Păzirea duminicii! Absența argumentelor în Noul Testament!

                     (extras din cartea :” Prețul uitării )

   de Tiberiu Alexandru Foszto

(pag. 25)

  Scripturile ne vorbesc

   Dacă dragostea ta pentru Domnul Isus și adevărul Lui este reală –  și cred că este reală –  vreau să îți arăt care este așa zisul „suport” biblic pentru păzirea duminicii.
   Dacă ești direct interesat,  atunci urmează-mă!

   Învierea și arătările lui Isus Hristos

   Învierea și arătările lui Isus în prima zi a săptămânii constituie,  după părerea Papei și a altor teologi evanghelici,  justificarea biblică fundamentală,  pentru originea închinării din ziua de duminică. Studiind cele patru Evanghelii,  vom găsi șase din opt referințe la ziua întâi a săptămânii.  Dacă veți citi cu atenție Matei 28:1-7; Marcu 16:1-7; Luca 24:1-6;Ioan 20:1-9,12 și v. 26, nu veți găsi nici o aluzie la schimbarea zilei de odihnă.
   Autorii celor patru Evanghelii nu arată că Domnul Isus sau apostolii ar fi legat Învierea de ziua de odihnă.
   În rapoartele din Evanghelii despre Înviere nu există afirmații conform cărora,  marele eveniment al Învierii lui Hristos,  trebuie să fie comemorat într-o zi deosebită a săptămânii, în care aceasta a avut loc. Ba mai mult,  în scrierile Noului Testament,  prima zi a săptămânii nu este numită niciodată Ziua Învierii.  Acesta este un termen care și-a făcut apariția mai târziu,  în secolul al IV-lea. De aceea,  a spune că duminica a fost păzită pentru că Iisus a înviat în acea zi,  așa cum afirmă un scriitor creștin S. V. M. C.  Costland,  este,  în realitate o petiție principii (o eroare de logică),  în care o premisă este presupusă a fi adevărată fără justificare.  Dacă Domnul Iisus ar fi dorit să se comemoreze ziua Învierii Sale,  El ar fi optat pentru a face din această zi un memorial.  Dar,  niciuna din cuvântările Domnului,  nu descoperă intenția de a comemora ziua învierii Sale.
   Instituțiile biblice,  precum Sabatul,  Botezul și Cina Domnului,  toate îşi au originea într-un act divin,  care le stabilește.  Dar nu
(pag. 26) există nici un act divin de felul acesta pentru instituirea unei duminici săptămânale sau duminici anuale de Paște,  ca memorial al învierii.
   Tăcerea Noului Testament cu privire la problema aceasta este foarte importantă și de necontestat! În Noul Testament nu este nicio duminică a Paștelor. Este un consens al cercetărilor Sfintelor Scripturi aproape unanim că, timp de cel puțin un secol după moartea Domnului Isus, Paștele a fost sărbătorit,  nu în Duminica Paștelor,  ca sărbătoare a învierii,  ci pe data de 14 Nisan (independent de ziua săptămânii),  ca o celebrare a suferințelor,  a sacrificiului ispășitor și apoi a învierii lui Hristos. Respingerea calculării Paștelui iudaic și adoptarea,  în schimb,  a Duminicii Paștelor s-au desfășurat după perioada apostolică a Bisericii primare și este atribuită înclinației de a se desprinde de iudaism și dorinței de a evita chiar și asemănarea cu iudaismul.
   Am menționat și vreau să reafirm –  cei patru evangheliști nu arată că Iisus ar fi pus Învierea în legătură cu ziua de odihnă. În Ioan 20:19 găsim pe ucenici adunați cu ușile încuiate. S-ar putea afirma,  la prima citire: „Iată începutul sărbătorii Învierii Domnului în ziua întâi a săptămânii!”  Evanghelistul Ioan însă precizează : „în seara aceleiași zile,  cea dintâi a săptămânii,  pe când ușile locului unde erau adunați ucenicii erau încuiate,  de frica iudeilor, a venit Iisus,  a stătut în mijlocul lor și le-a zis:” Pace vouă”.
