Ioan Ispas și evreii săi din Transnistria

Războiul mediatic dus în vederea culpabilizării românilor pentru comportamentul lor în teritoriile ocupate din est m-a incitat să aflu cât mai mult despre ce s-a întâmplat cu evreii români Basarabia și Bucovina de nord ) deportați în Transnistria

Rubin Udler, martor ocular la represaliile de la Odessa din 1941

Liby Stern s-a născut în anul1926 la Suceava, dar războiul o gasește în Bucovina de nord, iar în 1941 este deportată împreună cu părinții în Transnistria. Pânăla Nistrudrumul este făcut cu trenul, iar de acolo pe jos, escortati de jandarmi români până în localitatea Kazmazaf, unde au fost părăsiți în niște barăci militare, La plecare jandarmii le-au spus ca vor lua legătura cu autoritățile germane pentru a fi mutați într-un alt loc, dar nu a mai venit nimeni. Cei din lagăr își asigurau cele necesare lucrând pe la localnici sau vânzându-și din lucruri. Dupa un timp tatăl ei s-a îmbolnăvit și a murit. Situația adolescentei de cincisprezece ani devine critică atunci când se îmbolnăvește și mama ei, care pe patul de moarte își imploră fata să plece cu orice preț de acolo. Dupa moartea mamei sale, ea părăsește barăcile, în plină iarnă,pe o zăpadă de un metru, mergand la întâmplare ajunge la căsuța unei femei singure care o primește,rămâne la ea până la apropierea frontului, în final ajunge în România și apoi emigrează în Anglia.

Rubin Udler s-a născut la Brăila în anul 1925. In iulie 1940,familia lui părăsește România,“din cauza pericolului nazist și fascist “, pentru Basarabia ocupată de sovietici. Un an mai târziu, în iulie 1941, se refugiază la Odessa. Încearcă să plece mai departe spre est dar nu reușesc. În 22 octombrie 1941, la șase zile dupa intrarea trupelor române și germane în Odessa, este aruncată în aer clădirea în care s-a instalat Comandamentul militar român al orașului, fiind omorâți 93 de ofițeri și soldați, inclusiv generalul Glogoveanu. Urmeaza represalii. Rubin Udler, care avea 16 ani, de la fereastra apartamentului unde locuia, asistă cu groază la executiile care aveau loc în stradă. La colțul străzii era instalată o spânzurătoare cu patru frânghii, păzită de un soldat român.Pe strada Karl Marx, privind în direcția gării, departe vede o altă spânzurătoare în care atârnau patru trupuri, și un șir de 20-25 de oameni, păzit de soldați români, care se deplasau încet de-alungul străzii. Ei arătau ca și cum ar fi fost bătuți. Șirul se oprește în dreptul spâzurătorii, apoi după un scurt timp, soldații spun ceva, un condamnat se urcă pe scaun, își pune ștreangul pe gât, apoi așteaptă în tăcere. Este chemat al doilea condamnat, se dă un ordin și acesta lovește cu piciorul scaunul de sub picioarele primului condamnat. Se așteaptă un timp, apoi se continuă procedura cu al doilea și al treilea condamnat. Cel de-al patrulea nu mai rezistă și fuge, dar abia traversează strada și sfârșește într-o baltă de sânge în urma gloanțelor trase de soldați. Pentru Rubin Udler și ceilalți prieteni care erau cu el această scenă a fost șocantă. Radu Teodoru în cartea sa “ A fost sau nu Holocaust? “, editura LUCMAN, 2003, arată că au fost executați 417 ostatici( pag.299 ). Mărturisirea lui Rubin Udler confirmă practic această cifră. Un oraș în care într-o sută de intersecții sunt câte patru oameni spânzurați arată sinistru, iar dacă scena cu fugitul de sub escortă și lăsarea celui împușcat într-o baie de sânge timp de trei zile s-a repetat și în alte intersecții, efectul este macabru. Propaganda sovietică afolosit din plin cazul Odessa, umflând numărul victimelor la 20 000. S-au luând măsuri de represalii impotriva prizonierilor români. Deocamdată nimeni nu și-a arogat “meritul “ aruncării în aer a clădirii comandamentului din Odessa, cu efecte atât de tragice atât pentru români cât și pentru localnici, ceea ce înseamnă că nu a fost opera unei grupări curajoase de partizani, ci o crimă premeditată, pregătită cu sânge rece de NKDV, care probabil și-a minat sediul regional ( clădirea în care se instalase comandamentul român ). Era de așteptat să urmeze represalii, dar pentru conducătorii sovietici viața propriilor concetățeni nu conta atunci așa cum nu contează nici astăzi ( ase vedea cazul copiilor luați ostatici la scoala din Baslan sacrificați fără milă de trupele speciale în schimbul de focuri cu răpitorii. ). Au mai fost și alte acțiuni de represalii ale armatei române in teritoriile ocupate ? Raspunsul este nu. Celelelalte armate implicate au recurs la represlii ? Da, de multe ori, amintim, Lidice, Hiroshima, Dresda, București. Revenind la subiect, nu știu în ce măsură represaliile de la Odesa au descurajat mișcarea de partizani, poate a avut efect pe termen scurt. Pe termen lung însă mișcarea de partizani a fost sigur descurajată de administrația civilă liberală și permisivă a românilor, care adus la înflorireaeconomică și socială a Transnistriei, caz unic în teritoriile ocupate din timpul războiului.
Continuăm cu amintirie lui Rubin Udler, care în 12 februarie 1942 este deportat la Berezovka. Este îmbarcat într-un tren păzit de germani. Drumul durează trei zile, într-un tren de marfă, foarte înghesuiți, expuși curentului rece, care în timpul mersului pătrundea prin găurile pereților. Bătrânii ,copii mici, cei cu probleme la inimă și bolnavii încep să moară, Trenul se oprește pe parcurs, dar ușile rămân închise până la destinație. Abia aici cei morți sunt dați jos, cei bolnavi sunt trimiși la spital iar ceilalți sunt încolonați și conduși la ghettou. Au petrecut noaptea într-o baracă neîncălzită. În continuare este descris drumul parcurs de Rubin Udler, părinții și sora sa prin Mostovoie, până la Domanievka. Drumul acoperit de zăpadă a fost parcurs parcurs pe jos, cu un vânt puternic din față, ceea ce-i face sa meargă foarte încet. Cam la 10 Km de Berezovka a început să vadă de-o parte și de alta a drumului cadavre înghețate rămase de transportul precedent. Pe la amiază ei zăresc niște puncte negre mișcându-se iute pe întinsul stepei înzăpezite din fața lor. Jandarmii români din escortă opresc pe cei din față ca să poată și cei rămași în urmă să se apropie. Au facut aceasta pentru că se apropiau de satele locuite de etnici germani.

