O mărturie a pastorului Richard Wurmbrand despre Valeriu Gafencu din cartea „Cu Dumnezeu în subterană”

   Richard Wurmbrand a fost un pastor luteran evreu care, datorită fidelitătii sale fată de credinta creştină, a petrecut mai bine de paisprezece ani în diferite închisori. Cartea „Cu Dumnezeu în subterană” el o dedică „martirilor creştini care şi-au jertfit viata în slujba Domnului şi au murit cu curaj torturati de comunişti.”(pag.6)

   ● Richard Wurmbrand descrie comportamentul ireproşabil a lui Valeriu Gafencu în închisoare. (pag. 102)

   „Gafencu îşi petrecuse întreaga viată de om matur în închisoare, dar, ca şi ceilalti detinuti la care credinta creştină prevalase, nu ştia ce fapte să mai săvârşească pentru a-şi răscumpăra greşelile din trecut. In fiecare zi făcea gestul pilduitor de a pune deoparte ceva din putinul lui pentru a ajuta la refacerea celor mai slăbuti dintre noi.”

   ●despre „antisemitismul” lui Valeriu Gafencu! (pag. 102)

   „Avea oroare de antisemitism şi, când venea să-l vadă în camera 4 vreunul din vechii săi tovarăşi antisemiti, trântea câte o remarcă şocantă:
   – Mi-ar plăcea să văd tara guvernată în întregime de evrei.
   Camarazii lui priveau cu oroare.
   – Da, zicea calm Gafencu, primul-ministru, legiuitorii, functionarii publici – toti să fie evrei, Iosif, Moise, Daniel, Sfântul Petru, Sfântul Pavel şi Isus Însuşi. Fiindcă, dacă ne vor mai conduce unii evrei ca Ana Paumer, atunci s-a zis cu România”

   ●Suferinte fizice. (pag. 103)

   „Gafencu a rămas în camera 4 timp de un an şi în tot acest timp nu a putut sta culcat pe spate. Il durea mult prea tare. Trebuia să fie mereu ridicat.” 

   ●Ce a scris Wurmbrand despre gândirea legionară a lui Valeriu Gafencu? (pag. 103)

   „Din multele aspecte ale gândirii legionare, Gafencu păstrase până la urmă numai simpla credintă creştină.” 

   ●Starea emotională  şi  echilibrul sufletesc din mijlocul strâmtorării (pag.103)

   „Gafencu nu se plângea niciodată. Şedea foarte liniştit în pat, dând uşor din cap ca să afirme sau să-şi exprime nemultumirea.” 

   ●Cum descrie Wurmbrand momentul mortii Sfântului Inchisorilor.
   
   Când era evident că nu mai avea mult de trăit, prietenii lui vechi şi noi s-au strâns în jurul patului său, cu lacrimi în ochi. Ultimile sale cuvinte au fost: «Dumnezeu, gelos pe noi, ne cheamă la El»
   După ce a închis ochii, ceilalti s-au rugat. Eu am zis:
   – Isus ne spune că, dacă o sământă care cade pe pământ nu moare, nu poate da rod; dar după ce moare, ea renaşte dintr-o floare frumoasă; tot aşa când trupul material moare, este înlocuit de unul spiritual. Iar inima lui Gafencu, hrănită cu idealurile creştinătătii, va da cu sigurantă rod.
   Un preot a rostit o rugăciune, apoi Gafencu a fost înfăşurat într-un cearşaf şi dus în camera mortuară. In timpul mortii a fost înmormântat într-o groapă comună, de către detinutii condamnati pentru crime, cărora le revenea întotdeauna această sarcină.” (pag.103)

image

● 2007 Editura Stephanus, „Cu Dumnezeu în subterană„, 
Prefată la Editia Română 
” Principalul motiv pentru care public cartea în româneşte este că am întâlnit în închisoare suflete care, în timpul celor mai grele pătimiri, au atins culmi de dragoste şi frumusete spirituală. Pe aceştia vreau să îi fac cunoscuti.” RICHARD WURMBRAND ( pag.14)

Anunțuri

Wurmbrand a scris despre Sfântul Inchisorilor în cartea „Cu Dumnezeu în subterană”.