   Dragul meu prieten,  a fost aceasta o serbare de ziua învierii?
Hotărât,  nu!  Chiar și o gândire logică mai greoaie ar spune la fel,  pentru că ucenicii tot nu pricepeau că,  după Scriptură,  Isus trebuia să învieze din morți(Ioan 20:9). Ziua învierii a trecut pe lângă micul grup înfricoșat al apostolilor,  fără ca ei să realizeze ce se petrecuse(nu pricepeau).  Atunci,  pune-ți această întrebare: cum ar fi putut ei să sărbătorească ceva ce nici măcar nu înțelegeau.  Această întrebare cere un răspuns matur,  onest și fără echivoc de la adoratorii duminicii.
(pag. 27)
   Prima vizită a Domnului a fost în seara zilei întâi a săptămânii,  după înviere,  iar a doua,  după opt zile (Ioan20:26) adică, ziua a doua a săptămânii următoare, luni.  Rezultă din vreunul din aceste texte vreo rațiune pentru care Sabatul creațiunii să nu mai fie respectat? Categoric,  nu!  Reiese din aceste texte ideea că ziua întâi,  duminica,  trebuie să devină Sabatul Nou Testamental? Evident,  nu.  Atunci,  unde este textul biblic din care aflăm acest adevăr?  Este foarte clar că niciunul din cei patru evangheliști nu ne-au furnizat proba pe care o căutăm. Ei știau mai bine decât toți teologii care au urmat timp de douăzeci de secole,  pentru că ei au fost acolo.
   Al șaptelea text despre ziua întâi se află în Fapte 20:7-12, unde se relatează despre o adunare ocazională, de rămas bun,  a apostolului Pavel cu credincioșii din Troa,  după o rămânere de șapte zile în această cetate. Este singurul loc unde se vorbește despre o adunare ținută din ziua întâi a săptămânii.
   Luca precizează că ucenicii erau adunați în întâia zi a săptămânii,  întâlnirea prelungindu-se până la miezul nopții. S-ar putea afirma pe baza acestei singure ocazii că apostolul Pavel și creștinii pe care îi păstorea, deja serbau duminica. Ceva nu este însă clar și vom vedea de ce. Când a avut loc această adunare?
La prima vedere a fost duminica seara. După calendarul roman și inclusiv al nostru,  adunarea ar fi avut loc în noaptea de duminică spre luni,  însă scriitorii creștini ai Noului Testament foloseau numai calendarul iudaic, adică cel biblic.  Calendarul nostru nu era în vigoare,  pentru că nu fusese inventat încă.  În timpurile biblice,  ziua începea cu apusul soarelui și se încheia la următorul asfințit,  așa cum este scris în Levitic 23:32.
   Începutul zilei naturale deci,  era seara, partea întunecoasă a zilei.  Acest lucru este extrem de important pentru înțelegerea Bibliei.  Numai când înțelegem acest amănunt, afirmațiile din Geneza capătă sensul corect, „A fost o seară,  apoi o dimineață,  aceasta a fost ziua întâi”.(Geneza:n1:5,8,13,19,23,31). Atunci,  potrivit împărțirii biblice a timpului,  adunarea din Troa s-a prelungit în noaptea de sâmbătă spre duminică (sâmbătă seara,  în limbajul nostru curent,  adică a fost în continuarea zilei de Sabat). Traducătorii versiunii engleze New English Bible au înțeles exact ce a vrut să spună Luca, traducând :„Sâmbăta seara, când eram împreună… „(Fapte 20:7). La fel traduce Biblia de Blaj(1795):” Iară intru una din sâmbete,  adunându-se ucenicii să frângă pâinea,  Pavel vorbea cu ei vrând să purceadă  a doua zi și lungii vorba până la miezul nopții. „
   Împărțirea actuală a timpului,  după care,  ziua începe la miezul nopții,  ora zero,  când se susține că ar fi înviat Mântuitorul,  a fost adoptată de creștini mult mai târziu,  după calendarul roman.