“Masura escortei a fost corectă “, notează Rubin Udler, ”pentru că în curând o mulțime de sănii pline cu etnici germani ne-au inconjurat. Jandarmii români s-au interpus ntre noi și ei cu armele îndreptate spre germani spunandu-le să plece de acolo. Drept răspuns germanii au început să râdă insolent, să vorbească în germană și să se apropie cu săniile tot mai mult de ei. Sparg apoi coloana și cu biciuri în mână încep să ia cu forța hainele evreilor care le păreau de bună calitate, apoi au plecat de unde au venit. Escorta a început să respire ușurată acum, pentru că ei n-au fost nevoiți să folosească armele sau să se încaiere cu acești obraznici aliați , dar cei care au pierdut hainele incep sa sufere de frig.”(pag.74) Până la urmă, oamenii mulțumesc lui Dumnezeu că germanii nu i-au luat de la români să-i ducă în colonia lor. Deși este greu acum să ne imaginăm –noteaza Rubin Udler in continuare- noi ne simțeam norocoși, deoarece coloniștii germani din regiune Odessa, pe unde treceau drumurile morții spre infamele ghettouri din Bogdanovka, Domanievka, Ahmechetka și Mostovoie erau adevarați criminali.” Citând din “ Documents …. “ de Jean Ancel , arată că în zona repectivă coloniștii germani ( din satele Kartaiaka, Novo Kandeli, Bernandovka, Zavadovka, Lichtenfeld si Reichstadt ) au jefuit de valori și haine de la 3223 de evrei pe care apoi i-au împușcat și incinerat. În 20 februarie familia autorului ajunge în ghettoul din Domanievka, unde cei din convoi sunt numărați și adăpostiți într-o clădire uriașă, fostă club și inițial sinagoga. La scurt timp sunt luați de aici,de către jandarmii români și duși intr-un cătun numit Gradina vinului ( Vinogradni Sad ), aflat la 7 Km sud față de Bogdanovka, pe malul Bugului. Ghettoul era organizat într-un fost grajd pentru creșterea vițeilor. Aici au trăit șase familii și șase persoane singure, în total 27 de suflete, bărbați, femei și copii, timp de doi ani, aproape toți din ei apucând sfârșitul războiului. Într-o dimineață a anului 1944, Philip,cel mai bătrân dintre ei, a fost chemat urgent la comandantul jandarmilor români din cătun, care l-a informat că datorită unor manifeste și zvonuri care circulă referitoare la o iminentă retragere a românilor și a nemților ca urmare a ofensivei sovietice și a suspiciuni că evreii ar putea să sprijine operațiuni ale partizanilor, doi jandarmi vor perchezitiona ghettoul.