Richard Wurmbrand a fost un pastor luteran care datorită fidelitătii sale fată de credinta creştină, a petrecut mai bine de paisprezece ani în diferite închisori. Cartea „Cu Dumnezeu în subterană” el o dedică „martirilor creştini care şi-au jertfit viata în slujba Domnului şi au murit cu curaj torturati de comunişti.”(pag.6)

   ●Wurmbrand descrie comportamentul ireproşabil a lui Valeriu Gafencu în închisoare. (pag. 102)

„Gafencu îşi petrecuse întreaga viată de om matur în închisoare, dar, ca şi ceilalti detinuti la care credinta creştină prevalase, nu ştia ce fapte să mai săvârşească pentru a-şi răscumpăra greşelile din trecut. In fiecare zi făcea gestul pilduitor de a pune deoparte ceva din putinul lui pentru a ajuta la refacerea celor mai slăbuti dintre noi.”

   ●Wurmbrand despre „antisemitismul” lui Valeriu Gafencu!
(pag. 102)

„Avea oroare de antisemitism şi, când venea să-l vadă în camera 4 vreunul din vechii săi tovarăşi antisemiti, trântea câte o remarcă şocantă:
– Mi-ar plăcea să văd tara guvernată în întregime de evrei.
Camarazii lui priveau cu oroare.
– Da, zicea calm Gafencu, primul-ministru, legiuitorii, functionarii publici – toti să fie evrei, Iosif, Moise, Daniel, Sfântul Petru, Sfântul Pavel şi Isus Însuşi. Fiindcă, dacă ne vor mai conduce unii evrei ca Ana Pauker, atunci s-a zis cu România”

   ●Suferinte fizice.

„Gafencu a rămas în camera 4 timp de un an şi în tot acest timp nu a putut sta culcat pe spate. Il durea mult prea tare. Trebuia să fie mereu ridicat.” (pag. 103)

   ●Ce a scris Wurmbrand despre gândirea legionară a lui Valeriu Gafencu!

„Din multele aspecte ale gândirii legionare, Gafencu păstrase până la urmă numai simpla credintă creştină.” (pag. 103)

   ●O stare emotională bună şi echilibru sufleteasc.

„Gafencu nu se plângea niciodată. Şedea foarte liniştit în pat, dând uşor din cap ca să afirme sau să-şi exprime nemultumirea.” (pag.103)

   ●Cum descrie Wurmbrand momentul mortii Sfântului Inchisorilor.

Când era evident că nu mai avea mult de trăit, prietenii lui vechi şi noi s-au strâns în jurul patului său, cu lacrimi în ochi. Ultimile sale cuvinte au fost: «Dumnezeu, gelos pe noi, ne cheamă la El»
După ce a închis ochii, ceilalti s-au rugat. Eu am zis:
– Isus ne spune că, dacă o sământă care cade pe pământ nu moare, nu poate da rod; dar după ce moare, ea renaşte dintr-o floare frumoasă; tot aşa când trupul material moare, este înlocuit de unul spiritual. Iar inima lui Gafencu, hrănită cu idealurile creştinătătii, va da cu sigurantă rod.
Un preot a rostit o rugăciune, apoi Gafencu a fost înfăşurat într-un cearşaf şi dus în camera mortuară. In timpul mortii a fost înmormântat într-o groapă comună, de către detinutii condamnati pentru crime, cărora le revenea întotdeauna această sarcină.” (pag.103)

image

● 2007 Editura Stephanus, „Cu Dumnezeu în subterană„,
Prefată la Editia Română
” Principalul motiv pentru care public cartea în româneşte este că am întâlnit în închisoare suflete care, în timpul celor mai grele pătimiri, au atins culmi de dragoste şi frumusete spirituală. Pe aceştia vreau să îi fac cunoscuti.” RICHARD WURMBRAND ( pag.14)

