Surpriză în Egipt: Cleric musulman condamnat pentru distrugerea Bibliei

Un cleric musulman fundamentalist a primit o condamnare la 11 ani de închisoare cu suspendare pentru ruperea și arderea unei Biblii, a anunțat agenția de presă a Egiptului.

image

Abdullah, dar și pe fiul acestuia, care a primit 8 ani de închisoare cu suspendare pentru același incident. Cei doi mai trebuie să plătească o amendă de 700 de dolari. Sentința poate fi contestată în apel.

Este o condamnare inedită a atacurilor altor credințe, decât cea a islamului. În ultimii doi ani s-au înregistrat din ce în ce mai multe atacuri ale musulmanilor extremiști asupra altor religii, cele mai multe creștine.

Cazurile de blasfemie nu au fost o noutate în Egiptul condus de fostul președinte Hosni Mubarak, dar incidența lor a crescut în ultimele luni, conform Huffington Post. Tendința este văzută ca o reflectare a puterii și încrederii pe care au căpătat-o islamiștii, după ce alegerile prezidențiale au fost câștigate de Frăția Musulmană.

sursa: http://www.semneletimpului.ro/stirescurta/Surpriza-in-Egipt–Cleric-musulman-condamnat-pentru-distrugerea-Bibliei-10704.html

Anunțuri

Zece opinii ale papei Francisc

Odată cu alegerea cardinalului Jorge Bergoglio în poziţia de cel de-al 266-lea papă al Bisericii Catolice, publicul a exercitat un interes crescut pentru scrierile acestuia. O carte din 2011, intitulată „Despre cer şi pământ” (Sobre el cielo y la tierra), ce reprezintă un dialog cu rabinul argentinian Abraham Skorka, dezvăluie opiniile lui Bergoglio despre probleme sociale şi religioase moderne, precum avortul, globalizarea, eutanasia şi ştiinţa.

image

Cu privire la avort, Bergoglio scria: „Acolo există o fiinţă vie. Separ problema avortului de orice discuţie religioasă. Aceasta este o problemă ştiinţifică. A nu permite dezvoltarea unei vieţi care deţine deja codul genetic al unei fiinţe nu este etic. Dreptul la viaţă este printre primele drepturi ale omului. A avorta înseamnă a ucide pe cineva care nu se poate apăra”.

Scriind despre bătrâni şi bătrâneţe, cardinalul Bergoglio a subliniat că o cultură marcată de hedonism şi consumerism consideră că bătrânii sunt inutili. „Însă Dumnezeu îi iubeşte pe cei bătrâni, deoarece oricine îşi respectă părinţii este binecuvântat.”

„Dintotdeauna au existat homosexuali”, scria Jorge Bergoglio. „Dar aceasta este prima dată când cineva a pus problema legală ca între căsătorie şi uniunea homosexuală să existe un semn de egalitate. Eu consider că acesta este un pas înapoi, din perspectivă antropologică…toţi copiii au nevoie de un model masculin şi de unul feminin pentru a le forma identitatea”, a conchis el.

Cu toate că recunoaşte că medicina modernă ar trebui să asigure o calitate a vieţii, în special în cazurile terminale, Bergoglio afirmă cu tărie că eutanasia este o crimă. „O persoană în vârstă nu primeşte tratamentul şi îngrijirea necesare şi…uneori pacientul este privat de mijloacele medicale care ar putea să-l vindece”, scria cardinalul.

În privinţa globalizării, aceasta ar trebui să fie una în care fiecare om are un loc şi îndeplineşte un rol, dar totodată fiecare îşi păstrează caracteristicile individuale.

Afirmându-şi poziţia despre religia în şcolile de stat, Bergoglio scria: „Părinţii au dreptul de a-şi educa copiii potrivit cu valorile lor religioase. Atunci când un guvern îi privează pe copii de acest drept, se poate ajunge la cazuri precum nazismul, care îndoctrina copii cu valori diferite de ale părinţilor”.

Sărăcia este un subiect pe care cardinalul l-a reluat şi cu ocazia primei mese ţinute pe 17 martie. Ca şi creştini, noi trebuie să milităm pentru egalitate în ceea ce priveşte oportunităţile şi drepturile, să luptăm pentru drepturile sociale şi pentru libertate, era de părere acesta în 2011.

