Memoria lui Martin Luther atacată pe facebook de grupări neoprotestante (sioniste) „Stand for Israel”! [-demascând rătăciri]

    La 500 de ani de la apariția Reformei Protestante, o CATEGORIE de baptişti(penticostali, evanghelici etc.) au creat „senzări” pe internet atacând memoria lui Martin Luther: prin critici, afirmații agresive, ironice  şi denigratoare, dar  mai urât,  s-au apucat de scociorât în gunoaie, supărați  de  faptul că Martin Luther a scris ceva şi împotriva evreilor. Se pare că, pe lângă atitudinea de a critica banii dați pentru indulgențe, abuzurile abuzuri bisericeşti…,  reformatorul a luat o atitudine destul de dură şi față de evreii  de rea credință din vremea lui (evreimea financiară etc., etc…)
   Fără îndoială, este bine să dorim binele poporului evreu, să ne  rugăm pentru mântuirea evreilor, pentru realtoirea lui în măslin… DAR… totuşi care este adevărata motivație acțiunii: de a-l ataca în această modalitate pe marele reformator ?
   Pentru a-şi „credibiliza” acțiunea, aceştia au creeat o FALSĂ problemă insinuând „idolatrizarea” lui Martin Luther, însă şi prin aceasta ei arată că sunt nesinceri. Ştie toată lumea: chiar ei sunt suferinzii de  „excitement” pro-Israel incurabil, un fel de idolaş ideologic modern cu față creştinească ce ridică în slăvi mitul „poporului ales”! Ei şi-au simțit în pericol acest idol ideologic strecurat în creştinism; şi s-au ofuscat!

    Acest  curent euforic „pro-Israel” înşeală gândirea creştină prin faptul că susține că: indiferent dacă un evreu face binele sau răul față de tine, tu ai obligația de a-l vorbi de bine pentru „a fi pe plac Domnului”.  Câtă rătăcire!  Aşa procedau profeții biblici cu evreii care rătăceau calea ? Ii vorbeau de bine? De unde a apărut acest cântar nedrept, această măsurătoare strâmbă în creştinism!?

 Adevărul la lumină!
ASISTĂM la o formă de SIONISM neoprotestant ideologic care a infiltrat protestantismul!

 
   Din păcate este adevărat. Lumea neoprotestantă românească  este afectată de acest  flagel ideologic care  SUBORDONEAZĂ gândirea creştină mai mult mitului „poporului ales” şi intereselor Statului Israel decât intereselor Bisericii(Adevăratul Israel). Dacă aceşti rătăciți cu Biblia în mână ar studia mai bine subiectul,  ar înțelege că ADEVĂRATUL Israel este Biserica lui Hristos(formată din evrei şi neevrei) şi ar mai înțelege  că adevăratul evreu nu este cel „de carne” (cu sânge evreiesc din „poporul ales”), ci este este evreul de inimă, adică acel evreu spiritual care umblă în Dreptate şi face voia Tatălui din Ceruri, mai exact orice persoană(indiferent de naționalitate) care s-a unit cu Hristos… devenind moştenitor al făgăduinței, prin credință.

Reformatorul a spus la vremea lui şi nu a greşit:
” Aici stau nu pot altfel!”

Nu cred că greşesc nici eu când spun:

I STAND FOR SPIRITUAL ISRAEL!

                                                Mişu Croitor

sursă foto

Anunțuri

Hristos sfârşitul Legii ?

PENTRU O DREAPTA INTELEGERE A SCRIPTURII

Romani 10,4: “Christos este sfarsitul Legii”

“Caci Christos este sfarsitul Legii, pentru ca oricine crede in El sa poata capata neprihanirea”

   Pentru crestinii antinomianiasti, care sustin desfiintarea Legii morale de catre Domnul Christos la prima Sa venire, textul din Romani 10,4 este un text-lozinca. Pentru ei, afirmatia lui Pavel inseamna ca Domnul Christos a pus capat Legii ca mijloc al neprihanirii, crestinii noului legamant nemaifiind obligati sa o respecte si sa tina seama de poruncile ei.

Toate deosebirile de interpretare ale textului citat pornesc de la modul in care este inteles termenul grecesc “telos”, tradus in cele mai multe Biblii prin “sfarsit”. Pentru noi, cuvantul “sfarsit” are sensul de “terminare,” “incheiere” sau “abrogare”, reprezentand punctul la care ceva inceteaza sa mai existe, fie ca este vorba despre un obiect, o fiinta sau o activitate oarecare. Astfel, in limbajul curent, vorbim despre sfarsitul anului scolar, sfarsitul vietii, sfarsitul unei calatorii, al unei carti sau al unei interventii chirurgicale.