Operația a durat destul de mult încât nici cand s-au intors oamenii de lucru nu terminaseră, negăsind arme sau manifeste, hainele și diverse lucruri erau împrăștiate pe jos.

Unul din jandarmi observă că Rubin Udler avea un sac sub braț, îndreaptă arma spre el, îl apostrofează și-i cere să golească sacul, acesta îi răspunde că nu are decât câțiva cartofi, două ouă și o bucată de pâine. Jandarmul smulge sacul, îl golește și dezamăgit că nu a găsit arme sau manifeste, ridicând arma în dreptul capului se repede la Rubin strigând-i: “Ești un hoț mizerabil.! Tu ai furat acestea ! Te voi pedepsi !” În acest moment mama lui Rubin Udler, care auzise și văzuse toată scena, dintr-un impuls protectiv se aruncă între jandarm și fiul ei, recepționând în cap patul de armă dirijat spre fiul ei. Mama lui plină de sânge cade amețită la pământ. Jandarmul rămâne încremenit. Cei din jur cred ca femeia a murit. Tatăl autorului, disperat ii împinge pe jandarmi spre ieșire ,iar aceștia părăsesc în grabă locul. Cineva aleargă să aducă un doctor, care sosește repede și acordă primul ajutor, reușind să oprească hemoragia, mama autorului își revine în simțiri, doctorul lasă niște medicamente și instrucțiuni, apoi pleacă, promițând că va veni și a doua zi să vadă rănita. Dupa ce autorul si tatal său îi explică doctorului ce s-a întâmplat, acesta le spune că vor avea probleme cu autoritățile, dar le-a promis că va merge la comandant ca să-i explice cum s-au întâmplat faptele și să-le acorde circumstanțe atenuante.

Inițial comandantul a vrut să-l aresteze pe tatăl lui Rubin Udler și să-l trimită la Golta, dar doctorul evreu l-a convins să renunțe ”luând o hotărâre acceptabila pentru toți”. A doua zi dimineața jandarmii l-au luat pe tatăl lui Rubin și l-au dus la comandant. Aici comandantul l-a amenințat cu tribunalul militar dacă mai repetă gestul, apoi a dispus să fie biciuit cu 25 de nuiele de mesteacăn.

Tatal lui Rubin s-a vindecat fără urmari fizice, dar mama lui a rămas cu o cicatrice pe frunte. Dupa război, când curioșii o întrebau pe mama lui Rubin despre cicatrice, aceasta obișnuia să răspundă: “ Mulțumesc lui Dumnezeu că fost numai asta “.

Ioan Ispas

Trimis la Curentul international . Publicat în 24 sept. 2009

Nota redacției:

1. Nici vorbă de incinerare în Transnistria ! Jean Ancel a fost, din

păcate, de rea credință ca istoric. A avut remușcări la sfârșitul zilelor

sale și s-a căit amarnic pentru minciunile scornite împotriva

românilor!

2. Teama că evreii colaborează cu partizanii era foarte justificată. De

aici, în bună parte, comportamentul aspru al militarilor români față

de evrei! Partizanii au fost un mod laș și inconștient, iresponsabil, de

a reacționa față de realitățile fontului. Faptele partizanilor sunt

crime de război ! Nu poate fi îndurare față de făptași !