Speranţa este o virtute pe care creştinii o primesc de la Dumnezeu, scria Bergoglio. De aceea, creştinii trebuie să o accepte şi să aibă grijă de ea, pentru a nu o pierde.

Ştiinţa are propria autonomie, care trebuie respectată şi încurajată, este de părere Bergoglio. Astfel, ştiinţa transformă o lume fără cultură într-una care are cultură. Însă cardinalul a formulat şi un avertisment, deoarece ştiinţa poate risca să îşi depăşească limitele şi să piardă controlul, informează Life Site News.

În cele din urmă, pronunţându-se referitor la viitorul religiei, Jorge Bergoglio are convingerea că, în ciuda numărului mic de credincioşi sinceri, religia va supravieţui. Aceasta se va întâmpla cu ajutorul sfinţilor catolici, ce au capacitatea de a reforma Biserica şi schimba istoria, crede noul papă.

sursa:http://www.semneletimpului.ro/stirescurta/Opinia-Papei-Francisc-despre-problemele-contemporane–in-10-citate-9135.html

Creștinismul în Marea Britanie

Crestinismul dispare din MB, dar evanghelicii sunt surprinzător de optimiști.

image

Creștinismul își pierde membrii din Marea Britanie cu 50% mai rapid decât se aștepta, însă un nou sondaj arată că marea majoritate a evanghelicilor englezi sunt surprinzător de optimiști, așteptându-se ca bisericile lor locale să crească.

Rezultatele recensământului din 2011, publicate în luna mai, indică faptul că religia creștină înregistrează în Marea Britanie un declin cu 50% mai rapid decât se credea, conform The Telegraph. Numărul britanicilor care se identifică drept creștini a scăzut cu 4,3 milioane de persoane între 2001-2011 (o scădere cu 11,5%), creștinismul riscând chiar să ajungă o religie minoritară în Marea Britanie până în 2018, potrivit The Guardian.

Cu toate acestea, un nou sondaj realizat de Alianța Evanghelică din Marea Britanie cu privire la viața bisericii a descoperit că 7 din 10 evanghelici britanici se așteaptă ca bisericile lor locale să crească în următorii 20 de ani, iar aproape jumătate dintre britanici afirmă că bisericile lor deja înregistrează o „creștere notabilă”.

În ciuda acestui fapt, există un aspect asupra căruia respondenții – dintre care două treimi frecventează bisericile Anglicană, Baptistă sau Charismatică – nu
s-au declarat prea optimiști: numai 4 din 10 au afirmat că se așteaptă ca Biserica creștină din Marea Britanie să crească până în 2033, precizează Christianity Today.

Sondajul a acoperit numeroase subiecte, incluzând tipul de biserică frecventat, preferințele privind stilul de închinare, implicarea în misiunea bisericii și viziunea privind liderii bisericii.

sursa: http://www.semneletimpului.ro/stirescurta/Crestinismul-dispare-din-MB–dar-evanghelicii-sunt-surprinzator-de-optimisti-10640.html

Noul anglicanism

Biserica Anglicană îşi pregăteşte viitorii clerici pentru a face parte dintr-un nou anglicanism, ce înseamnă o biserică păgână, cu un centru creştin, informează The Telegraph.

image

Această nouă categorie de „creştini” anglicani ar fi formată din englezi care nu au fost educaţi în creştinism, dar care sunt interesaţi de spiritualitate sub alte forme.

Din cauza scăderii numărului de credincioşi, prin slaba atragere a tinerilor şi decesul celor bătrâni, anglicanii doresc să atragă mai multe categorii de credincioşi, inclusiv pe păgâni.

Păgânismul defineşte anumite tradiţii politeiste, care au fost foarte populare în Europa înainte de creştinarea continentului.

„Dacă Dumnezeu a luat formă de om prin Iisus pentru a comunica mai bine cu oamenii şi pentru a-Şi îndeplini planul, atunci şi creştinismul trebuie să devină relevant pentru toţi oamenii”, a declarat reverendul Steve Hollinghurst, cel care consiliază Biserica Anglicană în această problemă, potrivit Christian Post.

sursa: http://www.semneletimpului.ro/stirescurta/Din-lipsa-de-membri–Biserica-Anglicana-se-reorienteaza-spre-pagani-10805.html

Papa Francisc I (partea întunecată)

image

Olga Wornat, o jurnalistă din Argentina, este una din puţinele persoane din afara Bisericii Catolice care a interacţionat îndeaproape cu Jorge Mario Bergoglio, actualul Papă Francisc. L-a intervievat în timp ce se documenta pentru cartea pe care avea să o scrie „Sfânta noastră Mamă. O istorie publică şi privată a Bisericii Catolice”, iar de atunci au rămas apropiaţi.

