Declarația ”istorică” a lui Obama și ce se ascunde în spatele ei

image

Text preluat de pe : Mucenicul blog

Precum o grămadă de alți gură-cască, am ascultat și eu declarația ”istorică” a Președintelui Obama cu privire la Siria. Ceva de genul ”aș vrea să zbor dar rana din pulpă nu ma lasă”. Tocmai pe când credeam că asist la același discurs anost și plin de demagogie politică, patriotism și umanitarism, Obama a scos iepurașul din pălărie: Congresul american. Instantaneu mi-am pus întrebarea: ” De când îi pasă ăstuia de părerea americanilor și a Congresului?” Răspuns: ” Nu-i pasă!”. Nici de ONU, nici de Rusia, nici de Congres și, cu atât mai puțin, de americani sau de sirieni. Alta trebuie să fie motivația.

Constituția SUA, care spune că decizia cu privire la un război revine Congresului și nu Președintelui? Mă îndoiesc. Obama a încălcat-o cu bună știință de atâtea ori încât nici el nu mai știe de câte ori a făcut-o. Atunci ce? Pentru că ceva trebuie să fie la mijloc de s-a sucit așa de brusc.

Faptul că merge la război numai cu sprijinul lui Hollande și Victoraș al nostru? Ba.

Lipsa dovezilor în sprijinul afirmațiilor sale privind utilizarea armelor chimice de către regimul Assad împotriva populației siriene? S-ar putea dar asta nu i-a împiedicat pe președinții americani să atace Irak-ul și să măcelărească populația libiană timp de un an, doar pentru că CIA avea informații sigure despre arme de distrugere în masă existente în cele două țări, arme care nici până în ziua de azi n-au fost descoperite. De data asta s-au obosit măcar să fabrice o casetă cu o așa-zisă convorbire a unui oficial sirian despre armele chimice folosite.

Și totuși, trebuie să existe un motiv. Știți, de felul meu, eu sunt mai rău decât Toma necredinciosul și nu cred, sau mai bine-zis nu mai cred, în bunele intenții ale nimănui, dat fiind lumea în care trăim azi. Cu gândul că ceva îmi scapă m-am dus la culcare și, după câteva ore de somn chinuit, cu el m-am trezit. Trebuie să mărturisesc că am un obicei foarte prost. Dacă ceva îmi rămâne fixat în gând atunci mintea mea nu se lasă, nici măcar în somn, până nu găsește răspunsul.

Două căni de cafea și răsfoitul presei internaționale pe net, în care n-am găsit nici un răspuns satisfăcător pentru mintea mea, nu m-au ajutat cu nimic. Abia la a treia cană am înțeles că judecam exact așa cum nu ar trebui să o fac, adică după aparențe. Și ele înșală. Aparent Obama este Președintele SUA. În realitate el nu este decât o marionetă . Deci trebuie să-l uit pe Obama și să mă concentrez pe cei din spatele lui, adică pe bancherii internaționali. Dar de ce s-au sucit bancherii? Chiar eu vă traduceam în ultimul articol care sunt interesele lor: schimbarea monedei și a ordinii economice globale deci implicit războiul cu Siria. Atunci de ce această amânare?

Un motiv ar fi că datorită situației actuale cu Siria prețul benzinei, în toată lumea, a crescut. Un mod bun de a mai secătui buzunarele populației și de a-o aduce în pragul disperării, știut fiind faptul că scumpirea benzinei duce automat la creșterea prețului alimentelor și al altor produse și servicii. Ce își doresc bancherii? Un război mondial și un colaps economic global. O disperare generalizată a populației care atrage după sine o acceptare generalizată a ”salvării” indiferent din partea cui ar veni. Nu poți porni un război mondial doar cu America, Franța și România aliate fățișe și cu acceptul Greciei, Ciprului și Turciei de a li se folosi spațiile aeriene și maritime.

Marea Britanie nu vrea, Austria nu vrea, Canada a declarat clar că nu merge pe mâna americanilor. La fel Portugalia și Spania. Italia nici măcar nu pomenește despre asta. Germania ar vrea dar nu poate pentru că Merkel se află înaintea alegerilor care vor avea loc pe 22 septembrie. Greu de urnit deschis un război în asemenea condiții. ”Și atunci ce rămâne de făcut?” și-au spus bancherii. ” Îi forțăm să-l ceară”. Întrebarea este cum o vor face și când. Iată câteva scenarii, posibile, făcute de mine. Menționez că nu mă pricep la politică și că totul se bazează doar pe cunoștințele și informațiile adunate de prin presă și pe ”calitatea” mea de a despica firul în patru, chiar și acolo unde și cei mai sceptici renunță.

