Cercetați duhurile

de Heiko Krimmer

Cercetați duhurile !
Bancnota de 1.000 de lei era falsificată înșelător de exact.Chiar și versatul casier  al băncii a fost înșelat.Banii falși adesea abia pot fi deosebiți de banii adevărați. Invățăturile eretice amenință biserica, învățători eretici, profeți falși.
Adesea greu de recunoscut.Adesea înșelător de autentici.
Chiar și Satan argumentează cu cuvinte biblice atunci când îl ispitește pe Isus.Biserica are datoria să testeze: Să nu dați crezare oricărui duh, ci să cercetați duhurile…
(Epistolele lui Ioan, Edition C: comentariu la Noul Testament, vol.21)

Cum S-a descris Dumnezeu pe Sine Insusi

de Iosif Ton

Dumnezeu și-a făcut un Autoportret în Exod 34:6-7. Ca să-L înțelegem în profunzime, trebuie să-L vedem în contextul larg al evenimentelor de la Sinai. În Exod 20-23 avem textul pe baza căruia se încheie Legământul de la Sinai (”Cartea legământului” sau textul contractului de asociere dintre Dumnezeu și poporul Său). În textul Legământului, Dumnezeu Se descrie pe Sine ca fiind ”gelos”, ceea ce înseamnă că El pretinde ca poporul Lui să fie numai al Lui. Tot acolo, Dumnezeu se leagă prin Legământ să pedepsească nelegiuirea cu foarte mare asprime (Exod 20:5). Poporul I-a promis credincioșie lui Dumnezeu, dar de îndată ce Moise s-a dus pe munte și a întârziat cam mult acolo, ei și-au făcut un vițel de aur și i s-au închinat, zicând: ”Israele, iată dumnezeul tău, care te-a scos din țara Egiptului” (Exod 32:4). Aceasta era fărădelege, era răzvrătire și era păcat. Era ceva care, conform Legământului, trebuia pedepsit cu moartea. Era normal atunci ca Dumnezeu să-i spună lui Moise că va ucide întregul popor și că din Moise va începe un alt popor. Moise, însă, mijlocește cu pasiune pentru ca Dumnezeu să cruțe poporul. Aici, băgați bine de seamă: Dumnezeu era obligat prin Legământ să-i pedepsească pentru trădarea lor. Când Moise Îi cere să nu-i pedepsească,el de fapt îi cere lui Dumnezeu să-Și calce cuvântul dat. Și dacă Dumnezeu nu-i pedepsește, înseamnă că în El nu este ”adevăr”, ci este minciună! Iată de ce, abia după ce Dumnezeu îi spune lui Moise că nu va nimici poporul, Moise își pune întrebarea referitoare la caracterul lui Dumnezeu: ”Arată-mi căile Tale”, idiom ebraic care trebuie tradus: ”Arată-mi ce fel de Persoană ești, ce caracter ai.”