Streptomicina (Tg.Ocna – 6)

image

— fragment din cartea „Intoarcerea la Hristos”(scrisă după memoriile lui Ioan Ianolide)

Streptomicina

Treptat apele tulburi din sufletul lui W. se limpezeau. Atmosfera de pace si dragoste care domnea printre detinutii din camera 4 era ca un balsam pe zbuciumarile lui launtrice. Dar înca nu vazuse tot. Urma să fie martorul unui gest care avea sa-i salveze viata si sa-i faca înca o data dovada adevaratului crestinism.

In calculele tactice ale politrucilor din Targu-Ocna intrau si elemente socante. Asa se explica faptul ca au permis să patrunda în sanatoriu 10 grame de streptomicina pentru R.. A fost un adevarat pelerinaj. Toti bolnavii se duceau să o vada ca pe o minune, iar medicii savarseau un întreg protocol când o manevrau. R. a decis să dea aceasta streptomicina lui Valeriu.

– Iti multumesc din suflet, dar nu o pot primi, de ea depinde sanatatea ta! i-a zis emotionat Valeriu.

– Eu nu sunt atât de grav bolnav si condamnarea mea este mica. Am toate sansele să supravietuiesc. Deci te rog să o primesti! a insistat R..

B. a auzit si a spus :

– Avem datoria sa-l salvam pe W.! El este un apostol al lui Hristos si poate fi de folos oamenilor. Propun deci sa-i dam lui streptomicina.

Situatia era delicata, căci atât pastorul cat si Valeriu erau primii candidati la moarte apropiata.

– O voi da lui Valeriu, a hotarat stapanul medicamentului.

Valeriu a ascultat linistit si a spus :

– Iata un prilej în care ne putem arata dragostea pentru poporul evreu, dincolo de atitudinea lui fata de Hristos. Sunt deci de parere sa-i dam lui W. streptomicina.

– Nu! s-a impotrivit R.. Raman la prima mea hotarare. Dorim să traiesti, avem nevoie de astfel de oameni!

– Bine, a zis Valeriu. Primesc streptomicina si-ti multumesc. Sunt nevrednic de dragostea ta.

A luat deci streptomicina si a daruit-o, la rândul sau, lui W.. Era atât de ferm în gestul lui, încat nici R. si nici nimeni altcineva nu a putut obiecta. Acele 10 grame de streptomicina au salvat viata lui W.. El traieste, iar Valeriu s-a stins din viata.

nota redacției

Acest episod,rămâne totuși puțin controversat .Fiul lui Wurmbrand,a dezmințit,susținând că ,streptomicina pentru tatăl său ,a dus-o chiar el la Târgu Ocna.Dar Wurmbrand ,nu ar folosit-o ..
Asta reiese din mărturia lui Mihai Wurmbrand,pe care o puteți citi
aici .
Cartea ”Sf.Inchisorilor”,prin marturiile ei adunate de catre monahul Moise,confirma gestul facut de V.Gafencu fata de pastorul RW.Chiar daca fiul acestuia,Mihai W ,neaga aceasta posibilitate,marturia lui vine de fapt in sprijinul marturiei celorlalti legionari ,pentru că ..chiar el , afirma ca tatal sau nu a folosit streptomicina pe care a dus-o la inchisoare.Pastorul R.W. era bolnav pe moarte.In condițiile în care a scăpat cu viață,ne putem gândi că el ..ar fi folosit o altă streptomicină.Cea dăruită,cu dragoste,…de Valeriu Gafencu?
Nicolae Ițul,a fost coleg de temniță cu cei doi.Iată ce spune el:

Spovedania(Tg. Ocna-5)

image

-fragment din cartea „Intoarcerea la Hristos”  (memoriile lui Ioan Ianolide)

Spovedania
•••••••••••••••••

In ciuda atitudinii lui transante, W. era plin de framantari. Drama lui se consuma launtric cu puterea unui foc mistuitor. O data, când am venit sa-i curat ranile, mi-a spus :

– Te rog să ma asculti. Am de marturisit lucruri grave, care trebuie cunoscute. Nu stim care dintre noi va mai scapa din temnita asta. Simt nevoia să vorbesc.