3. Activitatea publicistică și de cercetare prin biblioteci și arhive a dlui

Ioan Ispas este dintre cele mai meritorii printre românii trăitori în
Statele Unite. Omagiile noastre ! Patria recunoscătoare !

i.c.

Papa nu intelege sensul injuraturii de mama

oxigen2

Papa ar putea invata ceva de la romani: sensul injuraturii de mama. “Daca injuri pe cineva de mama, asteapta-te sa fi luat la pumni”. Intrebarea este: de ce ar injura cineva de mama.

Aici romanii pot sa dea lectii. Impresionantul noastru lexicon de injuraturi terminate in “ma-ti” insereaza de regula un simbol religios dupa predicat. Obiectul blasfemiei nu este mama pur si simplu, ci dumnezeii, hristosii, sfintii, crucea, anafura, coliva, lumanarea, icoana, s.a.ma.d. asociata cu ea. Ciudat este faptul ca o etnie care se mandreste cu ramanerea intru dreapta credinta este atat de prolifica in a folosii simbolurile credintei in declaratii obscene. Ca si cum crucea ma-ti nu este si crucea mamei mele. Sau poate nu este?

Adevarul este ca injuraturile sunt meme mai vechi decat crestinismul. Vocabularul crestin reprezinta doar mutatii si adaptari la conditii noi. La fel ca genele, memele au scrisa in ele istoria originilor. Ceea ce…

Vezi articol original 489 de cuvinte mai mult

Papa Francisc „singurul lider respectat” de cele mai diverse religii, declară Shimon Peres care cere o guvernare mondială peste religiile lumii ca o solutie la conflictele de pe planetă

de M. Croitor

Pentru a vedea , pe etape, care ar fi scopul final al acestui muticulturalism, dacă nu cel de SLĂBIRE AL CRESTINISMULUI CONSERVATOR SI INLOCUIREA LUI CU ECUMENISMUL global („solutia” finală chiar si pentru lumea musulmană) , haideti sa analizăm un text din revista Semnele Timpului si alte texte contemporane.

„Scriitorul Michel Houellebecq observa că «islamul este într-o fază ascendentă»… În opinia sa, catolicismul și islamul sunt două curente în ascensiune, spre deosebire de ideologia protestantă. «Vorbim de un suicid al Occidentului, o sinucidere demografică, economică și mai ales spirituală.»Cu alte cuvinte, islamul este pe o pantă ascendentă tocmai fiindcă mizează pe forța spirituală, ceea ce cu dificultate se mai poate afirma în privința spațiului protestant[…]”

Deci…

catolicismul și islamul sunt două curente în ascensiune, spre deosebire de ideologia protestantă…”

Tăvălugul multiculturalismului  are drept rezultat şi „netezirea” a terenului protestant în Europa,  dar  duce la ascensiunea altor  religii favorabile pentru ecumenism.

Cel putin asta reiese din concluzia scriitorului francez Michel Houllebecq .
Am o întrebare: de ce au sustinut un astfel de proiect cei care conduc Europa ? Chiar aşa lipsiti de viziune sunt politicienii ? De ce continuă sa o faca, daca tot ei sunt cei care recunosc ca ideea multiculturalismului este un esec?

Declinul multiculturalismului eşec sau etapă?

„Pe acest fond, multiculturalismul, care era una dintre emblemele spiritului european, pare să își trăiască ultimele clipe. Un avertisment în această privință l-a oferit cancelarul Germaniei încă din 2010, atunci când sesiza că «încercările de a construi o societate multiculturală în Germania au eșuat complet». În viziunea Angelei Merkel, așa-numitul concept multikulti nu a funcționat, iar imigranții trebuie să depună mai multe eforturi pentru a se integra. Vizați în mod special erau musulmanii. Declaraţia cancelarului german şoca lumea diplomatică la momentul respectiv.”