   Se mai susține că,  întrucât adunarea din Troa a fost dedicată frângerii pâinii,  probabil celebrării răstignirii Domnului (Cina cea de taină),  aceasta ar aduce sfințire asupra zilei întâi a săptămânii. Trebuie menționat și subliniat că frângerea pâinii despre care se vorbește în versetele citate era un obicei zilnic al primilor creștini (Fapte 2:46). Atunci sunt toate zilele sfințite și transformate în zile de odihnă pentru acest motiv? Greu de susținut și de înțeles o astfel de ipoteză.  Dacă celebrarea Cinei Domnului ar face ca ziua să fie sfântă  atunci joia ar trebui să fie sfântă,  într-un cât cina originală a Domnului nostru cu apostolii,  a avut loc în această zi (Luca 22: 7-20).
   O adunare,  mult mai importantă decât cea din Troa,  s-a ținut la Milet,  cu toți prezbiterii,  în ziua a patra a săptămânii –  miercuri dar,  din acest motiv,  ziua de miercuri dar,  din acest motiv,  ziua de miercuri nu a fost sfințită și nu înlocuiește Sabatul Domnului Hristos!  Cu atât mai mult,  o adunare ocazională de rămas bun n-ar putea aduce sfințire asupra acelei zile!
   Să ascultăm opinia profesorului de limbă greacă dr. Horațiu București.  Hockett (care nu a fost sabatarian)  de la seminarul teologic din Rochester : ” Iudeii calculează ziua de la o seară la alta și,  bazați pe acest principiu biblic,  seara primei zile  a săptămânii ar fi sâmbăta seara noastră.”.
(pag.29)
    Apostolul Pavel,  după ținerea serviciului religios,  a așteptat încheierea Sabatului iudaic,  dar „vorbirea lui s-a lungit până la miezul nopții” ; după ce l-a înviat pe Eutih a frânt pâinea,  a cinat și, la ziuă (duminică dimineață),  a plecat în călătorie.  Așadar, oricând ar fi ținerea unei adunări sau celebrarea Cinei Domnului,  aceasta nu poate aduce sfințire asupra unei zile.  Numai Dumnezeu poate să aducă sfințire asupra unei zile și El a făcut aceasta,  o dată pentru totdeauna,  la crearea lumii noastre!  Aleluia,  Slavă lui Dumnezeu în locurile prea înalte!
   Al optulea text din Noul Testament,  cu privire la ziua întâi a săptămânii : „fiecare din voi să pună deoparte acasă ce va putea,  după câștigul lui,  ca să nu se strângă ajutoarele când voi veni eu” (1 Corinteni 16:1,2) –  ne relatează faptul că Pavel scrie corintenilor să pună deoparte ajutoare ca,  atunci când va veni el,  să fie deja strânse,  pentru a fi duse la Ierusalim.
   Oare,  de ce le-a cerut apostolul să se apuce de treabă începând cu ziua dintâi a săptămânii?  Nu pentru a avea timp suficient să își termine lucrarea până în ziua a șaptea,  când trebuiau să fie  cu toții în Adunare,  pentru a sfinți Sabatul?         Rezultă din textul de mai sus că ziua întâi a săptămânii devenise ziua de odihnă?
Corintenii știau foarte bine care este ziua de odihnă, întrucât apostolul Pavel petrecuse cu ei un an și șase luni,  adică 78 de Sabate – sâmbete – (Fapte 18:4-11).
A strânge ajutoare acasă în ziua întâi a săptămânii,  înseamnă a lucra,  nu a sfinți ziua aceea pentru Domnul,  ca zi de odihnă și de închinare.
   Teologul William Damwille face un comentariu interesant asupra acestui verset și semnificației ce i se atribuie :”este ciudat că acest text care nu spune nimic despre vreo adunare pentru vreun scop, să fie considerat că ar dovedi un obicei de a se aduna,  deși nicio adunare nu a fost menționată,  pare și mai ciudat și mai lipsit de logică de a considera din text un obicei de a a se aduna,  deși nicio adunare nu a fost menționată,  pare și mai ciudat și mai lipsit de logică de a considera din text  că indicația de a pune deoparte acasă darul,  ar însemna ca darul să fie dat la Biserică.