Moise vede că Dumnezeu este prins într-o dilemă: Dacă este bun și iartă poporul, El nu este ”emet” (adevăr), adică nu are adevăr în El. Iar dacă ucide poporul, arată că în El nu este bunătate! Este semnificativ faptul că Dumnezeu îi dă lui Moise un răspuns preliminar în cuvintele: ”Voi face să treacă pe dinaintea ta toată frumusețea/bunătatea Mea, care este slava Mea” (v. 19 și 22). El folosește aici cuvântul tob (sau tov), care înseamnă atât bunătate cât și frumusețe. Dumnezeu știa că în mintea lui Moise întrebarea cea mai profundă era despre bunătatea Lui și de aceea anticipează că va face stă treacă pe dinaintea lui toată bunătatea Lui. Când Moise urcă din nou pe Munte, Dumnezeu i se descrie în mod solemn: ”Domnul, Dumnezeu este un Dumnezeu plin de îndurare și milostiv, încet la mânie, plin de bunătate și credincioșie, care își ține dragostea până în mii de neamuri (generații) de oameni, iartă fărădelegea, răzvrătirea și păcatul, dar nu socotește pe cel vinovat drept nevinovat, ci pedepsește fărădelegea părinților în copii și în copiii copiilor lor, până la al treilea și al patrulea neam (generație)” Exod 34:6-7). Textul acesta ne pune o serie întreagă de probleme de traducere și numai când înțelegem cuvintele cheie, dându-le o traducere adecvată, vom ajunge să vedem frumusețea și profunzimea caracterului lui Dumnezeu. Cuvântul cheie este cel tradus prin ”bunătate”, care este alt cuvânt decât tob, folosit în capitolul precedent. Cuvântul este hesed, și toți traducătorii se luptă să-i găsească cel mai potrivit echivalent. Astfel, într-o traducere engleză el este redat prin steadfast love (dragoste statornică), în alta se creează un cuvânt nou: lovingkindness (bunătate iubitoare). Gândind ca un profesor de limba română, cuvântul vechi românesc care mi-a venit în minte este mărinimie, care cuprinde în sine noțiunile de bunăvoință, înțelegere, bunătate, generozitate (DEX mai adaugă o explicație mai largă: a sacrifica interesul personal în favoarea celuilalt). Având însă în vedere faptul că acest cuvânt nu este cunoscut de generația mai tânără (am constatat acest lucru prin sondaje), am decis să traduc hesed prin bunătate generoasă. Al doilea cuvânt cheie este cel tradus de Cornilescu prin ”credincioșie”. Cuvântul ebraic este emet și el înseamnă ”adevăr”. Cuvântul se referă la a spune adevărul, și apoi la a-ți ține cuvântul dat. Dacă nu-ți ții cuvântul înseamnă că minți, adică în tine nu este adevăr, ci este minciună. Având în vedere aceste conotații ale cuvântului emet, cei mai mulți traducători biblici aleg să-l traducă prin ”credincioșie.” Sunt de acord cu această traducere, dar noi trebuie să reținem această pereche: hesed și emet, literal ”bunătate și adevăr” și să știm că în Bibliile noastre este tradusă de regulă prin ”bunătate și credincioșie”. Perechea aceasta apare în Biblie de peste o sută de ori! Este unul dintre cele mai importante concepte biblice. Pe măsură ce vom înainta în studiul nostru îi vom vedea importanța, nu numai teoretic, ci practic pentru fiecare dintre noi. În original cuvântul hesed se repetă, dar a doua oară Cornilescu îl traduce prin ”dragoste”: ”Își ține dragostea…” Noi trebuie să știm că în original este ”Își ține bunătatea…” Un cuvânt de cea mai mare importanță este cel tradus de Cornilescu prin ”iartă”. În ebraică, cuvântul este ”poartă”. Dumnezeu, ca să rezolve problema pe care i-au creat-o oamenii, poartă El fărădelegea, răzvrătirea și păcatul. Afirmația aceasta ne duce la Isaia 53, unde citim că cel ce este denumit ”Brațul Domnului”, adică o extinderea Persoane Lui, ”a purtat păcatele multora și s-a rugat pentru cei vinovați” (v.12). Mai adăugăm o observație care ține mai mult de stil, dar putem vedea în ea și mai mult. Expresia ”plin de”, în ebraică este ”bogat în”. Să transcriem acum textul incluzând în el toate aceste cuvinte cheie: Dumnezeu se prezintă pe Sine ca fiind: ”bogat în îndurare și milostiv, încet la mânie, bogat în bunătate generoasă și în adevăr (credincioșie), care își ține bunătatea generoasă până în mii de generații de oameni, poartă fărădelegea, răzvrătirea și păcatul…” și astfel rezolvă problema vinovăției oamenilor și, purtându-le El vinovăția, îi poate declara nevinovați și îi poate primi la Sine și poate rămâne să locuiască cu ei. Oricine poate recunoaște că aici avem inima întregii Sfinte Scripturi și inima Evangheliei Domnului nostru Isus Cristos. Să vizualizăm situația din nou. După ce evreii și-au făcut vițelul de aur și i s-au închinat lui ca fiind dumnezeul care i-a scos din Egipt, Dumnezeu avea în fața Lui niște oameni care au comis ”fărădelege, răzvrătire și păcat”. Ei meritau să fie nimiciți. Dar, Dumnezeu, în bunătatea lui generoasă, își asumă, ia asupra Lui Însuși și poartă El vinovăția lor, și astfel îi poate declara nevinovați, fără ca adevărul Lui să fie afectat. Astfel Dumnezeu este și bogat în bunătate generoasă și credincios Sieși, bogat în adevăr. Există aici multe lecții pentru fiecare dintre noi. Dar cel mai bine este să ne uităm cum a reacționat Moise când a auzit ce fel de Dumnezeu este Iehova. Iată cum se roagă el imediat: ”Doamne, dacă am căpătat trecere înaintea Ta, Te rog să mergi în mijlocul nostru, Doamne; poporul acesta este într-adevăr un popor încăpățânat, dar iartă-ne fărădelegile și păcatele noastre și ia-ne în stăpânirea Ta” (Exod 34:9, sublinierea noastră). Să vă spun o pildă. Un profesor de la Universitatea din Cluj a făcut studii despre imperiul britanic la Oxford. La terminarea studiilor, mi-a spus: ”Britanicii, ori ce țară au cucerit, au făcut acolo drumuri, au construit școli, i-au învățat pe oameni să-și facă Parlament și legi și justiție corectă. M-am gândit, prin comparație, la turci. Ori ce țară au cucerit, au jefuit-o și au adus-o la cumplită mizerie. Domnule, ce-ar fi fost dacă în loc să fim sub turci patru sute de ani, am fi fost patru secole sub britanici! Ce fel de țară am avea și ce fel de oameni am fi noi astăzi!” Moise cunoștea toți zeii Egiptului. Știa că sunt urâți și răi. Era groaznic să fii stăpânit de monștrii aceștia. Acum, când El înțelege bunătatea generoasă a lui Dumnezeu, reacția lui imediată este: Vreau să fiu sub stăpânirea Acestui Dumnezeu! Și de aceea se roagă: ”Ia-ne în stăpânirea Ta!” (Exod 34:9) Moise fusese un om iute la mânie și violent. Dar ce s-a întâmplat? Când s-a coborât de pe munte, oamenii au văzut că îi strălucea fața: slava lui Dumnezeu (inclusiv bunătatea Lui generoasă) era întipărită în ființa Lui (Exod 34: 29-35). Care a fost rezultatul? Ceva mai târziu a fost o revoltă împotriva lui Moise. Până și sora lui, Maria și fratele lui, Aron, au vorbit împotriva lui. Dumnezeu a lovit-o pe Maria cu lepră, dar Moise a mijlocit pentru ea și s-a rugat ca Dumnezeu să o vindece și Dumnezeu l-a ascultat și a vindecat-o. Citim în pasajul care ne redă această întâmplare ceva extrem de frumos: ”Moise însă era un om forate blând, mai blând decât orice om de pe fața pământului” (Numeri 12:3). Ce s-a întâmplat cu Moise? El a văzut bunătatea generoasă a lui Dumnezeu și imediat a cerut să intre sub stăpânirea acestui Dumnezeu. Rezultatul a fost că slava lui Dumnezeu și bunătatea Lui generoasă s-au imprimat în Moise și atunci când stătea față în față cu ticăloșia Mariei și a lui Aron, în loc să fie violent cu ei, se roagă pentru ei. Bunătatea generoasă a lui Dumnezeu a devenit bunătatea generoasă a lui Moise! Când îl faci pe Dumnezeu stăpânul tău, are loc un transfer de bunătate generoasă de la Dumnezeu spre tine.