Olga a fost intervievată la rândul ei de jurnaliştii de la Huffington Post şi a fost întrebată despre controversele, dar şi despre „părţile întunecate” care tronează asupra omului pe care planeta întreagă l-a numit „Părintele sărmanilor”.

Huffington Post: Cine este bărbatul din spatele Papei Francisc?

Olga Wornat: Ca toți iezuiții este un personaj fascinant. Aparţine unei congregaţii din care fac parte oameni extrem de inteligenti, iar el la rândul lui este aşa: briliant. Este un om enigmatic, căruia nu îi place să îşi dezvăluie adevărata sa personalitate celor mulţi. Iezuiţii sunt cei mai de vază oameni ai Bisericii Catolice, într-un cuvânt ei „SUNT” Biserica . Sunt nişte oameni interesati de starea lumii,de politică și de modul în care Biserica poate influenta deciziile politice. Papa Ioan Paul al II-lea i-a forţat pe iezuiţi să dispară din primele rânduri ale Bisericii, pentru că îi considera Marxiști,rebeli și revolutionari.

HP: Cum l-ai descrie din perspectiva ta, de scriitoare?
OW: Este un om dificil pentru că nu vorbeşte mult. Mai degrabă ascultă. Este un om care vorbeşte puţin, şi spre deosebire de Ioan Paul al II-lea nu este o persoană cu care poţi ţine uşor o conversaţie. Este foarte neîncrezător. Atunci când l-am intervievat cu privire la cartea pe care o scriam la acea perioadă, şi când i-am spus că va exista un capitol întreg în care voi vorbi despre el, s-a comportat foarte ciudat. A devenit foarte agitat şi nervos – probabil pentru că ştia că în viaţa lui a existat o „perioadă neagră” în care s-a implicat în dictatura militară din Argentina.

HP: Care a fost poziţia Papei în timpul dictaturii militare din Argentina?
OW: Sunt lucruri şi poziţii diferite. Am intervievat mai multe persoane, iar cei mai mulţi mi-au spus că el a fost un colaborator al dictatorilor de la acea vreme. În perioada dictaturii el era directorul de la Colegio Maximo, o şcoală de renume din Buenos Aires, unde sunt formaţi toţi iezuiţii din regiune. Sunt acuzaţii clare împotriva lui, despre cum a oferit guvernului liste cu numele unor membri din „Compania lui Iisus” care erau implicaţi sau aveau legături cu „guerilele”. Două persoane, pe care le-am intervievat au spus lucruri grave despre el.

HP: Ai atins acest subiect atunci când l-ai intervievat? Ce a declarat?
OW: A negat totul, mi-a spus că acuzaţiile nu erau adevărate, ba mai mult, el obişnuia să militeze cu soldaţii pentru preoţii care fuseseră răpiţi. Este un nor negru care tronează peste istoria lui de preot, un nor plin de contradicţii. Sunt oameni care îl iubesc şi oameni care îl urăsc. Nu există persoane care să aleagă calea de mijloc. Dar acest episod nu este singurul care ridică suspiciuni în trecutul lui.

HP: Care este cealaltă parte întunecată în viaţa Papei Francisc? OW: Nu mi-a spus niciodată de ce „Compania lui Iisus” l-a părăsit. A fost trimis ca într-un fel de exil spiritual într-un oraş din Argentina, unde a locuit pentru o lungă perioadă de timp. Cât a stat acolo a fost izolat şi a suferit o depresie cumplită. Este un om care din punct de vedere intelectual este fascinant, dar politic este inconsistent. Este un opozant feroce al avortului, al căsătoriilor dintre persoanele de acelaşi sex, dar în viaţa personală este o persoană caldă. Nu ridică niciodată vocea, iar atunci când îi adresezi o întrebare îţi răspunde în cuvinte puţine, dar oferă întotdeauna răspunsul potrivit, este foarte diplomat, iar când te desparţi de el, la plecare încheie întotdeauna cu rugămintea: „Să mă purtaţi în rugăciunile voastre”.