(pag. 30)
Un ultim text crucial pentru apărătorii zilei de duminică ca zi de odihnă și ca zi a Domnului este Apocalipsa 1:10. „In Ziua Domnului eram în Duhul”,  spune apostolul Ioan care era exilat pe insula Pătraș.  Expresia „Ziua Domnului” a fost folosită numai o singură dată în toată Scriptura.  De aceea pentru a fi înțeles corect, trebuie foarte atent și responsabil studiat textul.  Observați că Ioan nu definește care este Ziua Domnului.  Unii traducători se grăbesc să explice astfel : În ziua duminicii eram în Duhul! Și apoi fac trimiteri la texte care vorbesc de ziua întâi a săptămânii : Fapte 20:7;1 Corinteni 16:2. Este teologic?
   Este corect? Să verificăm!  Apostolul Ioan, în Evanghelia sa,  scrisă în anii 97-98 d. Hr., folosește sistematic expresia „Ziua întâi a săptămânii” (Ioan 20:1 și v. 19)- pentru ziua pe care o noi o numim duminică. Trebuie să menționez că,  pe vremea aceea,  zilele nu aveau nume,  ele erau numerotate de la 1 la 7, doar cea de a  șaptea se numea ziua de Sabat –  zi de odihnă și de închinare.  La fel ca apostolul Ioan,  cei trei evangheliști sinoptici (Matei,  Marcu și Luca), folosesc aceeași expresie de „ziua întâi” a săptămânii.
   Cartea Apocalipsei a fost scrisă de Ioan înaintea Evangheliei,  în anul 95 d.Hr., cu doi înaintea Evangheliei,  așa că ultima scriere a lui,  Evanghelia,  nu îndreptățește pe nimeni să dea nume zilei întâi ca „Ziua Domnului”!  Numele de ” Ziua Domnului ” a fost atribuit zilei întâi peste trei secole de la scrierea Apocalipsei și a Evangheliei!  Prin urmare,  este cât se poate de clar că nu putea să folosească expresia de” Ziua Domnului” în ziua întâi,  deoarece Ioan era evreu și evreii se închinau Domnului în ziua a șaptea.  Biblia definește care este Ziua Domnului: Exod 20:10 ” Ziua a șaptea este ziua de odihnă închinată Domnului Dumnezeului tău”.  Știa Ioan lucrul acesta?  Hotărât că știa!!!  Singura zi pe care o cunoștea Ioan,  încă din copilărie,  ca zi a Domnului este ziua în care s-a închinat alături de Domnul Iisus și ucenicii săi ; era și Sabatul!  Aceasta este singura zi cu privire la care Hristos s-a proclamat pe Sine ca fiind Domnul ei: „Căci Fiul Omului este Domn și al Sabatului” (Matei 12:8;Marcu 2:28).
(pag. 31)
   Deci,  este așa de evident că,  în Apocalipsa 1:10, Ioan a fost luat în viziune în ziua a șaptea, zi de Sabat,  Ziua Domnului.
   Isus Hristos este Domnul Sabatului,  deci,  te întreb eu pe tine: „Care este Ziua Domnului?!”
   Acum,  după ce am analizat cele opt texte biblice care fac referire la prima zi a săptămânii,  stimatul meu prieten, trebuie să-ți pun întrebarea legitimă :
   „Au sărbătorit apostolii și urmașii lor,  creștinii Bisericii primare,  ziua întâi a săptămânii,  ca zi de odihnă, în locul Sabatului biblic?”
   Cu toată bunăvoința și considerația pentru apărătorii duminicii,  trebuie să constatăm sincer,  că niciunul din textele cercetate nu ne încurajează să susținem ziua întâi a săptămânii.  A susține așa ceva,  ar însemna să citim ceea ce nu scrie în Biblie! Noul Testament nu susține nimic despre sfințirea duminicii,  nici despre transformarea ei în Sabat.  Atât Vechiul cât și Noul Testament rămân consecvente în a transmite mesajul: Sabatul Domnului Isus Hristos nu s-a schimbat.  Din nefericire,  mulți se rătăcesc cu Biblia în mână.