In timp ce-mi spunea acestea a intrat politrucul strigând :

– Hei, W., ce faci ? Te spovedesti lui I.I.?

W. s-a înfuriat:

– De unde stie ciobanul asta ca vreau să ma spovedesc? Satana nu ma lasa să fiu deplin al lui Hristos!

A trebuit să ne despartim atunci, dar pe parcurs W. a gasit prilejuri sa-mi dezvaluie lucrurile care-l framantau. O facea în functie de conjunctura din penitenciar, dar si de miscarile lui sufletesti. Uneori era cald si sincer, alteori suspicios si închistat. Tot ce scriu aici sunt mărturisiri directe pe care le am de la acest om.

Evreii, imi spunea el, vor să stapaneasca lumea. Ei cred ca sunt alesii lui Dumnezeu. Cred ca fiinta lor nationala este sfanta. Intrucat nu a aparut “Hristosul” pe care-l asteapta, au ajuns la teoria ca însasi fiinta rasiala a poporului evreu, deci evreii însisi în totalitatea lor, reprezinta “Hristosul”. Drept urmare, refuza să admita ca au pacate si de aceea interzic orice critica, oricat de justificata, impotriva poporului evreu, acuzând de antisemitism si facând scandal si valva în lumea întreaga ca din nou sunt prada pogromului.

Pe langa asta exagereaza cu suta la suta suferintele si jertfele pe care le-au dat în timpul razboiului, dar uita rolul lor din revolutia bolsevica, în care holocaustul impotriva crestinilor nu are asemanare. Ei acuza pe crestini de antisemitism pentru a nu fi ei acuzati de anticrestinism. Considera sfant sangele lor si-l razbuna cu unu la o suta.

Dupa razboi, evreii au crezut ca a sosit momentul revolutiei internationale, dar au trebuit să dea înapoi, căci s-a ivit opozitia americana. Acum s-au masat în America, dar n-au parasit nici comunismul, căci joaca o carte dubla si în final vor trece de partea celor care vor învinge. Ei sunt acum singura forta care are putere atât în comunism cat si în capitalism, ceea ce le da un larg spatiu de manevra.

Bizara alianta comunisto-capitalis ta este opera lor, căci capitalistii evrei si francmasoneria iudaica au finantat comunismul. Mai presus de toate evreii lupta pentru cauza lor, si deci sunt solidari între ei, indiferent pe ce baricada se gasesc. Puterea lor este imensa. Influenta lor e hotaratoare atât la Kremlin, cat si la Casa Alba.

Este adevarat ca a existat un conflict de putere cu Stalin, dar nici Stalin nu i-a alungat pe toti, nici ei n-au parasit niciodata puterea sovietica. Evreul Caganovici a fost socrul lui Stalin. Când au cerut să aiba si ei parlamentari în Soviete, Stalin le-a spus :

– Aduceti-mi un singur evreu miner si atunci voi vedea daca voi reprezentati clasa muncitoare. Voi nu puteti fi reprezentati ca natiune, căci nu aveti un teritoriu al vostru. Deci va voi crea o tara în Siberia.

Ei n-au acceptat. La scurt timp a aparut o carte la Editura Politica, în care se spunea ca poporul evreu si-a îndeplinit ultima misiune istorica prin contributia la Revolutia bolsevica, dar de aici înainte el va trebui să se topeasca în masa proletariatului si a popoarelor internationale. Cartea nu a placut evreilor si au reusit sa-l determine pe Stalin s-o retraga din circulatie.

Dar ei nu s-au retras din U.R.S.S.. Influenta lor s-a pastrat nestirbita în punctele cheie. In plus, au izbutit sa-i iudaizeze pe comunisti, care gândesc si actioneaza ca evreii. De pilda, ura comunistilor impotriva crestinilor este pur iudaica. Numai ei Il urasc pe Hristos atât de absurd si de total.