HP: Care este motivul pentru care a fost pedepsit?
OW: Nu ştiu. Nu a vrut să îmi spună. Eu în prezent scriu un material despre acest subiect, dar mai am multe piste pe care trebuie să merg şi multe zvonuri care trebuie să fie confirmate. Dar pot să spun că este la fel ca toţi membrii din „Compania lui Iisus”: este timid, şi nu este un bărbat carismatic. Cu toate astea, este foarte legat de oamenii săraci.

HP: Care este poziţia Papei în ceea ce privește partea „NEAGRĂ” a Bisericii, cea legată de cazurile de pedofilie?
OW: În cartea pe care am scris-o şi în care l-am intervievat şi pe Papa Francisc, am vorbit şi despre Arhiepiscopul Storni, care a fost al treilea membru din Biserica Catolică cu o funcţie înaltă şi care a fost acuzat de acte de pedofilie. Eu am scris despre această poveste terifiantă, iar arhiepiscopul a mers de urgenţă la Vatican şi s-a refugiat în braţele lui Ratzinger, care era conducătorul „Doctrinei şi Credinţei” în timpul pontificatului lui Ioan Paul al II-lea. Ratzinger i-a spus să se întoarcă în Argentina şi să se predea autorităţilor. Când l-am întrebat pe Bergoglio dacă Biserica avea să îl apere pe Storni, el mi-a răspuns că „Justiţia va avea grijă de el”. După aceea am aflat cu stupoare că avocaţii care l-au apărat în procesele intentate au fost angajaţi de Episcopia Argentinei, din care Bergoglio făcea parte. Când am aflat i-am spus lui Bergoglio că ceea ce au făcut a fost teribil, pentru că Episcopia plătea avocaţii care îl apărau pe un pedofil care abuzase un adolescent de 14 ani. Nu mi-a raspuns la această acuzaţie, ci mi-a zis că „aşa stau lucrurile, iar regulile Bisericii sunt foarte stricte”.

sursa: http://m.antena3.ro/externe/partea-intunecata-a-papei-francisc-un-interviu-de-exceptie-care-arata-cine-este-protectorul-saracilor-206986.html
(subl. aparțin redacției)

ȚON avertizează—COJA reacționează!

image

Catedrala Mântuirii Neamului. Cum încurajează Biserica Ortodoxă corupția în poporul român de IOSIF ȚON

La Bucureşti se construieşte o catedrală imensă, pe care Biserica Ortodoxă o numeşte „Catedrala Mântuirii Neamului“. Prin însuşi titlul acesta, Biserica Ortodoxă promite poporului român „mântuirea“. Ceea ce promite Biserica Ortodoxă este că în această catedrală ierarhii ortodocşi vor face slujbe, liturghii, acţiuni pline de „taine“, prin care vor „mântui“ poporul român.

Nimeni nu pare să aibă curiozitatea să întrebe: Ce promisiune este aceasta? Ce substanţă are ea? Cât adevăr conţine ea? Se solicită poporului român să doneze pentru această construcţie. Oficialităţile se grăbesc să doneze sume imense – din banii poporului, bineînţeles – pentru această construcţie. Dar, din nou, nimeni nu se opreşte să analizeze şi să explice promisiunea din titlul acestei catedrale şi să justifice această enormă cheltuială din banii naţiunii.

Este vremea să spargem această tăcere şi să provocăm discuţia de fond a acestei acţiuni atât de publice şi de centrale.

Despre ce „mântuire“ este vorba?

În creştinism, „mântuirea“ este opusul „pierzării“. Este eliberarea din robie. Este iertarea de păcate. Este împăcarea cu Dumnezeu.

Nici un om şi nici un popor nu se poate mântui pe sine. Dacă ai căzut într-o mlaştină, nu te poţi scoate singur din mâlul acela.

Nici o agenţie umană nu-ţi poate oferi mântuirea şi, dacă cineva ţi-o oferă, te minte, fiindcă îţi oferă ceea ce nu are.