1. Declarația lui Obama.

După cum spuneam singurul lucru care m-a frapat în tot ceea ce a spus a fost supunerea spre aprobarea Congresului a deciziei sale. Un fapt îmbucurător în condiții normale dar anormal atunci când cel care o face este Barack Obama. Personal, nu cred nimic din ceea ce spune individul, mai ales atunci când vrea să pară împăciuitor și corect. Suspiciunea mi s-a întărit în momentul în care atât el cât și cei patru reprezentanți ai Congresului nu au considerat necesară o întrunire de urgență a acestuia, având în vedere gravitatea situației. Congresul american se întoarce din vacanță pe 9 septembrie, mai precis în după-amiaza zilei. Am putea crede că, în ciuda faptului că a spus că nu-l interesează rezoluția ONU, Obama s-a hotărât, pe ascuns, să aștepte totuși rezultatul și din acest motiv nu a convocat mai repede Congresul. Fals. Rezoluția ONU nu va fi gata decât după 9 septembrie, probabil pe 13-14. Deci, acest motiv cade. Atunci care este explicația? Ori Obama este sigur de aprobarea Congresului și nu a vrut să pară că vrea să forțeze lucrurile convocând extraordinar Congresul, ori se va întâmpla ceva până atunci sau în acel moment, ceva ce va determina Congresul să voteze pro. Să nu uităm că ne aflăm în luna septembrie și că anul acesta se împlinesc 12 ani de la 11 septembrie 2001. Știm cu toții că aceiași arhitecți au fost și atunci și acum. Deci orice este posibil.

2. Rosh Hashana și Yom Kippur

Bancherii internaționali, marea majoritate, dacă nu toți, sunt evrei. La fel și membrii Congresului american. La apusul soarelui zilei de 4 septembrie 2013 începe Anul Nou evreiesc (5774=2014), care se sărbătorește anul acesta pe 5-6 septembrie. Deci nu se cădea să convoci Congresul înainte cu câteva zile de Rosh Hashana și să bagi Israelul în război înainte de Anul Nou. Cu atât mai mult cu cât există numeroase previziuni și profeții cum că anul 2014 va fi anul începerii celui de-al III-lea Război Mondial. Nimeni nu a specificat însă dacă va fi 2014 al evreilor, care începe pe 5 septembrie, sau al creștinilor. Pe de altă parte, de la apusul zilei de 13 septembrie și până la căderea nopții pe 14 septembrie anul evreiesc 5774, se sărbătorește Yom Kippur, ” Ziua ispășirii”, probabil, cea mai importantă sărbătoare a anului evreiesc, când se anulează toate jurămintele și promisiunile făcute, atât lui Dumnezeu cât și semenilor, în cursul anului precedent. Să nu uităm că în 1973 (anul evreiesc 5734), pe 6 octombrie, în această zi sfântă pentru evrei, când radioul și televiziunea sunt închise, circulația mijloacelor de transport este interzisă și nici o instituție nu lucrează, armatele Egiptului, Siriei și Iordaniei au atacat pe neașteptate Israelul, provocând mii de victime. Deci, anul acesta se împlinesc 40 de ani de la Războiul de Yom Kippur sau Războiul de Ramadam. Orice este posibil sau vor face evreii să fie. Un lucru e sigur: Siria nu va ataca niciodată fără aprobarea Rusiei, iar Rusia nu e dispusă să dea apă la moară Israelului și Americii în acest moment. În consecință, orice atac asupra Israelului va fi numai și numai rezultatul înscenărilor, la care atât evreii cât și americanii se pricep de minune.

Veți spune și cum ar putea un nou război israeliano-sirian implica întreaga lume? Simplu. Evreii sunt răspândiți în întreaga lume și au un lobby foarte puternic. În plus, au suficienți bani pentru a face pe oricine să militeze pentru cauza lor. În 1973, nu eram încă suficient de îndoctrinați cu ideea că ei sunt poporul ales și nici nu ne autoincriminam cu responsabilitatea Holocaustului. Astăzi, datorită mașinăriei de propagandă evreiască și a conducătorilor pe care îi avem, mai toate țările Europei se consideră vinovate de cele întâmplate evreilor în timpul celui de-al II-lea Război Mondial. Și, dacă atunci n-am făcut nimic, acum suntem obligați să o facem, pentru a ne îndrepta greșelile din trecut. Cam așa se va formula ideea de a atrage toate țările în acest război.