image

(foto de pe coperta cărții „Prețul uitării”  de Tiberiu Alexandru Foszto)

Anunțuri

New King James a schimbat cuvintele „Sfânta” cu „Sfânta Sfintelor”

 
        de Walter Veith

   Se spune că Isus Hristos nu a intrat în Sfânta,  ci în Sfânta Sfintelor. Iar dacă aveți o Biblie New King James,  chiar așa scrie. New King James a schimbat cuvintele.  Acolo unde King James scria „Sfânta”, acum scrie „Sfânta Sfintelor” . Asta e o problemă,  pentru că Sfânta Sfintelor e Hagia Hagion, dar în realitate scrie doar Hagion și nu Hagia Hagion.
   De ce au schimbat asta ?… dacă Isus a intrat în Sfânta Sfintelor atunci când s-a înălțat la cer,  atunci nu există nimic deosebit în jurul anului 1844. Pricepeți ?
   Pe când dacă Isus a intrat în „Sfânta” , atunci 1844 devine important,  există o solie [un mesaj], și un popor care să o dea! Așa că 1844  „trebuie”  dat la o parte, și există mișcări întregi care fac asta. (16:40 sec.)
   Întrebarea mea e simplă și sună așa: dacă Isus s-a urcat la cer pentru a sluji în Sanctuar, iar Biblia spune că nu a intrat cu sânge de țapi și de viței, ci cu sângele Său prețios, atunci când a mai slujit în Sfânta dacă a intrat direct în Sfânta Sfintelor ?
Dacă New King James are dreptate și a intrat direct în Sfânta Sfintelor, când a mai slujit în Sfânta,  pentru ca Sanctuarul pământesc e o copie a celui ceresc, și e o copie a serviciului divin de acolo, trebuie să fi servit cândva și în Sfânta.  Când a fost asta ?
Trebuie să fi fost înainte de a veni pe acest pământ, nu?
Pentru că atunci când a plecat de pe pământ,  a intrat direct în Sfânta Sfintelor- așa zice New King James. Așa e?
O. K! Întrebare!  Cu ce sânge? Cu ce sânge a slujit înainte de a veni aici? Cu sângele vițeilor și țapilor?  Nu!
Cu alte cuvinte deci,  Isus nu a putut intra în Sfânta Sfintelor atunci când s-a ridicat la cer, ci numai în Sfânta. Indiferent cât plâng și se jelesc din cauza faptului că 1844 e o dată profetică, vor avea această problemă : Isus a putut intra numai în Hagion,  Sfânta,  Sanctuar,  pentru că aceasta a fost singura dată când dispunea de sânge pentru a sluji. Asta înseamnă că în Sfânta Sfintelor a intrat ulterior și singura dată existentă e 1844. Așa că fie că ne place sau nu, 1844 stă în picioare.

Vechea Nouă Ordine Mondială!

   Cineva spunea,  și spunea bine, că Noua Ordine Mondială,  se schimbă odată la o sută de ani.
   Ce va veni de acum?
Până acum a fost în acțiune corporatismul și mafia transnațională creând un haos economic controlat care îi va face pe mulți să dorească „propunerea” (vezi Enciclica Laudato Si din18 iunie 2015 a papei Francisc) în care e clar că avem de a face cu Noua Ordine Mondială Papală  a îngrijirii CASEI COMUNE și a BINELUI COMUN,  schimbarea climei,  proiecte sustenabile(un întreg legislativ care se va pune în mișcare).
FANTASTIC! Popoarele își vor dori Noua Ordine Mondială Papală,  pentru a lupta împotriva vechii Noii Ordini Mondiale!

Regele Nordului (Antihristul), generează frica: pericolul islamic!

     Au trecut doar câțiva ani,  și uite că a avut dreptate: regele Nordului (Antihristul)  generează frica!  Astfel, sub presiunea constantă a terorii islamice,  ceilalți acceptă condiția („soluția”)…
     În tot acest timp , Antihristul își așează SISTEMUL său de reguli(globale) chiar și în Biserica lui Dumnezeu !

(Amazing Discoveries- promo, 2:30 sec.)

Recuperarea relațiilor de familie în jurul „mesei duminicale”(papa Francisc).