Iată cum este efectuată mântuirea:

„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea (întreaga omenire!) că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa vecinică.“ (Evanghelia după Ioan, 3:16)

Şi iată condiţiile puse de Dumnezeu pentru mântuirea noastră:

1. Prima condiţie este formulată de Domnul Iisus Hristos: „Cine va crede şi se va boteza va fi mântuit. Cine nu va crede va fi osândit“ (Marcu 16:16).

2. A doua condiţie reiese din modul în care Iisus Însuşi îi explică Apostolului Pavel procesul mântuirii. „Te trimit (la toţi oamenii) să le deschizi ochii, să se întoarcă din întuneric la lumină, de sub puterea Satanei la Dumnezeu şi să primească, prin credinţa în Mine, iertarea de păcate…“ (Faptele apostolilor 26:18).

3. A treia condiţie este formulată în aceste cuvinte: „Căci harul (bunătatea) lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat şi ne învaţă să o rupem cu păgânătatea şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie“ (Tit 2:11-12).

Din tot ce citim în Sfânta Scriptură rezultă clar că mântuirea pe care ne-a procurat-o Dumnezeu trebuie să ne-o însuşim individual şi personal, direct de la Dumnezeu, fără nici o intermediere umană.

Tragedia de la noi

Cândva s-a strecurat la noi învăţătura ciudată că mântuirea efectuată pentru noi de Iisus Hristos a fost depozitată în Biserica Ortodoxă şi prin actul acesta Biserica Ortodoxă a devenit magazia sau depozitul harului mântuitor, iar patriarhul, mitropoliţii, episcopii şi preoţii, prin diferite liturghii, transmit această mântuire poporului român.

De aici vine şi ideea să se construiască o catedrală centrală în care ierarhii Bisericii Ortodoxe, prin slujbe grandioase, să transmită mântuirea către tot neamul românesc.

Să fim atenţi şi să înţelegem care este ideea de bază: indiferent cum trăieşte poporul, indiferent în câte păcate se complace, atâta vreme cât ierarhii Bisericii Ortodoxe cântă liturghiile, ei procură românilor iertarea de păcate şi-i dau neamului românesc mântuirea.

Un om politic, cunoscut pentru viaţa lui păcătoasă, a spus recent: „Dacă mă spovedesc şi mă cuminec, totul este în regulă“.

Este clar pentru oricine vrea să înţeleagă că, atâta vreme cât Biserica Ortodoxă îi garantează iertarea de toate păcatele, poporul român nu are nici o motivaţie să-şi schimbe felul de a trăi şi să devină corect şi integru.

Aşa încurajează Biserica Ortodoxă corupţia!

Biserica Ortodoxă pretinde că procură poporului mântuirea. Dar această promisiune este falsă! Mântuirea nu este în custodia Bisericii Ortodoxe!

Avem nevoie de Reforma religioasă

În Evul Mediu,Biserica Romano-Catolică a pretins şi ea că poate ierta păcatele şi a început să vândă iertarea prin indulgenţe. Martin Luther, un preot catolic, a scris cele 95 de argumente împotriva indulgenţelor şi le-a afişatpe uşa catedralei din Wittemberg.

Rezultatul a fost că poporul şi-a deschis ochii şi oamenii au decis să se lepede de minciună. Reforma religioasă pornită prin acţiunea lui Luther a schimbat faţa Europei. Popoare întregi, trecând la un creştinism biblic, au ieşit din întuneric spiritual şi moral şi au intrat astfel în civilizaţia modernă.

Chiar dacă o face cinci sute de ani mai târziu, poporul român trebuie să aibă curajul de a face şi el Reforma religioasă, de a ieşi din întuneric şi de a intra în lumina transformării spirituale şi morale pe care ne-o oferă Dumnezeu prin Iisus Hristos.

Suntem chemaţi să ieşim din izolarea noastră ortodoxă, obscurantistă, şi să intrăm în lumina Cuvântului lui Dumnezeu. Suntem chemaţi din întuneric la lumină!

