985 – 1991), fost director al Știrilor TVRAdrian Cioflâncă – cercetător științific, fost membru al CNSAS, coator al Raportului Tismăneanu și al Raportului Elie Wiesel.Stere Gulea – regizor, fost președinte al TVRGabriel Liiceanu – filosof, director al Editurii Humanitas( fosta Editură Politică)Sorin Ioniță – politolog, fost consultant al Consiliului Europei, Băncii Mondiale şi UNDP pe Europa de Est şi Balcani; reprezentant al României ȋn Comitetul Economic şi Social European (EESC), sectiunile Transport-Energie şi Mediu-Agricultură, fost membru în Comisia Prezidențială Pentru Analiza Riscurilor Sociale și DemograficeSmaranda Enache – președinte al ONG-ului Liga Pro Europa, fost ambasador al României în Finlanda (1998 – 2001)Edward Helvig – șef al SRI, fost director General al Institutului de Studii Sociale, Fost consilier al Ministrului de Interne, C. Dudu Ionescu, Fost consilier al lui Mugur Isărescu, fost deputat de Bihor, fost europarlamentar

fost Ministru  Dezvoltării Regionale și Turismului în Guvernul Ponta

Radu Filipescu –  nepotul fratelui lui Petru Groza, membru fondator al GDSArmand (Armant-Constantin) Goșu – istoric, fost consilier al Ministrului de Externe (2010 – 2012), fost membru al Comisiei Prezidențiale pentru analiza Dictaturii Comuniste în România, fost director al Institului Român pentru Istoria Recentă

Dan Perjovschi – desenator, ilustrator

Mircea Toma – activist, ActiveWatch.

Mihail Bumbeș – istoric, co-fondator al ONG-ului Miliția Spirituală, cercetător în cadrul  IICCMER. A obținut, prin Miliția Spirituală, o bursă de 30.000 de dolari de la CEE Trust for Civil Society in Central and Eastern Europe.

Claudiu Crăciun – politolog, lector al Catedrei de Științe Politice și Studii Europene de la SNSPA,  fost expert în cadrul Secretariatului General al Guvernului şi Ministerului Educaţiei (2004-2009). Lucrarea sa „The Learning Government Research Project:Assessing Policy Making Reform in Romania” a fost editată sub auspiciile Open Network Society și a Centrului pentru Studii Politice din cadrul Universității Central Europene, ambele înființate de George Soros. ‘

Mai mult: http://m.activenews.ro/stiri-politic/Lista-lui-Soros.-Cine-sunt-oamenii-care-au-schimbat-Romania-cu-sau-fara-voia-noastra-ministri-demnitari-de-rang-inalt-jurnalisti-112622

Soros afirmă PE FAŢĂ că luptă ÎMPOTRIVA STATULUI naţional şi organizează un eveniment LGBT în faţa moaştelor lui Brâncoveanu

DE MIHAI ȘOMĂNESCU | ACTIVENEWS.RO  /  
Marţi, 15 aprilie 2014, 00:08

‘ Miliardarul George Soros acţionează făţiş la nivel transnaţional, pentru slăbirea statului naţional, după cum o arată un anunţ postat pe siteul Fundaţiei pentru o societate deschisă, structură înfiinţată de magnatul american de origine maghiară, la începutul anilor ’90. 

Pe siteul Fundaţiei este promovat „Manifestul Cetăţenilor”, un document realizat de organizaţia European Alternatives, ONG care, prin misiunea sa, îşi asumă făţiş dispariţia statelor naţionale. Conform declaraţiei de misiune postată pe siteul său, European Alternatives afirmă că: „Statul naţional nu mai este forma potrivită în care să fie definit procesul democratic de luare al deciziilor şi cetăţenia activă, egalitatea între oameni, respectul şi extinderea drepturilor. Statul naţional nu este potrivit pentru a promova politici responsabile de mediu, asigurarea controlului politic asupra economiei şi nici pentru distribuirea echitabilă a bogăţiei şi nici pentru promovarea păcii între popoare”

În acest context, pe perioada alegerilor europarlamentare, Fundaţia lui Soros organizează şase caravane Transeuropa, prin care vrea să capitalizeze diferitele proteste care au avut lo c în diferite oraşe de pe bătrânul Continent. În România, caravana se va opri în patru oraşe: Cluj Napoca, Roşia Montană, Pungeşti şi Bucureşti. 

Cele peste 30 de comunități vizitate au în comun faptul că în ultimul an au participat într-un fel sau altul la manifestații sau proteste prin care să semnaleze nemulțumirea cetățenilor în legătură cu starea de fapt din țările Uniunii. Una din cele șase caravane are ca punct de plecare orașul Cluj-Napoca și va avea patru opriri în România,” se arată pe siteul alegeri2014.fundatia.ro. …’

Mai mult: http://m.activenews.ro/prima-pagina/Soros-afirma-PE-FATA-ca-lupta-IMPOTRIVA-STATULUI-national-si-organizeaza-un-eveniment-LGBT-in-fata-moastelor-lui-Brancoveanu-32265

Festivalul Naţional al organizaţiilor neguvernamentale din România Ediţia 2015 (impact ong)

„…Comunitățile model promovează încrederea reciprocă, luarea deciziilor în mod democratic și transparent, participarea voluntară și solidaritatea. Aduc împreună oameni cu abilități diverse care se completează reciproc și permit mai ușor atingerea unor scopuri comune. Împreună, membrii comunității pot influența deciziile autorităților publice. Comunitățile permit integrarea socială și construirea încrederii reciproce. Comunitățile nu sunt izolate, ele comunică și se întrepătrund.

   ONG-urile din comunități informează și formează cetățenii. Îi ajută să rezolve probleme și să își îmbunătățească viața. Mediază opinii și ajută cetățenii să găseasca soluțiile cele mai bune. Inițiază comunități model.[…]
   Ediția 2015 a ONGFest reunește 130 de ONG-uri din România și 35 de ONG-uri din Bulgaria, Croația, Grecia, Letonia,  Norvegia, Polonia, Slovacia, Slovenia și Spania.

   Mai mult aici: http://www.ongfest.ro/