   Spre deosebire de limba romana, in limba greaca sensul cuvantului “telos” este mult mai variat, el insemnand nu doar “incetare”, terminare”, “abrogare” sau ”sfarsit”, ci si “tinta”, “rezultat”, “scop”, “intentie” si “realizare”. Este de observat ca in literatura greaca clasica, precum si in Septuaginta, cea mai raspandita si obisnuita folosire a cuvantului “telos” a fost cu sensul de “tinta”, “scop” sau “intentie”.

   In ciuda acestei realitati, majoritatea crestinilor se folosesc de celalalt sens al termenului “telos” si anume acela de “sfarsit”, “abrogare” sau “terminare”. Apeland la acest sens, se ajunge inevitabil la concluzia ca Domnul Christos a desfiintat Legea, eliberandu-i pe crestini de obligativitatea pazirii ei.

   

   Din nefericire, exista si traduceri interpretative ale Bibliei, cum este cea noua in limba engleza, care suna astfel: “Pentru ca Christos pune capat Legii…” Astfel de traduceri interpretative elimina din start orice alta varianta, inducandu-i in eroare pe cititori. Problema pe care o ridica aceasta interpretare a cuvantului “telos” este aceea ca ea contrazice atat contextul imediat, cat si numeroasele afirmatii ale apostolului Pavel in favoarea valabilitatii Legii in timpurile Noului Testament. Iata cateva din aceste afirmatii:

“Deci, prin credinta desfiintam noi Legea ? Nicidecum ! Noi intarim Legea.” ( Romani 3,31 )

”Asa ca Legea, negresit, este sfanta si porunca este sfanta, dreapta si buna.” ( Romani 7,12 ).

“Stim, in adevar, ca Legea este duhovniceasca…” ( Romani 7,14 )

Pentru ca porunca Legii sa fie implinita in noi, care traim nu dupa indemnurile firii pamantesti, ci dupa indemnurile Duhului” (Romani 8,4; vezi si cap. 13, 8-10 )

Cea de-a doua interpretare a termenului “telos”, insemnand “tinta”, “scop”, “intentie” sau “realizare”, este insa in armonie atat cu contextul imediat, cat si cu alte afirmatii ale apostolului Pavel in favoarea Legii. Astfel, “Christos este sfarsitul Legii” in sensul ca El este TINTA ei, Cel in care Legea divina isi gaseste IMPLINIREA deplina.

Aceasta este interpretarea corecta a textului din Romani 10,4. Aceasta interpretare a dominat incepand cu perioada Bisericii primare si pana la Reformatiune, fiind si astazi sustinuta de numerosi teologi.

In literatura bisericilor latine, termenului grec “telos” ii corespunde termenul latin “finis”, care are aceleasi sensuri, fiind explicat prin “perfectio”, “intentio”, “plenitudo” sau “impletio”( plinatate ). In literatura Bisericii primare, cei doi termeni: “telos” ( gr. ) si “finis” ( lat. ) sunt folositi cu sensul de “tinta” sau “scop” si nu cu acela de “terminare”, “abrogare” sau “anulare”.

Subiectul este tratat in lucrarea de doctorat a lui Roberto Badenas-filolog si teolog crestin, intitulata “Christos, sfarsitul Legii: Romani 10,4 in perspectiva lui Pavel”. In urma unor studii amanuntite cu privire la folosirea termenului “telos/finis”, incepand cu Biserica primara si pana la Reformatiune, atat in literatura biblica, cat si in cea extrabiblica, Roberto Badenas ajunge la concluzia ca sensul in care era folosit acest termen era acela de “tinta” si “scop”, si nu acela de “terminare”, “abrogare” sau “anulare”.

In timpul Evului Mediu, textul din Romani 10,4 era interpretat ca o declaratie a lui Pavel cu privire la Christos, in care Legea Vechiului Testament a ajuns la implinirea si plenitudinea ei. Reformatiunea a pastrat si ea aceeasi interpretare a lui “telos/finis”. Doar dupa Reformatiune au inceput sa apara interpretari anti-Lege ale textului din Romani 10,4.

