Imaginile frumoase în care ne prezentau britanicii şi americanii în 1964 (documentar)

image
(Foto: romania-redescoperita.ro)

„Relaxare şi distracţie
Astfel, veţi vedea imagini inedite cu Bucureştiul, staţiunile montane, Poiana Brasov, Sinaia, mânăstirile din Bucovina, staţiunile de pe litoral – în special Mamaia, care pare ruptă din filmele americane.
De asemenea, sunt înfăţişate opţiunile de relaxare şi de distracţie pe care le aveau turiştii, în anii ’60, la noi în ţară.
Liderul comunist al României acelor vremuri era Gheorghe Gheorghiu-Dej (Preşedinte al Consiliului de Stat al Republicii Populare Române în perioada  1961 – 1965; Dej a încetat din viaţă la 19 martie 1965, iar la 22 martie 1965, Nicolae Ceauşescu era ales prim-secretar al PMR).
Potrivit consemnărilor vremii, din 1960 începuse un proces de desovietizare a societăţii româneşti, fiind restabilite contactele culturale cu Occidentul. La începutul anilor ’60, pe piaţa românească au reapărut unele produse din statele occidentale, au fost achiziţionate filme, s-au organizat expoziţii, concerte, festivaluri la care erau prezente personalităţi atât din statele socialiste, cât şi din Occident.
În filmul documentar despre România anului 1964 sunt, de asemenea,  înfăţişate opţiunile de relaxare şi de distracţie pe care le aveau turiştii, în anii ’60, la noi în ţară. Imaginile vorbesc de la sine…”
(Sursa: Evz.ro)

Rumania (1964)

Apostolii lui Stalin. Ana Pauker, cea mai puternică femeie. Legendele Cominternistei: fata care ura savarinele

adevarul.ro

Lu, 1 sept. 2014

MOSCOVITA N-a existat vreodată în ţara aceasta femeie mai puternică decât Ana Pauker. Prima femeie din lume care a deţinut o funcţie majoră într-un guvern. Ana Pauker a fost în secretariatul Partidului Comunist (sau Muncitoresc), a condus Externele şi a stat în spatele afacerilor interne din România. Totuşi, cea mai temută femeie, venită în România cu mandat de la Moscova, a avut un sfârşit derizoriu: a devenit victima propriilor politici. 12 iulie 1935, orele 23.00. Pe strada Ion Ţăranu (Meteorilor), la nr. 18, din Capitală se aud focuri de armă. Ana Pauker (născută Hanna Rabinsohn) şi alţi 18 comunişti importanţi în ilegalitate sunt arestaţi de Siguranţă (n.r. – serviciul intern de informaţii) la finalul a ceea ce ei numeau şedinţă în conspirativitate. În luptă cu poliţia, Ana Pauker e împuşcată în ambele picioare, în coapse: un glonţ trece prin piciorul stâng şi se opreşte în dreptul, de unde nu va mai ieşi niciodată.

Când o legitimează, poliţiştii văd numele Mariei Grigoraş. Carte de identitate eliberată de primăria din Piatra Neamţ la 15 octombrie 1934, numărul 34163/5732. În fotografie: o Ana Pauker purtând ochelari fumurii.

ANA PAUKER N-A MURIT! Dilema e următoarea: la 15 mai 1933, ziarul „Universul“ anunţase că Ana Pauker a murit în URSS. Ziarul sovietic „Izvestia“ publicase şi el o ştire similară: în 1925, aflându-se în URSS, Ana Pauker s-a înecat într-un râu în timp ce făcea baie, arată dosarul său de la Siguranţă. Ana Pauker însă trăieşte şi, mai mult, este şi încătuşată. Alături de ea cad în mâinile poliţiştilor, printre alţii: Alexandru şi Stela Moghioroş, Liuba Chişinevschi şi Alexandru Drăghici. Cea mai importantă „captură“ de comunişti din 1921 încoace…

https://ro.stiri.yahoo.com/apostolii-lui-stalin-ana-pauker-cea-mai-puternic%C4%83-054619135.html?cmp=rofb