Pe de altă parte, dacă nu va fi atacată Siria înainte de luna octombrie, America are în față un nou posibil colaps financiar, din cauza datoriilor. Dacă Congresul nu aprobă ridicarea plafonului datoriilor, SUA se va afla oficial în faliment. Falimentul SUA va afecta puternic economia tuturor țărilor, fiindcă toate țările au rezerve valutare în dolari. În momentul de față, când economia în toată Europa merge în jos, și când datoriile sunt mai mari decât posibilitatea de rambursare a lor, cel mai mic dezechilibru al rezervei valutare al unei țări, va duce la un dezastru economic și la o revoltă populară, pe fondul sărăciei și al lipsurilor.

Un al treilea scenariu posibil: SUA va ataca Siria dar va suferi o înfrângere datorită amestecului Rusiei. Atunci statele membre NATO se vor vedea obligate să reacționeze atât împotriva dușmanului aliatului lor cât și împotriva comunismului și a lui Putin. Oricum o iei, se pare că un război este necesar și iminent, fie el în septembrie sau octombrie. Păpușarii s-au gândit la toate. Într-un fel sau altul tot vor obține ce își doresc.

De ce am scris toate astea? Pentru că deși nu este un război al nostru, al oamenilor de rând, noi vom fi cei mai afectați. Și dacă nu vom fi pregătiți psihic în momentul când va izbucni, deznădejdea și disperarea vor fi cei mai mari dușmani ai noștri. Nu îl putem împiedica dar ne putem pregăti sufletește și, de ce nu, și material pentru acel moment. Folosiți-vă inteligent de acest mic răgaz căci odată pornit războiul, lungi și grele zile ne așteaptă.

Ion Coja a aflat de la Marele Manipulator cine va fi președinte!

Domnule profesor, ce mai aveți de spus in apărarea Dumneavoastră?

Dacă te referi la semnături, nu pot să-mi fac decât un singur reproș: nu am avut bani!
Când am plecat la drum, să candidez, nu aveam decât speranțe multe: vîndusem un teren cu un an în urmă și așteptam să vină diferența. Nu a venit. Ș.a.m.d. Am sperat că voi primi de la datornici, printre care și Dinu Patriciu. Da, Dinu Patriciu îmi este dator mie si celorlalți moștenitori ai lui Coja Ștefan pentru benzinăria din Tomis Nord pe care a ridicat-o în mod abuziv pe terenul nostru! În plus, am sperat că voi găsi vreun sponsor, doi! Unul singur am găsit, dl Ionel Iorga, student din Craiova, care a venit la București ca să mă cunoască și mi-a donat un milion, de lei vechi. O sută de lei! Restul m-am împrumutat. Vreo 7000 de euro cu care am ieșit dator din aventura mea. Față de Ionel Iorga și colega sa mă simt vinovat, ca și față de cei care mi-au trimis semnăturile lor, față de cei care au făcut reclamă site-ului meu și ideilor mele, în care s-au recunoscut. Față de toți aceștia, majoritatea oameni necunoscuți, care au și făcut ceva, un gest minim pentru reușită, da, mă simt vinovat. Dar precizez că am pregătit vreo 300.000 de semnături, pe care să le depun și să nu am nicio emoție. Dar domnii M.R. și E.P. m-au abandonat pur și simplu… Deci, de vină nu este numai colonelul D.P.

Or mai fi și alți colonei pe lumea asta!

Pe colonelul D.P. aveam motive serioase să contez. L-am ajutat material să se trateze și în final să se vindece de un cancer nenorocit, i-am ajutat copilul, m-a mai ajutat și el de câteva ori, ca-ntre buni vecini! Încă nu-s lămurit în ce fel se face vinovat, dar este vinovat! Vinovatul principal.

Dacă mi-aduc bine aminte ați mai încercat o dată să candidați. În 1996?