Sursa:Iosif Ton-Mesaje și Predici

La ce ne cheama Domnul Isus

image

de Iosif Ton

Primul lucru pe care îl face Domnul Isus când Își începe lucrarea de Învățător este să ne anunțe că a venit Împărăția lui Dumnezeu, adică Dumnezeu Se întoarce la noi și este gata să ne primească sub Domnia, Stăpânirea sau Autoritatea Lui. Al doilea lucru pe care îl face Domnul Isus este să ne dea poruncile Lui, sau învățătura Lui, prin care ne descrie ce fel de oameni vrea Dumnezeu să fim noi dacă vrem să intrăm și să locuim în Împărăția Lui. Al treilea lucru pe care îl face Domnul Isus este să ni-L descrie pe Dumnezeu Însuși. Aceasta o face tot prin învățăturile pe care ni le dă. Când ne spune ce fel de oameni trebuie să fim, El ne spune și ce fel de Dumnezeu este Cel ce vrea să ne primească la Sine! Fiindcă scopul primordial al lui Dumnezeu este să-Și facă fii care seamănă cu El Însuși (”după chipul și asemănarea Noastră” – Geneza 1:26), este normal ca Domnul Isus să ne spună ce fel de persoană este El. Apostolul Ioan își începe Evanghelia înfățișându-L pe Fiul lui Dumnezeu –Cuvântul ca existând din eternitate cu Dumnezeu Tatăl și ca agent al Tatălui în creație, iar apoi venind, prin Întrupare, la noi oamenii.