O poezie de N.Ceauşescu,scrisă cu mânuţa lui

image

Autor:Lavinia Betea

Printre curiozităţile oferite de arhivele comunismului, se găseşte şi un efort liric de-al lui Nicolae Ceauşescu: o poezie scrisă olograf de fostul dictator. Dovada unei ,,multilateralităţi geniale“ – s-ar fi conchis, altădată, în cronicile literare. Pe parcursul celor cinci strofe, nu a folosit absolut niciun semn de punctuaţie, cu excepţia unui singur punct, pus la finalul primei strofe. Poezia nu are nici titlu, nici semnătură. Dar după grafie şi fondul documentar de arhivare în care am găsit-o, e în mod categoric creaţia celui care-a condus România, dictatorial, aproape un sfert de secol.
Imediat după venirea
la putere, Ceauşescu a cerut să-i fie păstrate şi dactilografiate notiţele făcute la diverse reuniuni. Din prezidiile adunărilor, pe când vorbitorii cuvântau conform regiei şi scenariului prestabilit, Ceauşescu scria, în carneţel, ,,punctele” de atins în ,,concluzii”. Alteori făcea înmulţiri şi împărţiri pe baza cifrelor de plan, costuri şi producţie. Sau nota propoziţii diverse. Acestora din urmă li se conferea calitatea de cugetări,
,,rodul unei gândiri revoluţionare”.

Secrete comuniste şi doseli postceauşiste

Poezia pe care am identificat-o, dimpreună cu câteva panseuri şi corecturi de mână pe textul unui discurs din anii ’70 s-au ,,rătăcit“ într-un dosar al Cancelariei CC al PCR din ultimii ani de putere. Istoria aventuroasă a acestor dosare a început la câteva ceasuri după fuga lui Ceauşescu. În după-amiaza zilei de 22 decembrie 1989, Armata s-a făcut stăpâna arhivei partidului. Documentele au fost azvârlite în camioanele sale şi zăvorâte sine die în depozitele militare. Abia după câţiva ani, au început a fi slobozite, treptat, în circuitul cercetării prin Arhivele Naţionale. Cu multe şi însemnate lipsuri. Din dosarele unor importante şedinţe ale nucleului de decizie lipsesc, bunăoară, stenogramele. Adică strict-secretele: discuţiile lămuritoare privind cauzele, contextul şi efectele reale ale deciziilor, precum şi informările făcute celorlalţi de Ceauşescu asupra întâlnirilor sale bilaterale cu şefi de partide şi state.

Românul s-a născut poet…

În poezia scrisă de mână, Ceauşescu nu respecta ortografia şi punctuaţia. Nu reuşise să le înveţe în şcoala primară. Se poate observa că, pe parcursul celor cinci strofe, nu a folosit absolut niciun semn de punctuaţie, cu excepţia unui singur punct, pus la finalul primei strofe. N-avea răbdare nici să scrie toate literele cuvintelor. Astfel că multe pasaje sunt aproape ilizibile, după cum se observă şi din facsimilele alăturate. Poezia pare să nu fi fost scrisă dintr-odată. Mai întâi a scris primele trei strofe, cu o cerneală ceva mai deschisă la culoare. Ulterior, cu o cerneală ceva mai închisă, a operat o corectură la ceea ce compusese deja, după care a mai produs două strofe. Despre aptitudini literare, nici vorbă. Dar dacă autorul şi-ar fi transmis ,,poemul” diriguitorilor propagandei, intra urgent în manualele şcolare. Cu mici ajustări, n-ar fi distonat de creaţiile ,,angajante” semnate de unii poeţi consacraţi. În plus, Ceauşescu acumulase şi aici experienţă, ,,adaptând” versurile de la ,,Trei culori…” ca să devină imn
,,mobilizator”. Reuşise să le înveţe în şcoala primară. Se poate observa că, pe parcursul celor cinci strofe, nu a folosit absolut niciun semn de punctuaţie, cu excepţia unui singur punct, pus la finalul primei strofe. N-avea răbdare nici să scrie toate literele cuvintelor. Astfel că multe pasaje sunt aproape ilizibile, după cum se observă şi din facsimilele alăturate. Poezia pare să nu fi fost scrisă dintr-odată. Mai întâi a scris primele trei strofe, cu o cerneală ceva mai deschisă la culoare. Ulterior, cu o cerneală ceva mai închisă, a operat o corectură la ceea ce compusese deja, după care a mai produs două strofe. Despre aptitudini literare, nici vorbă. Dar dacă autorul şi-ar fi transmis ,,poemul” diriguitorilor propagandei, intra urgent în manualele şcolare. Cu mici ajustări, n-ar fi distonat de creaţiile ,,angajante” semnate de unii poeţi consacraţi. În plus, Ceauşescu acumulase şi aici experienţă, ,,adaptând” versurile de la ,,Trei culori…” ca să devină imn
,,mobilizator”.