Atunci am avut toate semnăturile în regulă, adunate de colegii din PDAR, partidul agrarienilor, ei m-au propus şi m-au susţinut, numai că nu am mai apucat să le depun. Atunci m-a lucrat alt colonel, colonelul Felix, binecunoscutul sub acest nume conspirativ. A fost ajutat de un KGBist şi de un ofiţer DIA, toţi trei la acea dată şefi de partid!… Acestea sunt faptele. Sensul lor e discutabil, interpretabil. Printre faptele petrecute, te rog să reţii că atunci, în 1996, studenţii de la Universitatea Bucureşti s-au trezit că trei profesori de-ai lor erau candidaţi la preşidenţia României, Emil Constantinescu, Nicolae Manolescu şi subsemnatul. Şi au decis ca ei să aleagă pe unul dintre cei trei spre a-l susţine şi promova ca ales al Ligii Studenţilor. Pe scurt, m-au ales pe mine… Dar, şi atunci, n-a fost să fie!

Consideraţi că dumneavoastră nu v-aţi fi lăsat doborît de structurile mafioto-securiste care l-au făcut pe Emil să renunţe la al doilea mandat?!

Emil al dumitale a renunţat pentru că aşa era scrisă piesa în care a jucat! În 1996 câştigătorul real, pe bune, a fost Ion Iliescu. Pe el l-a votat lumea. Cineva însă, nu ştiu cine, un trans-atlantic a decis că e mai bine să-l declarăm pe Emil învingător, mimăm astfel jocul democratic al alternanţei la putere. Iliescu, om deştept, a acceptat, dar, probabil, cu condiţia ca în 2000 să revină. În plus, primul lucru pe care l-a făcut Constantinescu ca preşedinte a fost să promoveze şi să promulge vânzarea de terenuri investitorilor străini. Să legifereze vânzarea Ţării! Eu, ca senator, reuşisem în 1995 să împiedic această lege… Se pare că nu eram bun pentru funcţia de preşedinte! …Dar iar ne depărtăm prea mult de subiect!

Care-i acum starea dumneavoastră de spirit?

Îmi pare foarte rău că nu am putut merge mai departe. Aveam cartușiera plină. N-am apucat să trag niciun foc!

În cine erați pregătit să trageți?

În toți cei care au șanse să ajungă în turul 2. Toți sunt printre marii vinovați de dezastrul din România de azi!

Vă referiți la Băsescu, Geoană, Crin Antonescu, Sorin Oprescu și Vadim Tudor, probabil. Dacă ar fi să faceți un clasament invers, punând în frunte pe candidatul cel mai puțin îndreptățit să ajungă președinte, cum ar arăta acest clasament după opinia dumneavoastră?

În frunte cred că l-aș pune pe Crin Antonescu. Poate și pentru că candidează pe banii lui Patriciu, adică și pe banii mei! Ai „neamului” Coja. Dar mai sunt și alte motive, mult mai serioase, care ar trebui să conteze pentru alegători ca să nu-i dea votul acestui domn! Nici lui, nici celorlalți! …Dar nu vreau să purtăm discuția pe direcția asta. Ci mai degrabă ar fi interesant să-ți spun de ce nu-mi pare rău de timpul, nervii și banii cheltuiți în această veritabilă încercare a mea de a măsura cu degetul adâncimea mării…

Sunt numai ochi și urechi!

Zvonul că voi candida a trezit în jurul meu reacții foarte interesante și mai ales neașteptate. Proverbul cu adevăratul prieten la nevoie se cunoaște a primit o mulțime de confirmări. Asta-i una la mână. Dar partea pasionantă a acestor șase-șapte luni au fost întâlnirile cu oameni necunoscuți, care m-au căutat ca să-mi dea sfaturi, informații, idei etc. Sunt prea multe ca să le înșir aici și acum. Cred că voi scrie o carte cu tot ce mi s-a întâmplat și mai ales cu tot ce am aflat, va fi, probabil, volumul 2 de la Marele Manipulator, căci principala descoperire cu care m-am ales din această aventură electorală este aceea că Marele Manipulator chiar există, i-am simțit răsuflarea în ceafă, este foarte prezent, el ar vrea să fie prezent în toate, ca un alt Dumnezeu, și de la acest exces cred că o să i se tragă!…

Înțeleg că nu prea îl iubiți pe Marele Manipulator!