Evreii însa manevreaza lumea si prin alte mijloace. Francmasoneria este dominata si dirijata de ei. Capitalismul este în cea mai mare parte controlat de finanta evreiasca. Influenta lor politica este covarsitoare. Sunt orbiti de putere si au o forta revolutionara care starneste admiratie, dar nu au har. In aceste conditii este greu de crezut ca se poate astepta de la ei umilinta care i-ar încrestina.

Acum evreii discuta cu Vaticanul si cer să nu se mai considere ca poporul evreu L-a ucis pe Hristos, ci romanii si cateva capetenii ale iudeilor. In felul acesta vor să schimbe adevarul evanghelic. Ei ignora faptul ca de 2000 de ani nu fac altceva decat sa-L urasca pe Hristos si să unelteasca impotriva tuturor oamenilor.

Discutiile de la Vatican nu sunt decat o manevra politica. Evreii vor de fapt distrugerea Vaticanului si a întregului crestinism, pentru a le putea prelua ei. Evreii radicali talmudici refuza orice fel de încrestinare si vor să iudaizeze lumea si să se instaleze ca mari pontifi.

Evreii sunt solidari între ei în atingerea scopului final. Duhul minciunii satanice ii stapaneste. Ei sunt acei “caini scrijeliti”, cum ii numeste Pavel, ei sunt dusmani ai tuturor oamenilor. Si totusi, dintre ei va iesi o ramasita care se va mantui prin Hristos. Ultimul popor care se va încrestina sunt evreii. Suferinte cumplite se deschid în fata istoriei.

Facând aceste marturisiri, R. W. era el însusi înfricosat, dar o facea cu forta pe care o exercita asupra constiintei sale credinta în Hristos. Căci dincolo de oscilatiile sale, W. credea în Iisus si credea ca numai prin El se va mantui poporul evreu.

De fapt framantarea fundamentala a acestui om era raportul dintre dragostea lui pentru neam si dragostea pentru Hristos. Acest conflict iesea adesea la suprafata si din pricina lui multi il suspectau si-l acuzau pe pastor, dar Valeriu l-a aparat în fata lor, facându-i să înteleaga drama acestui om, drama pe care noi, romanii, nu o cunoastem, fiindca romanul s-a nascut crestin.
••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••
Ioan Ianolide-comemorare

Wurmbrand în confruntare cu un talmudist(Tg.Ocna-4)

Memoriile lui Ioan Ianolide
(  fragment din cartea „Intoarcerea la Hristos”)
••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••

image

Înfruntarea
°°°°°°°°°°°°°
Intr-una din zile a fost adus la sanatoriu un evreu talmudist cocosat, foarte grav bolnav. Când a intrat în contact cu atmosfera din camera 4, ura lui impotriva crestinilor s-a dezlantuit violent:

– Voi, crestinii, sunteti vinovati de pogromul impotriva evreilor. Ne vom razbuna dupa legea noastra!

I s-a raspuns:

– Dimpotriva, crestinii sunt victimele directe sau indirecte ale evreilor. Evreii au ucis pe Hristos si-i prigonesc si-i ucid pe crestini ori de cate ori au ocazia în istorie, ca să ajunga ei însisi stapanii lumii. Dar lumea moderna nu poate accepta guvernarea unui neam strain care se considera Israel.

– Noi suntem Israelul prin alegerea divina!

– Israelul este haric, si nu nascut dintr-o anume semintie.

– Voi sunteti antisemiti si prin asta nesocotiti legamantul dat de Dumnzeu poporului evreu!

– Antisemit nu a fost Hristos, ci Iuda, Ana, Caiafa si poporul care a cerut rastignirea. Antisemiti nu sunt crestinii, ci evreii care lupta impotriva evidentei, căci ei stiu bine ca Hristos este Dumnezeu, dar prin Talmud si Cabala au rastalmacit învatatura revelata a Vechiului Testament. Ei se închina fie vitelului de aur impotriva Dumnezeului lui Moise, fie lui satana impotriva adevarului lui Hristos. Poporul evreu L-a dat pe Hristos, dar e incapabil sa-L urmeze, căci el însusi se considera Hristos – iata culmea demonismului la care a ajuns!