Pentru noi toţi, chemarea este formulată de Dumnezeu Însuşi, prin proorocul Isaiia:

„Voi, toţi cei însetaţi, veniţi la ape, chiar şi cel ce n-are bani… De ce cântăriţi argint (adică, daţi bani) pentru un lucru care nu hrăneşte? De ce daţi câştigul muncii voastre pentru ceva care nu satură?… Luaţi aminte şi veniţi la Mine, ascultaţi şi veţi trăi!… Să se lase cel rău de calea lui şi omul nelegiuit să se lase de gândurile lui, să se întoarcă la Domnul, care va avea milă de el, la Dumnezeul nostru, care nu oboseşte iertând.“ (Isaiia 55:1-3 şi 7)

Iosif Ţon a studiat teologia la Oxford şi a obţinut un doctorat la Facultatea de Teologie Evanghelică din Heverlee-Leuven

image

Nerușinatul ȚON!

Nota redacției:

Am primit acest text din partea unui comentator al site-ului nostru. Probabil ca să fie pus pe site textul, în replică la un text mai vechi al nostru în care ne arătam mulțumirea pentru ridicarea Catedralei Neamului. Cumva dl MC a vrut să testeze cât suntem de români, adică de imparțiali? Nu ne ferim de disputa de idei, iar în cazul de față publicăm acest text și pentru a ne întreba dacă nu cumva atacurile anonime la adresa Catedralei vin din această direcție. Vin ȘI din această direcție. A unor sectanți evangelici, emuli ai lui dr Josif Țon…

Domnul autor, IOSIF ȚON, doctor în teologie evanghelică, a riscat mult prin acest text atunci când l-a pus în circulație. Să mă ierte co-religionarii săi, dar avem de-a face mai înainte de toate cu un text care păcătuiește grav față de mult prea îngăduitoarea noastră limbă românească. Impresia mea, ca specialist în texte, în redactarea textelor, este că textul dlui ȚON a fost tradus din altă limbă, tradus cu stângăcie, ceea ce face ca textul să sune atât de straniu, de ne-românește. Turnuri de frază precum „această acțiune atât de publică și de centrală”, „titlul acestei catedrale”, „nicio agenție umană nu-ți poate oferi mântuirea” și altele, inclusiv înseilări lipsite de logică: „chemarea este formulată de Dumnezeu Însuși, prin proorocul Isaiia”, trădează lipsa de familiaritate a autorului cu „sunetul” limbii române! Dar și lipsa exercițiului mental: domnule doctor, dacă o chemare este formulată de însuși Popescu, nu se mai poate spune că o face prin cineva! Iar dacă este prin cineva, nu mai este formulată de însuși Popescu!… Ce să mai zic de „mântuirea pe care ne-a procurat-o(!!!) Dumnezeu”!… Astea-s cuvintele prin care un român vorbește despre Dumnezeu?!… Nu mai zic nimic și trec la celelalte aspecte.

Bunăoară nivelul teologic al intervenției. Atât cât mă pricep și eu, ca orice creștin, mă mir de ideea nesigură ce o are domnul doctor depre Mântuire. Admit că s-o fi exprimat metaforic domnul evanghelic și n-o să-i caut cu lumînarea neputințele. Ar trebui să mă întind pe prea multe rânduri ale acestei foi. La noi, la ortodocși, lucrurile par mult mai clare: mântuirea, domnule Țon, este însăși ținta vieții, este încununarea vieții de pe pământ prin dobândirea vieții veșnice, abia aceea fiind viață adevărată! Cea de „dincolo”!

Ce sens are să spui că „niciun om nu se poate mântui pe sine”?! Păi tocmai acesta este sensul „pledoariei” christice: omul este liber să aleagă dacă merge pe calea mântuirii, a salvării sale, a sufletului său, sau dacă ia calea pierzaniei, trăind în păcat. Până la Iisus omul se considera sub stăpânirea Destinului, de care și zeii păgâni se temeau! Nimeni nu putea înfrânge voința Destinului! Vezi mitul lui Oedip, care această semnificație purta! Cu Destinul nu te poți pune, nu i te poți împotrivi!

Și vine Iisus, fiul Domnului, să ne dezvăluie sensul și ținta vieții celei pieritoare: Mântuirea, accesul la cele veșnice, acolo unde nu este durere și nici întristare! În Împărăția Lui Iisus Hristos… Nimeni nu e damnat de la naștere! Indiferent de cursul vieții sale! La fel, nimeni nu se naște hărăzit vieții veșnice, mântuirii! Ci aceasta se dobândește prin ascultarea Domnului, prin practicarea virtuților creștinești! De aceea se spune că această credință în Iisus este o teologie a Speranței, iar unul dintre cele mai mari păcate este pierderea speranței în Mântuire! Fără această speranță lași viața ta să se irosească fără niciun sens.