Ai înțeles greșit. Cum să nu-l iubești pe Marele Manipulator?! Dar nu e vorba de dragoste, ci de eficiență. Așa cum am spus-o în mai multe rânduri, inclusiv în primul volum din Marele Manipulator, democrația nu poate funcționa fără existența unor structuri discrete, secrete chiar, care să dea coerență și continuitate vieții politice. Vedeți ce se întâmplă la vedere în viața noastră politică, un adevărat bâlci! Dacă viața noastră politica s-ar rezuma la bălăcăreala dintre Boc și Geoană, dintre Băsescu și Parlament, s-ar alege praful de Țară. Iar Marele Manipulator este numele, unul dintre numele acestor structuri care ele de fapt guvernează lumea, deci și România. Din fericire! Sau din păcate! Nici nu știu cum să spun!… Fiind vorba de structuri, asta înseamnă oameni cu miile care participă la Marea Manipulare. Iar dacă e vorba de oameni, atunci e vorba și de greșeli și de păcate ale acelor oameni. Sunt inevitabile! Nu cred că o anumită persoană este Marele Manipulator!

Vorbeați de eficientă, în ce sens?

În sensul rezultatelor la care omenirea ajunge prin guvernarea Marelui Manipulator. Îmi pun întrebarea firească: este mai bine cu sau fără Marele Manipulator? Discuția astfel pornită ar fi însă foarte lungă, o vom purta în volumul 2 al Marelui M.

Marele M are vreun amestec în alegerile din România?

Cum să nu aibă?!

A decis deja cine să fie președinte?

Mi se pare normal s-o facă!

Și ne puteți spune și nouă cine va fi? Aveți voie?

Eu am voie, pentru că sunt o persoană independentă, cum am fost și in postura de candidat!

Spuneți odată! Cine va fi preşedinte?

Bogdan Olteanu și… Răzvan Ungureanu!

Bogdan Olteanu și Răzvan Ungureanu?!… Ce glumă-i asta? Eu v-am întrebat de alegerile de peste trei săptămâni.

N-ai precizat anul! Dă înapoi banda reportofonului!… Eu ți-am spus cine va fi președinte, vreodată, cândva, în viitorul apropiat, poate că la alegerile următoare! Și mi se pare o atitudine responsabilă din partea Marelui M să se orienteze din timp asupra unor persoane, pe care să le pregătească din vreme pentru actul guvernării, să le rodeze, să ne obișnuiască cu mutra lor, cu numele lor etc. Ce zici?

Capătă abia acum sens ceea ce părea fără sens!… Nimeni nu a înțeles de unde și până unde a ajuns Bogdan Olteanu președintele Camerei Deputaților, ba, acum, viceguvernator al Băncii Naționale! Aşa, făcut peste noapte! Ca și Răzvan Ungureanu, cu care ne-am trezit ba ministru de externe, ba director la Serviciul de Informații Externe. Deci Marele Manipulator le poartă de grijă.

În proiectul meu de Constituție Organică a României chiar așa ceva propuneam, ca, pentru anumite funcții și mai ales pentru cea de președinte, electoratul să știe din vreme cine sunt candidații posibili. Prevedeam să poată candida numai cei care și-au anunțat această intenție cu doi-trei ani înainte de alegeri. Marele M gândește la fel ca mine! Mă bucur pentru el! Pentru dînsul!

Stati un pic, domnule profesor, dar nu credeți că, mai înainte de a afla noi că Bogdan Oltenu și Răzvan Ungureanu vor candida la preșidenția României cu sprijin din partea Marelui M, ar fi cazul să aflăm altceva, anume pe ce criterii, pentru care merite exceptionale au fost cei doi flăcăi selecționați pentru functiile în care se află acum, precum și pentru funcția de președinte al României?! Nu am dreptate?

Iarăși propui un subiect prea vast. Îl lăsăm pentru altădată. Oricum, atunci când am aflat de intențiile Marelui M nu se prea potrivea să întreb eu „Dar de ce?” N-aveam pe cine să întreb!

Atunci ne întoarcem la prima întrebare și vă mai întreb o dată dacă Marele M a decis ceva în privința alegerilor din 22 noiembrie. Ce a hotărît?

Deocamdată a hotărît ca Ion Coja să nu candideze! Ți se pare puțin?

Nu știu. Numai dînsul, numai Domnia Sa Marele M știe! Laudă Măriei Sale Marele M!

Te joci cu focul!… Tache, Tache, fii cuminte!

(Articol publicat pe site-ul Ion Coja pe 03.11.2009)