– Crestinii au colaborat cu Hitler impotriva crestinilor! a strigat talmudistul.

– Dar tot crestinii au fost marii martiri ai lagarelor naziste! De altfel, nazismul a fost un iudaism relativ.

– Cum vine asta?

– Evreii s-au declarat pe ei însisi drept fiinta sfanta, însusi Mesia, deci rasismul lor este absolut. Hitler a declarat pe arieni drept rasa superioara, deci o formula relativa. Mai mult, nici nazismul nu a fost crestin, ci anticrestin. Hitler ii suspecta pe crestini de semitism.

– Crestinii nu i-au aparat pe evrei impotriva nazismului!

– Crestinii i-au aparat pe crestini si pe evrei în masura posibilitatilor istorice de atunci. Evreii ii acuza pe crestini ca i-au prigonit prin Hitler, dar asta este o dubla ipocrizie: pe de o parte, ei stiu ca nu se putea face mai mult atunci; pe de alta parte, vor să justifice uciderea crestinilor pe care ei o savarsesc prin comunism.

– Dar evreii sunt victimele lui Stalin si ale comunismului!

– Asta e o ipocrizie si un tupeu tipic iudaic. Se stie bine ca evreii au creat materialismul istoric, au condus revolutia sovietica, au dezlantuit prigoana impotriva Bisericii crestine si a tuturor oamenilor care au refuzat comunizarea.

Aici W. a intervenit ferm în discutie:

– Comunismul este instrumentul de iudaizare a lumii.

– Pentru aceasta afirmatie vei plati scump! i-a strigat înfuriat evreul talmudist.

W. însa a continuat netulburat:

– In lupta dintre Stalin si Trotki a învins Stalin, care s-a folosit de evrei. El le-a refuzat puterea, dar nu si serviciile. Asa ca evreii au ales locul doi în comunism si nu l-au parasit niciodata. Ei sunt calul troian al revolutiei comuniste.

– Fiinta poporului evreu este sfanta si va pieri oricine se va atinge de ea.

– Tocmai asta este greseala rabinica, a spus W., rasismul de tip divin, dominatia lumii de catre evrei. Obsesia puterii mondiale ii satanizeaza pe iudei! Dar lumea a ajuns la o stare de constiinta care nu mai poate admite imparatia universala a evreilor. Nici comunistii, nici capitalistii nu sunt dispusi să dea puterea în mana evreilor.

– Poporul evreu isi dovedeste mesianismul prin influenta lui mondiala si prin crearea statului Israel, a replicat cocosatul.

– Nu cu puterea lui Dumnezeu au facut ei aceste fapte, ci ca antihristi ce s-au închinat lui satana.

– Meriti să fii ucis! a strigat turbat talmudistul.

– Si mama si fratii mei mi-au spus la fel, a raspuns senin W..

Dupa ce s-a mai linistit, cocosatul a reluat:

– Evreii au fost capabili să creeze dupa 2000 de ani statul israelit si vor fi capabili să conduca lumea întreaga.

W. i-a raspuns:

– Statul Israel este o dovada a vremurilor apocaliptice de sfarsit de lume, de venire a doua oara a lui Hristos. Puterea vi se va lua. Iubesc poporul evreu, e poporul meu, dar cred ca numai prin Hristos se va mantui. Locul evreilor va fi unul de cinste în crestinism. Acum însa, când sunt imbatati de putere, ei nu pot vedea adevarul, nu se pot pocai. As vrea să fiu si eu anatema ca Pavel, numai să pot mantui pe unii dintre ei!

– Vom rezidi templul lui Solomon si vom sterge orice urma de crestinism din Ierusalim!