In opinia mea multiculturalismul nu este un eşec ci
o etapă -experiment,  la ceea ce va urma : megatotul pentru unitatea mondială construit pe ruinele ideologiei protestantismului conservator. După care  lumea crestina va fi ademenită, dirijată în sistemul Peace World , ecumenism sau Noua Eră.
Si totuşi lumea protestantă(diluată prin faptul că s-a aliniat la acest sistem) va mai avea un cuvânt de spus?
Intr-un fel sau altul, să nu uităm faptul ca Miscarea Carismatică  are un aport important de impact mondial în evanghelizarea lumii în acelaşi context al megatotului pentru unitate(vezi si Conciliul Vatican II )
Creştinismul conservator rămâne undeva deoparte, marginalizat catalogat de unii ca fiind „de ghetou”…In opinia unora, creştinismul trebuie să „iese dintre ziduri”. Asistăm la o mutare în spatiul public a trăirii vietii creştine . Bisericile se mută pe stadioane.

„… iar imigranții trebuie să depună mai multe eforturi pentru a se integra.”
Cum rămâne cu ateii ?

Protestantismul nutrește nobila aspirație de a reveni la formele primare ale creștinismului dar a avut şi faimoşi la vremea sa. Celebrul Ordin Iezuit.
Să vedem ce mai spun iezuitii chiar astăzi cu privire la acest aspect.Au renuntat ei astazi la ideologia anti-Reformă ?

Pr. James Martin SJ, editor la revista America, declara, conform unui articol din Catholic World Report, apărut în traducere în Lumea catolică

Viziunea lui Ignaţiu asupra Ordinului pe care l-a întemeiat a fost aceea a unei armate de infanterie luptând împotriva răspândirii protestantismului, buni păstori, fondatori de instituţii de educaţie şi mergând acolo unde nimeni altcineva nu îndrăzneşte să meargă să predice Evanghelia: „Oricine doreşte să slujească în calitate de soldat al Domnului sub stindardul Crucii în Societatea noastră… şi să îl slujească numai pe Domnul şi Biserica, Mireasa Sa, sub conducerea Suveranului Pontif… „
De la Alberto Rivera fost membru al Ordinului Iezuit. De la el , stim ca ei slujeau în calitate de soldat ordinul, nu numai prin profesiune, ci mai faceau si alte lucruri pe ascuns(vezi mărturia AICI).

Oare a reusit? Ordinul să-şi îndeplinească misiunea, în zilele noastre. Sa vedem!

Sinteza finala. Ghici cine vine la cină ?

Războaie, veşti de razboaie, terorism, debandadă si nimeni pe lumea asta nu mai pare a fi capabil sa redreseze situatia cu atâtea servicii secrete, cu atâtea armate bine echipate, lumea este nesigură. Insasi politicienii Europei par sa nu faca mai mult decât  o ceapa degerata, devin neputiinciosi.
Ciudat însă, în fata acestei situatii. ar exista însă UNUL,  „singurul lider respectat” pe lumea asta de cele mai diverse religii: actualul suveran pontif. Shimon Peres îl propune ca şef al „ONU al religiilor”, care ar trebui înfiintate pentru a salva lumea.

„Poate pentru prima dată în istorie, Sfântul Părinte este un lider respectat de cele mai diverse religii. Aș spune și mai mult: el este poate singurul lider respectat„, a declarat Peres.

„Prin urmare, luând act de faptul că ONU și-a trăit momentul, ceea ce ne-ar trebui este o organizație a religiilor unite, o ONU a religiilor. Ar fi cel mai bun mod de ne opune teroriștilor care ucid în numele credinței”

Fostul președinte israelian, care s-a deplasat în mai multe rânduri la Vatican, a precizat că l-ar vedea pe Papa Francisc în fruntea acestei „ONU a religiilor”.

Altfel spus,  Shimon Peres ne propune  o guvernare mondiala religioasă sub autoritatea unui lider mondial religios. In această idee, misiunea de contra-Reforma a Ordinului Iezuit este ca şi  încheiată .

Vaticanul nu a oferit nicio informație privind întâlnirea privată dintre cei doi.

( Sursa texte/ foto: AGERPRES )

image

Alte surse: https://israelshabbatschalom.wordpress.com/2013/03/27/ecumenism-alianta-evanghelica-mondiala-papa/

Vaticanul pledează pentru crearea unui guvern mondial

Documentul Vaticanului acuză că „mentalitatea utilitaristă”, care susține că „ceea ce este util pentru individ duce în mod automat la binele comunității” este de vină pentru criza economică actuală. Propunerea sugerează că soluția ar fi în schimb „un spirit de solidaritate care transcende utilitatea personală”.