M-aș mira să fie așa cum spune dl doctor: „niciun om nu se poate mântui pe sine”… Eu zic că numai pe sine însuși se poate mântui fiecare dintre noi! Nu-l poți mântui pe altul! Nici măcar Dumnezeu – aș îndrăzni să spun, nu mântuie pe nimeni! Ci pe fiecare ne mântuie, ne salvează din întunericul de apoi, viața trăită în iubire și în adevăr. Iar Dumnezeu este „numai” judecătorul infailibil care îi deosebește pe oameni în cele două cete: a drepților și a celor pierduți, condamnați la întuneric și veșnică căință.

Nu insist. Nu insist căci n-am cu ce… Îmi cunosc bine limitele.

Dar două vorbe mai pot și trebuie să le spun despre inepțiile agresive rostite de acest doctor cu privire la Biserica Ortodoxă: de exemplu, cum că „Biserica Ortodoxă pretinde că procură poporului mântuirea. Dar această promisiune este falsă”!… E mai rău decât inepție: este minciună! Desprinsă parcă dintr-un text de propagandă ateistă!… Măi, Țoane,unde, când, în ce text scris sau rostit s-a lăudat Biserica Ortodoxă că poate procura (!!!) așa ceva? De unde să procure?

Sau: „Să fim atenţi şi să înţelegem care este ideea de bază: indiferent cum trăieşte poporul, indiferent în câte păcate se complace, atâta vreme cât ierarhii Bisericii Ortodoxe cântă liturghiile, ei procură românilor iertarea de păcate şi-i dau neamului românesc mântuirea.” …De data aceasta mincinosul mai e și obraznic, lipsit de respect pentru Biserica Ortodoxă, ca și față de cea Catolică, la câteva rînduri distanță… Lipsit de respect față de Sfînta Liturghie!… De unde atâta insolență?!

Personal, ca ortodox, care știu că aparțin Bisericii majoritare și străvechi, față de celelalte culte religioase, inclusiv față de „secte”, am sentimentul că eu sunt gazdă, sunt mai vechi etc. Și încerc să mă port ca atare, cu musafirii noștri. Numai că dl doctor Iosif Țon este un musafir care nu-și cunoaște condiția, nu este conștient de obligațiile sale față de Celălalt, față de cel care-l găzduiește! Și comite cu nerușinare asemenea texte, care echivalează cu calomnia și lipsa de recunoștință cea mai urîtă.

Măi, caraghiosule, cum poți tu să spui că noi, creștinii ceilalți, ortodocși și catolici, trăim de două mii de ani în întuneric, iar numai voi, care l-ați urmat pe Luther, ați dobândit lumină?!

Auzi la el ce poate să spună: „Popoare întregi, trecând la un creştinism biblic, au ieşit din întuneric (s.n.) spiritual şi moral şi au intrat astfel în civilizaţia modernă.

Chiar dacă o face cinci sute de ani mai târziu, poporul român trebuie să aibă curajul de a face şi el Reforma religioasă, de a ieşi din întuneric şi de a intra în lumina transformării spirituale şi morale pe care ne-o oferă Dumnezeu prin Iisus Hristos.”

Așadar, până la Luther n-a fost nimic decât întuneric, a trăit lumea în afara lui Iisus!… Ce mare noroc pe Iisus și chiar pe bunul Dumnezeu că a apărut Luther și a aprins luminile credinței, ale Universului!… Nu Iisus, ci Luther!…

Luther însuși, săracul, te-ar trage de urechi pentru acest text prostănac și plin de răutate! Sper s-o facă vreun urmaș mai demn al lui Luther!…

Oare toți creștinii – îmi vine să zic „toți așa zișii creștini” evanghelici gândesc ca acest politruc reciclat la Oxford?!…

…Domnule MC, care mi l-ai băgat în casă pe individ: Vai, vouă, dacă vă păstorește un om atât de puțin la minte și cu atâta venin în vorbe! Un fiu autentic al Minciunii și al Întunericului acest doctor în teologie. Dumnezeu să-l ierte!…

Ion Coja