   Cu ocazia audienței generale de miercuri 11 noiembrie 2015,
papa Francisc a chemat la recuperarea relațiilor conviviale în familii (vezi… AİCİ). El a mai corelat  convivialitatea cu reuniunea membrilor familiei la „masa duminicală” pe care pontiful o consideră importantă   în „contextul timpului nostru”.
   Nu este  prima dată când Vaticanul condiționează familia , sau relațiile de familie, cu ziua de duminică, și face asta pentru  a putea arunca sămânța unei Legi duminicale pentru toți, în viitorul apropiat!  Radio Vatican menționează că papa Francisc a extins observația  importanței „mesei duminicale” chiar și pentru „marea familie a creștinismului”.

Mai mult : http://ro.radiovaticana.va/news/2015/11/11/audien%C8%9Ba_general%C4%83_recuperarea_rela%C8%9Biilor_conviviale_/1185926

Vezi și :

(Claudio Popa)

Salus Animi Suprema Lex!

     de Ion Coja

” […] ne confruntăm cu o vastă acțiune anti-creștină, anti-ortodoxă, al cărei scop ultim este dezintegrarea noastră etnică. Suntem agresați pe toate planurile, suntem în legitimă apărare, avem îndreptățire pentru a răspunde chiar mai dur acestor atacuri! Salus Animi Suprema Lex!
   […] în comparație cu celelalte culte din România, care primesc din străinătate subvenții masive, suspect de masive, Biserica Ortodoxă nu are parte de așa ceva, dimpotrivă, ea este angajată într-un vast program de susținere a ortodoxiei românești din țările învecinate și din diasporă!
   Sigur că Biserica Ortodoxă este privilegiată în România! Are imensul privilegiu și imensa responsabilitate de a fi Biserica Neamului. Aceasta este realitatea, simplă și impozantă, iar din această realitate decurg o serie întreagă de obligații și servituți pentru BOR care nu pot fi așteptate de la celelalte culte… „

Protestați, demascați „Binele Comun” ! Cereți restaurarea Capitalismului!

    Un text de Mişu Croitor

   Protestele entuziaste   din zilele 3 noiembrie 2015 își au în parte legitimitatea lor având în vedere cele întâmplate,  și circul neîntrerupt de pe scena politicii românești. Dar se pare că protestele nu sunt direcționate doar împotriva politicienilor corupți. Lucrurile par să aibă o bătaie mai lungă,  iar miza pare să fie alta. „Spiritul ancestral al bravilor daci…” merge până acolo încât promovează, din ignoranță poate,  și distrugerea capitalismului… vezi AICİ.

  Cine și de ce dorește distrugerea capitalismului?

  E bine de știut,  că nu capitalismul ne-a distrus țara, pentru că însuși capitalismul este o victimă a corporatismul internațional global.  Mafia transnațională este un flagel care a dus la distrugerea economică a multor națiuni.  Mai toate afacerile cu multinaționalele  au stimulat  corupția în rândul politicilor autohtone.  Toți acești politicieni  trebuie pedepsiți conform legii. Eventual ca trădători de patrie.  Însă dacă sprijinim și distrugerea capitalismului vom primi „la schimb” Binele Comun(dar nu spre binele nostru,  nici al României ).

image

(Foto: dzr. org. ro)

  Ce dorim de fapt?  O Etică a capitalismului (adică libertatea noastră)  sau o Etică a Noii Ordini Mondiale (pierderea libertății individuale).

    Însănătoșirea capitalismului se poate face prin eliminarea corupției și a dobânzilor neetice bancare (Rotchilds Dinasty & Rockfeller, FMI…)
Acestea au monopolizat economia lumii. Motivul pentru care nu se dorește nici reformarea și nici continuitatea capitalismului,  este acela că, în capitalism proprietatea personală se află la adăpost! Având o proprietate, omul devine liber și stăpân pe soarta sa!

     Proprietatea privată și suveranitatea națiunilor sub asediu! 
     Războaiele economice!

    Comunismul  a confiscat proprietatea și a închis  opozitorii! Coorporatismul și cămătăria bancară,  au subjugat proprietatea, progresiv pe plan mondial , iar acest asediu va continua acum prin ingineria subtilă a Binelui Comun (vezi tam-tamul cu „redistribuirea”  bogăției…)

   Ce înseamnă REDISTRIBUIREA resurselor?