La acest punct semnalez câteva detalii de foarte mare importanță din pasajul în care Ioan ne vorbește despre Întruparea Fiului lui Dumnezeu. În Exod 34:6, Dumnezeu S-a descris pe Sine ca fiind ”plin de bunătate generoasă și de adevăr”. Fiindcă ”adevăr” este folosit în sensul că Își ține cuvântul dat, el este tradus prin ”credincioșie”. De aici avem perechea de cuvinte repetată de peste o sută de ori în Vechiul Testament: ”bunătate și credincioșie.” Cei șaptezeci care au tradus Vechiul Testament în limba greacă cu aproximativ 200 de ani înainte de Cristos (Septuaginta), au ales să traducă cuvântul hesed prin cuvântul ”milă”, care nu este cea mai bună traducere. Evanghelistul Ioan ne arată cum crede el că ar fi trebuit tradus acest cuvânt. Dar, să ne uităm la tot textul lui Ioan din 1:14-18. Ioan, vorbind despre Întruparea Fiului, care ”era cu Dumnezeu și era Dumnezeu” (v.1) , aseamănă intrarea Lui în omenire cu momentul când Dumnezeu a coborât cu slava Lui în ”Cortul întâlnirii” (Exod 40:34-35). Ioan scrie în grecește și spune: ”Cuvântul Și-a înălțat Cortul între noi (Ioan 1:14, tradus: ”a locuit printre noi”)…și noi am privit slava Lui, întocmai ca slava lui Dumnezeu”. Ca să arate și mai clar că El este Dumnezeu venit la noi, Ioan adaugă că El a fost, ca și Dumnezeu, ”plin de hesed și de emet”. Ioan nu folosește Septuaginta (așa cum fac ceilalți trei evangheliști când citează din Vechiul Testament), ci își face propria lui traducere direct din ebraică. Problema lui era cum să traducă cuvântul hesed, deoarece în limba greacă erau mai multe cuvinte pentru ”bunătate”. Este extrem de semnificativ și de important că el consideră că cea mai bună traducere a lui hesed în greacă este prin cuvântul haris, care însemna ”bunătate darnică”, ”bunătate generoasă.” Astfel vedem că El traduce pe ”plin de hesed și emet” prin ”plin de har și adevăr”. Să reținem deci că după apostolul Ioan cea mai bună traducere a lui hesed este haris. Așa dar, harul este cel mai bun cuvânt pentru bunătatea generoasă a lui Dumnezeu. Noi românii trebuie să aflăm că traducătorii Bibliei în românește au oscilat, neștiind cum să-l traducă pe haris în românește. În cele din urmă, l-au lăsat netradus și doar l-au românizat, făcându-l ”har.” Ioan ne spune că cea mai bună traducere este prin ”bunătate”. Dar care este scopul numărul unu al Întrupării Fiului lui Dumnezeu? Ioan ne spune imediat: ”Nimeni nu L-a văzut vreodată pe Dumnezeu; singurul Lui Fiu, care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut” (Ioan 1:18). Ceva mai târziu aflăm, prin gura lui Ioan Botezătorul, că Fiul lui Dumnezeu este ”Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii” (v. 29), dar pe primul plan, Ioan pune funcția Fiului de a ni-L face cunoscut pe Dumnezeu, Tatăl Său. Ca să vedem cât de centrală și de esențială este această funcție a Fiului, ne uităm la sfârșitul carierei lui pe pământ și vedem că acolo, El raportează Tatălui Său că Și-a împlinit misiunea: ”Am făcut cunoscut Numele Tău oamenilor pe care Mi i-ai dat Tu” (Ioan 17:6). Întotdeauna acolo unde citim ”Numele”, totul ne devine mai clar dacă îl înlocuim cu ”Persoana”. Domnul Isus ne-a făcut cunoscută Persoana lui Dumnezeu. Cum ni L-a făcut cunoscut El pe Dumnezeu, sau cum L-a descris El pe Dumnezeu? Răspunsul evident este că tot ce urmează în Ioan de la capitolul doi până la capitolul 17 este în esență descrierea lui Dumnezeu. Dacă ne uităm cu atenție la aceste capitole, vedem că ele conțin o serie de discursuri ale Domnului Isus, în care El vorbește foarte mult despre Dumnezeu Tatăl, despre Fiul și despre Duhul Sfânt. Adică, Domnul Isus ni-L face cunoscut pe Dumnezeu ca fiind trei Persoane: un Tată, un Fiu și un Duh Sfânt. Altceva foarte important. Domnul Isus nu ne spune cum arată aceste Persoane; nu ne descrie înfățișarea Lor. Ceea ce ne spune El este modul în care se relaționează între Ele aceste Persoane. Iată câteva elemente ale acestei relaționări: Tatăl dă tot ce are Fiului Său și tot ce face El în lume face prin Fiul Său și prin Duhul Sfânt. Fiul Îl imită în toate pe Tatăl, Îl ascultă în toate pe Tatăl și face întocmai voia Tatălui și la urmă întotdeauna Îi dă totul înapoi Tatălui. La rândul Lui, Duhul Sfânt este și Duhul Tatălui și Duhul Fiului. El este legătura de dragoste dintre Tatăl și Fiul. El ne îndreaptă privirile spre Tatăl și spre Fiul și ne îndeamnă să-I ascultăm pe Ei și să le dăm lor slavă și cinste. Aceste relații sunt cea mai mare frumusețe din Sfânta Treime. În acest tablou, prin care Domnul Isus ni-L face cunoscut pe Dumnezeu, putem să vedem trei elemente care-i alcătuiesc frumusețea și noblețea: primul este hesed, bunătatea generoasă a fiecărei Persoane față de celelalte două; al doilea este agape, dragostea care Se dăruiește celorlalți și care se împlinește dăruindu-se; al treilea este smerenie, în sensul care stă la baza gândirii lui Cristos: ”în smerenie, fiecare să-l privească pe altul mai pe sus decât el însuși și fiecare dintre voi să se uite nu la foloasele lui, ci la foloasele celorlalți” și să fie astfel în voi ”gândirea lui Cristos” (Filipeni 2:3-5) și, prin extensie, gândirea Tatălui și gândirea Duhului Sfânt. La acest Dumnezeu ne cheamă Domnul Isus! Să observăm cum procedează Domnul Isus. Trei ani și jumătate în școala Lui, El le dă ucenicilor poruncile Lui, pe care dacă ei le ascultă devin ca și Tatăl, ca și Fiul, ca și Duhul Sfânt. Pe baza acestor învățături, El încheie cu ei noul Legământ. Apoi, în discursul final, El rezumă tot ce i-a învățat în două idei fundamentale:

1. Legământul pe care L-am încheiat cu voi se bazează pe poruncile Mele; este un Legământ de dragoste pe care Eu o arăt dându-Mi viața pentru voi, iar voi v-o arătați trăind după poruncile Mele. 2. Prin Legământul acesta, Eu M-am făcut una cu voi; Eu sunt în voi și voi sunteți în Mine. Suntem uniți organic, ca o viță cu mlădițele ei. Dar Eu nu v-am legat numai de Mine, ci Duhul Sfânt va veni să locuiască în voi și El vă va călăuzi în tot adevărul: voi veți fi în Duhul și Duhul va fi în voi. Și încă ceva și mai extraordinar: Eu voi aduce pe Tatăl în voi și astfel voi veți fi în Tatăl și Tatăl va fi în voi, exact așa cum Eu sunt în Tatăl și Tatăl este în Mine.

În felul acesta, Domnul Isus i-a adus pe ucenici în Sfânta Treime și a adus Sfânta Treime în ucenici. Acesta este cel mai mare miracol din univers. Și la acest miracol ne cheamă Domnul Isus pe fiecare dintre noi.

Sursa:Iosif Ton -site

Osea si bunatatea lui Dumnezeu

image

Sursa: Iosif Ton-site

O trecere în revistă a temei bunătății lui Dumnezeu în Vechiul Testament nu este completă fără să o studiem și în cartea profetului Osea.