„Criza a scos în evidenţă comportamente precum egoismul, lăcomia colectivă şi acumularea de bunuri la scară mare,” citează din documentul Vaticanului, portalul stiricrestine.ro. „Dacă nu sunt găsite soluţii la diferitele forme de nedreptate, efectele negative care vor urma la nivel politic, economic şi social vor crea un climat de ostilitate tot mai mare şi chiar violenţă, iar în final vor submina fundamentele instituţiilor democratice, chiar şi pe ale celor considerate foarte solide,” se mai arată în același document.

„Existenţa democraţiilor în lumea întreagă nu exclude necesitatea unui guvern mondial, dar ea creează nevoia existenţei instituţiilor supranaţionale”, a afirmat Mario Toso, secretar în cadrul Consiliului Pontifical pentru Justiţie şi Pace, transmite Agerpres.

Această autoritate ar trebui să înceapă cu Naţiunile Unite ca punct de referinţă, dar să devină mai târziu independentă, şi să aibă puterea de a împiedica ţările bogate să exercite „o putere excesivă asupra statelor mici”   (continuare articol în Semnele Timpului)

http://semneletimpului.ro/religie/biserica-catolica/vatican/vaticanul-pledeaza-pentru-crearea-unui-guvern-mondial.html

Alte surse paralele: http://www.pachamamaromania.ro/despre-john-perkins/

Marșul robilor de la Paris

Terorism în Franta.Lumea în schimbare, ursul coadă nu mai are.

Bătrânul Djuvara spune: „suntem coplesiti de musulmani nu mai e nimic de făcut”
Adevărat, nu mai e nimic de făcut când nici măcar realizezi adevărata problemă. Sistemul globalist vine cu paşi grăbiti peste lumea întreagă. America e prezentă peste tot în lume. Acest sistem chiar ARE NEVOIE, de acest amestec de religii, de nationalitati şi de slăbirea culturii fiecărui popor(pt. a o înlocui cu o altă cultură) Avem exemplul fortelor armate occidentale care stau călare pe musulmani, la ei acasă, iar în Europa musulmanii(mă refer strict la terorism) sunt lăsati şi ei călare pe bietii oameni. Cei „doi mari urşi”: lumea musulmană şi lumea creştină încă nu sunt capabile să discearnă şi „să vadă”(deşi ştiu), că au un duşman comun: globalizarea de ordin politico-economico-religios, care macină natiunile , în special pe cele mai puternice(nici ateii nu vor scăpa pentru că bătălia se dă pentru închinare). In acest context America este prezentă peste tot în lume.
Sistemul lumii de astăzi nu mai tolerează natiuni puternice şi culturi rezistente la ecumenism şi globalizare. Musulmanii nu vor fi lăsati liniştiti la ei acasă, nici lumea occidentală în pace.

Slăbite, amestecate şi măcinate de teama războielor, popoarele lumii vor ceda, cedează deja acceptând „să colaboreze” în sistemul World Peace
unde…odată încorporat, ursul va pierde și ciotul de coadă care i-a mai rămas 🙂
image

Vindecătoru

Marșul republican de la Paris nu m-a interesat. Am ajuns acasă târziu și am văzut poza de familie a masonilor care conduc Europa. În urma lor, mulțimea care bătea din picioare să intre în scenă.

Rezultatul săptămânii confuze prin care am trecut este că lumea a intrat, pe față, într-o eră nouă.

E ca în romane: Război și Pace începe la un bal, Forsyte Saga cu o nuntă. Marii autori au găsit formula cea mai simplă și verificată a prezentării laolaltă a personajelor din cărți.

Parisul și New York-ul: care din ele este capitala culturală a lumii post-moderne?

Un lucru este cert: ambele au devenit țintele cele mai mediatizate ale terorismului islamic. Nu e un titlu de glorie. E un fapt.

Masoneria a avut, încă de la început, câteva obiective majore: desființarea monarhiilor, proclamarea republicii universale, sincretismul religios, sclavia egalitaristă a celor mulți și atacul împotriva creștinismului.

Parisul a mai fost…

Vezi articol original 147 de cuvinte mai mult