– Veti fi din nou loviti cumplit, a zis W..

– Ne vor apara crestinii, a raspuns cu talc evreul talmudist. Am reusit să nastem un complex de vinovatie în constiinta crestinatatii, care o paralizeaza si prin care o vom supune.

– Vinovatia este a voastra, dar voi respingeti adevarul. Hristos înca va mai întinde mana prin care va puteti salva. Si va veni vremea prorocita în care evreii vor intra în numarul crestinatatii; atunci va fi slava si bucurie pe pamant.

– Avem o mostenire comuna, a încercat evreul să coteasca discutia.

– Hristos ne desparte, i-a retezat-o W.. Chiar Moise si prorocii sunt ai nostri. Daca ati urma lui Moise, ati fi crestini!

– Nu evreii, ci romanii L-au ucis pe Hristos, a insistat talmudistul.

– Evreii L-au ucis prin forma legala de atunci, deci prin romani. Nu romanii L-au urat pe Hristos, ci evreii. Nu pe romani ii acuza Hristos, ci pe evrei.

– Nu poporul evreu L-a ucis pe Hristos, ci capeteniile lui.

– Poporul evreu, cu unele exceptii de credinciosi, si-a urmat conducatorii si este vrednic de ei.

– Au trecut zeci de generatii de la Ana si Caiafa, e vremea să se uite crima de atunci.

– Urmareste ce fac evreii de atunci si pana azi impotriva crestinilor si a tuturor oamenilor si vei întelege de ce li s-a spus ca pacatul impotriva lui Hristos va fi iertat, dar pacatul impotriva Duhului Sfant nu li se va ierta. Evreii de azi sunt mai vinovati decat evreii care L-au ucis pe Hristos!

Bolnavii din camera 4 ascultau uimiti. W. vorbea din propria lui otrava sufleteasca, de care acum se simtea eliberat. Talmudistul s-a jurat sa-l denunte dupa eliberare la mai-marii comunitatii evreiesti, care-l vor distruge. Insa în scurt timp a murit.

Dupa aceasta confruntare, Valeriu i-a spus:

– Domnul pastor cunoaste foarte bine adevarul, ramane numai să se statorniceasca în el.

W. s-a înclinat usor si a ramas pe gânduri. Cunostea, într-adevar, mai bine ca altii problema evreiasca si raportarea ei la crestinism. Avusese discutii aprinse pe aceasta tema cu fratele sau, care era mare maestru în Loja secreta iudaica, loja ce controla masoneria internationala.

– Cum vreti voi, vreo cinsprezece milioane de evrei, să guvernati patru miliarde de neevrei? il întrebase W..

Iar fratele i-a raspuns:

– Avem prozeliti suficienti. Unii stiu ca ne sunt prozeliti, altii nu stiu, dar toti sunt la dispozitia noastra si noi vom fi dumnezeul lor. Noi am creat francmasoneria, iar prin comunism, capitalism, materialism si umanitarism am dat deja o spiritualitate iudaica întregii lumi. Lumea se iudaizeaza zi de zi. Evreii sunt fermentul secolului XX.

– Dar Hristos a venit! zicea W..

– Nu a venit. Acela a fost un fur si un tradator al poporului ales.

– De ce nu vine atunci Hristosul?

– Insusi poporul evreu este Hristosul!

Atunci W. a luat foc si a început sa-i demonstreze fratelui sau ca poporul evreu e plin de nelegiuire si pacat, încat nu poate fi frumosul, sfantul si desavarsitul Hristos. Acela a fost si ramane Iisus Hristos.

– Va uram, i-a strigat fratele lui, si tu esti un tradator al neamului nostru. Când vom rezidi templul lui Solomon, vom face în cetatea Ierusalimului cea mai mare statuie din lume, pe care vom scrie: “Sa nu uitati niciodata ce v-au facut voua crestinii!”.

– Pieirea ta prin tine, Israele! i-a replicat W.. Voi nu mai aveti cer, căci dincolo de pamant nu aveti nici un ideal!