Osea a trăit în Samaria, capitala statului de nord, Israel, aproximativ pe la anii 740-720 înainte de Cristos. Osea a avut parte de cea mai ciudată călăuzire din partea lui Dumnezeu. Să urmărim acțiunile pe care i le cere Dumnezeu și pe care el le execută întocmai. Să ia de nevastă o prostituată pe nume Gomera.
El o ia, îi dă numele lui, casa lui, dragostea lui. Au un copil împreună. Dar Gomera este necredincioasă soțului ei și face doi copii din adulter. Dumnezeu îi spune lui Osea să-i accepte ca pe copiii lui si să continue să o iubească pe Gomera. Apoi Gomera își abandonează casa și familia și se întoarce la prostituție. Apoi, nu se știe cum, ajunge să fie vândută ca sclavă. Dumnezeu îi spune lui Osea să facă rost de bani, mulți bani, să meargă să o răscumpere din sclavie, să o aducă din nou în casa lui ca soție și să-i dea în continuare dragostea lui și el a făcut și lucrul acesta.

Toate lucrurile acestea, Osea le-a făcut în văzul tuturor, căci ochii întregii cetăți erau asupra lui. Toți erau uimiți de atâta răbdare, de atâta bunătate. Așa ceva nu era nici măcar de închipuit! Aceasta, de fapt, era cea mai desăvârșită ilustrare a bunătății-hesed, bunătatea generoasă a lui Dumnezeu, care se revarsă în ciuda nevredniciei oamenilor!

După toate acestea, Dumnezeu i-a vorbit din nou lui Osea și i-a spus că toate i s-au întâmplat pentru ca el să fie o ilustrație despre felul în care Își iubește Dumnezeu pe poporul Israel. Osea a adunat orașul și le-a spus: Așa cum m-am purtat eu cu Gomera, așa s-a purtat Dumnezeu cu voi. Voi erați robi în Egipt, o stare tot atât de degradantă ca și prostituția. Dumnezeu v-a scos de acolo și la Sinai a făcut cu voi un act de căsătorie și apoi v-a adus în țara Lui minunată. Dar aici, voi ați comis adulter cu dumnezeii păgânilor, așa cum a comis Gomera cu amanții ei. Și totuși Dumnezeu este și astăzi bun cu voi și, în bunătatea Lui, vă cheamă înapoi. Vă vrea să fiți numai ai Lui!

Constatarea lui Osea a fost că nu este cunoaștere de Dumnezeu – ca bunătate și ca adevăr – și nu există bunătate în țară! (Osea 4:1). Dar profetul Osea merge mai departe și le spune izraeliților că pe Dumnezeu nu-L interesează jertfele lor. El

nevoie de ele! Pe EL Îl interesează ca ei să fie buni, așa cum este El bun. Dumnezeu spune acest lucru prin Osea în aceste cuvinte memorabile: ”Bunătate voiesc nu jertfe și cunoaștere de Dumnezeu mai mult decât arderi de tot” (Osea 6:6).

Două lucruri trebuie menționate aici. În primul rând, există o lege a lui Dumnezeu enunțată prin apostolul Pavel:

”Sau disprețuiești tu bogățiile bunătății, îngăduinței și îndelungii Lui răbdări? Nu vezi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăință? Dar, cu împietrirea inimii tale, care nu vrea să se pocăiască, îți aduni o comoară de mânie pentru ziua mâniei și a dreptei judecăți a lui Dumnezeu, care va răsplăti fiecăruia după faptele lui?” (Romani 2:4-5).

Legea este că dacă refuzi bunătatea lui Dumnezeu, lui Dumnezeu nu-I mai rămâne altceva decât să-ți aplice judecata. Legea aceasta s-a aplicat lui Israel. Ei au refuzat bunătatea lui Dumnezeu oferită lor prin Osea și atunci lui Dumnezeu nu I-a mai rămas decât judecata: la anul 722 a venit armata Asiriei, a nimicit țara Israel, iar cele zece seminții care o alcătuiau au fost împrăștiate în toată lumea!