image

Cele 500 de cuvinte

Alăturăm acestor rememorări şi o surprinzătoare observaţie privind lexicul lui Ceauşescu. Aplicând metoda analizei de conţinut a discursului, printre alte particularităţi ale ,,limbii de lemn” în ,,varianta Ceauşescu”, am constatat că liderul comunist se servea de doar 450-500 de cuvinte în comunicarea publică.
Într-un capitol din lucrarea
,,Psihologie politică. Individ, lider, mulţime în regimul comunist” (Polirom, Iaşi, 2001), i-am analizat stilul discursiv în contextul general al comunicării verbale. Vocabularul activ al limbii române conţine 120-125.000 de cuvinte. Circa 1.500 dintre ele sunt fundamentale. În limba maternă, un adult se exprimă, în general, prin 4-5.000 de cuvinte. Dar
,,poetul” şi ,,gânditorul” Ceauşescu se adresa publicului printr-un vocabular de zece ori mai redus decât cel obişnuit.

,,Poemul“, în grafia autorului

De vreii să fii nemuritor
Poete scrie pentru ţară
Vers simplu dar cutezător
În el mândria de popor
tresară.
Scrie de daci şi de romani
De munţi de râuri şi câmpii
De muncitori şi de ţărani
De cântecul voios de ciocârlii
Scrie de ce ni (sic! – n.r.) drag,
de ce iubim
De eşti poet şi de partid să
scrii
Prin el în ţară liber azi trăim
Scrie cât mai frumos aşa cum
ştii
Să scrii că noi muncim din
greu
Că totul nu-i aşa cum vrem
Dar mergem înainte tot mereu
Noi făurim uniţi tot ce avem
În tricolor avem simbol deplin Albastru cer cu stele şi senin Galben din holdele bogate
aurii
Roşu ca sângele vărsat în
bătălii

Sursa:Historia.ro
***********************************
Poezia a fost preluată și pe blogul prof. universitar Ion Coja.
Iată cum a comentat-o :

Nota redacției: Mi-am adus aminte de o întâmplare: după o întâlnire cu scriitorii, când aceștia și-au luat rămas bun de la „tovarășul”, Ceaușescu i s-a adresat lui Constantin Chiriță (?), autorul Cireșarilor, rugându-l să mai rămână câteva minute. A mai stat vreo oră, după care s-a dus la restaurantul scriitorilor unde era așteptat de ceilalți colegi. La început Constantin Chiriță nu a vrut să spună ce a vorbit cu Ceaușescu. Când limbile s-au mai dezlegat după câteva sticle de vin, Chiriță a povestit că Ceaușescu i-a arătat un caiet cu poezii, l-a rugat să se uite pe ele și să-i spună dacă au vreo valoare!… Mai departe, despre poeziile acelea, Chiriță nu știu dacă a făcut vreun comentariu. Țin bine minte că m-a mișcat să aflu povestea asta. Am înțeles mai apoi că modificările din textul Imnului Național erau, foarte probabil, opera președintelui …poet!

Se continua astfel tradiția rămasă de la …Carmen Sylva, dacă nu cumva și mai veche! De pe vremea prințului dac din părțile Scytiei Minor, poet, la un moment dat cât pe ce să se încuscrească cu împăratul de la Roma… I-am uitat numele. Cotyso, cumva?

Așadar, Ceaușescu poet? Evident, poezia de mai sus nu este … poezie! Dar importantă este aspirația autorului!… Cum spuneam, pentru mine mișcătoare! Dumnezeu să-l odihnească, cu toți ai lui, răpuși după 21 decembrie 1989 de niște criminali fără simțitre!…

i.c.

Barajul Bicaz

image

3 strigăte.. pe meleagurile  Bistriței.

1_strigătele de muncă ale plutașilor pe Bistrița care de sute de ani au anunțat coborârea plutelor
2_strigătele artificierilor care anunțau exploziile ..cu acest strigăt a început construcția hidrocentralei
3_al treilea strigăt marca sfârșitul exploziilor.e gata hidrocentrala.

în primul rând s-au construit căile de acces..primul tren cu constructori,care a circulat între Bicaz și P.Neamț…34 de km de cale ferată,40 de șosea asfaltată,13 poduri și viaducte

_un miliard două sute treizeci de milioane m³ de apă..primii stropi ai acestui lac.. din ei se va naște lumina.

film : partea a II a