   Inseamnă să furi de la unul și să dai ALTUIA sub pretextul apărării săracilor,  sau a imigranților.  Dacă te vei opune,  apare riscul etichetării tale ca „egoist”, chiar și posibil terorist (și dacă ești” terorist”,  undeva în viitor, America pune geana pe tine), eventual mătușa Merkel va propune să ți se taie accesul la internet!
    
   După cum am mai spus, atâta timp cât omul  deține o proprietate,  acesta este liber și stăpân pe soarta sa. De aceea  capitalismul nu va fi restaurat ,  ci va fi lăsat în continuare în haos, pentru a putea fi înlocuit cu un nou sistem planetar care să permită mai mult control asupra individului și asupra națiunilor. Prin haos la ordine !

  E bine de știut că  Biblia vine în apărarea proprietății personale (vezi Decalogul) Vor încerca poate să interzică Biblia din cauza aceasta ?
  La  fel, trebuie știut,  că  Evanghelia Socială promovată de globaliști este una falsă oricât de spoită cu bune intenții ar fi.
Libertatea individuală va fi asaltată progresiv și insesizabil prin proiecte atractive „în comun”, Casa Comună,  Familia Mondială și multiculturalismul îngrijirii imigranților(pe care,  toată lumea stie,… America îi împinge sistematic afară din țara lor).  

Patriotismul cu priorități Internationaliste al d-lui Călin Georgescu!

    În România,  Binele Comun(implicit și „revoluția sustenabilă” planetară inerentă)  au fost prezentate ca „soluții” românilor prin Călin Georgescu (Clube of Rome).

   Suveranitatea României,  libertatea noastră!

   În contextul lumii actuale, mulți consideră asta o utopie. Dar, cel puțin să nu ne-o tot facem mereu  cu mâna noastră participând cu elan la tot felul de „revoluții” globale („Change the World” ) și abia DUPĂ ACEEA ne dăm seama că iar am fost păcăliți! Apoi,  o luăm iar de la capăt.
   Și dacă  mușcăm mereu momeala,  pentru a nu știu câta oară ,  a cui va fi vina pentru faptul că „schimbarea” produsă a mai distrus  o dată România?

   Binele Comun diminuează suveranitatea națională și facilitează accesul altora la bunurile tale personale!

   Odată implementat prin lege,  Binele Comun va deschide posibilitatea ca proprietățile  sau casa  ta să fie împarțite cu persoanele aflate în nevoie,  boschetari sau imigranți (vorbesc de situațiile în care imigranții  au invadat țara și nu au unde sta,  sau sunt prea mulți în Germania, iar Merkel  îi (re)distribuie ca să scape de ei. Așa doar ca un exemplu. Când Statul  va constata că ai o casă prea mare, sau prea multe camere nefolosite ,  cei aflați în nevoie, ar „trebui” să ți le ocupe . Poți să păstrezi proprietatea însă tu vei plăti  impozitele, deși alții se folosesc de ea… va ajunge să fie un bun comun al tuturor acelora  acelora „fără acoperiș” . Mulțumim domnilor că  cel puțin ne lăsați nevestele fără să fim considerați „egoiști” prin neparticiparea la proiectele Familiei Mondiale şi ale Casei Comune sau alte ideologii ipocrite și distructive îndreptate împotriva libertății individuale și a popoarelor!

    Soarta națiunilor pecetluită!

   În ceea ce privește suveranitatea națională a popoarelor ,   „o autoritate publică globală SUPRANAȚIONALĂ”  va” lumina” și va dirija deciziile politice ale fiecărei țări în parte.  Iar acum,  mișcările sociale și protestele creează globaliștilor un prilej minunat,  pentru   a injecta din nou o „schimbare” în politicile locale!
Astfel,  ne mișcăm dinspre local înspre global! Change the World!
   Aceasta este doar o mică  expunere, despre complicata inginerie a Binelui Comun și a unei Noi Ordini Mondiale care,  în numele justiției sociale creatoare,  va veni împotriva noastră și a libertăților noastre!
Chiar și împotriva dacilor  „liberi”,  fie că ei realizează sau nu!

    De aceea ridică-te Gheorghe,  ridică-te Ioane !