Luteranii, apoi anabaptistii si teologii liberali germani au facut ca interpretarea anti-Lege a textului sa predomine, ea fiind si astazi foarte raspandita. Aceasta este interpretarea preferata a celor care sustin discontinuitatea dintre Vechiul si Noul Testament, dintre Lege si Evanghelie.

Totusi, in ultima vreme, cercetatori exegetici ai Scripturilor au revenit la interpretarea corecta a textului din Romani 10,4. Ragnar Bring, intr-un articol de 40 de pagini, publicat in “Studia Teologica”, sustine ca “telos” inseamna “punctul de sosire al unui concurs, implinirea unei sarcini, punctul culminant al problemei”, iar Legea a fost un tutore ( “paidagogos” ) care i-a indrumat pe oameni la Christos, singurul care le poate oferi indreptatirea .

C. E. B. Cranfield, in articolul “St. Paul and the Low”, sustine ca “telos” trebuie tradus cu “tinta”, iar Romani 10,4 ar trebui sa sune astfel: “Pentru ca Christos este tinta Legii, astfel ca indreptatirea sa fie la indemana fiecaruia care crede” .

George E. Howard sustine aceeasi interpretare a termenului “telos” , care trebuie tradus cu “tinta”. La fel interpreteaza si J. E. Tows, C. T. Rhyne, Walter Kaiser, ultimul dintre teologii amintiti facand urmatoarea afirmatie: “Termenul “telos” din Romani 10,4 inseamna “tinta” sau “concluzie”, cu un scop bine determinat. Legea nu poate fi corect inteleasa daca nu actioneaza spre marea tinta, aceea de a-l indrepta pe credincios spre Mesia. Legea ramane Legea lui Dumnezeu, nu a lui Moise ( Romani 7,22; 8,7 ). Ea inca mai este sfanta, dreapta, buna si spirituala ( Romani 7, 12.14 ), atat pentru israeliti, cat si pentru neamurile care cred” .

Daca privim la contextul imediat in care apare Romani 10,4, observam ca Pavel nu subapreciaza deloc Legea, ci critica folosirea ei gresita de catre iudei, ca mijloc de obtinere a neprihanirii. Despre acestia, Pavel spune in Romani 10,3 ca “au cautat sa-si puna inainte o neprihanire a lor insisi”, folosind Legea ca un instrument in acest sens. Exact acest lucru il condamna Pavel: folosirea gresita a Legii ca mijloc de obtinere a neprihanirii, pe care omul o poate obtine doar prin credinta in Christos si nu pe o alta cale.

Prepozitia “caci”, cu care incepe Romani 10,4, ne arata ca textul are legatura cu ceea ce Pavel afirmase mai inainte cu privire la esecul israelitilor de a obtine neprihanirea prin Lege. In limba greaca, propozitia-cheie din Romani 10,4 este redata astfel: “telos nomou Christos”, ceea ce tradus literal inseamna: “tinta Legii ( este ) Christos”.

Asezarea cuvintelor ( topica ) in textul original ne arata ca intentia lui Pavel este aceea de a face mai degraba o declaratie despre Lege, decat o declaratie despre Christos. Incepand cu Romani 9,6 si pana la Romani 10,4, in centrul discutiei lui Pavel se afla Legea.

Asadar, nu doar interpretarea in decursul istoriei, ci si contextul imediat al lui Romani 10,4, ne arata ca este corect sa interpretam textul in sensul ca “Christos este tinta Legii”, si nu “Christos este capatul(abrogarea) Legii”.

A interpreta Romani 10,4 in sensul de abrogare, terminare sau anulare a Legii inseamna a intrerupe cursul argumentatiei lui Pavel din contextul imediat al versetului si a considera ca apostolul isi contrazice propriile afirmatii explicite in favoarea Legii ( vezi Romani 3,31; 7,12.14; 8,4 ).

Christos nu este sfarsitul Legii, ci scopul si tinta Legii. Intreaga Lege tintea spre El, astfel incat oricine crede in Christos sa capete neprihanirea. Christos este tinta Legii in sensul ca in persoana si lucrarea Lui au fost implinite toate fagaduintele, simbolurile si actele ceremoniale ale vechiului legamant. El este tinta Legii pentru ca in El avem Modelul desavarsit al ascultarii de Lege.

SURSA: https://www.facebook.com/groups/drumulcelbun/permalink/966876296787818/