Al doilea lucru este să știm că Domnul Isus îl citează de două ori pe Osea în Matei 9:13 și Matei 12:7. El îi mustră pe farisei că n-au bunătate și-i trimite la școala lui Osea ca să învețe de la el că Dumnezeu vrea bunătate nu jertfe. Fiindcă Matei redă totdeauna citatele din Vechiul Testament după Septuaginta (traducerea în greacă a Vechiului Testament) și fiindcă Septuaginta a tradus pe hesed prin ”milă”, în traducerea Evangheliei după Matei în limba română în loc de ”Bunătate voiesc”, avem ”milă voiesc.”

Noi însă trebuie să știm că Domnul Isus vorbea în aramaică și cuvântul pe care l-a folosit El a fost hesed –bunătatea generoasă ilustrată cel mai profund prin istoria lui Osea.

Așadar, Domnul Isus ne trimite la școala lui Osea. Ce trebuie să învățăm în această școală:

Două lucruri fundamentale trebuie să învățăm din cartea lui Osea.

1. În felul cum s-a purtat Osea cu necredincioasa și nevrednica lui soție avem cea mai profundă și mai mișcătoare ilustrație a modului în care se poartă Dumnezeu cu noi. Nu numai cu Israelul din vechime, ci cu fiecare dintre noi. Fiecare suntem o Gomera! Și Dumnezeu ne-a acoperit pe fiecare cu bunătatea Lui. La școala lui Osea învățăm cât de generoasă, cât de plină de mărinimie este bunătatea lui Dumnezeu! 2. Dorința lui Dumnezeu este să aibă fii și fiice care seamănă cu Tatăl lor. În ce să semene cu Tatăl lor? Înainte de toate în bunătatea-hesed! Pe Dumnezeu nu-L poți cumpăra cu jertfe. Cu nici un fel de daruri! El vrea să fii bun așa cum El este bun. Pentru că Dumnezeu știe ce gândești, adică știe că tu zici că este imposibil să fii bun ca Dumnezeu, El îți spune: ”Porunca aceasta pe care ți-o dau azi nu este mai presus de puterile tale, nici departe de tine… Dimpotrivă, este foarte aproape de tine, în gura ta și în inima ta ca s-o împlinești” (Deuteronom 30:11 și 14).

O sută de ani după Osea, în regatul de sud, în Iuda, cu capitala la Ierusalim, a trăit Profetul Ieremia, care a avut sarcina să dea lui Iuda același avertisment pe care l-a dat Osea lui Israel. Istoria s-a repetat: Iuda a refuzat chemarea lui Dumnezeu și Dumnezeu a plecat dintre ei și l-a lăsat pe Nebucadnețar să distrugă și Ierusalimul și Templul. Pârjolul și devastarea au fost teribile. Cei ce au scăpat de sabie au fost prinși și au fost duși robi în Babilon.

Stând pe ruinele unei țări întregi, Ieremia scrie o elegie cu titlul ”Plângerile lui Ieremia.” Profetul și poetul acesta sensibil descrie grozăviile năvălirii barbare și apoi le personalizează:

”Eu sunt omul care a văzut suferința sub nuiaua urgiei Lui…” (3:1)

Pe un spațiu de 20 de versete își descrie astfel propria nenorocire. Ce poate să mai spună un asemenea om despre Dumnezeu? Iată declarația lui:

”Iată ce mai gândesc în inima mea și iată ce mă face să mai trag nădejde: Bunătățile (hesed-urile) lui Dumnezeu nu s-au sfârșit, îndurările Lui nu sunt la capăt, ci se înnoiesc în fiecare dimineață. Și credincioșia Ta este mare. ”Domnul este partea mea de moștenire”, zice sufletul meu; de aceea nădăjduiesc în El” (Plângerile lui Ieremia 3: 21-24).

”Domnul este partea mea de moștenire” înseamnă: Singura avere care mi-a mai rămas este Dumnezeu Însuși. Când totul este năruit, când toți cei dragi au pierit sau sunt robi într-o țară străină, mie îmi rămâne totuși Dumnezeu, care este bun cu bunătatea generoasă, îndurătoare. Bunătatea Lui este proaspătă în fiecare dimineață. Cu El pot face în fiecare dimineață un nou început. Cu toate devastările, El este pe tron și El conduce istoria. Și dacă o conduce El, care este bunătate generoasă, pot privi viitorul cu încredere. Dacă Îl am pe El, n-am pierdut nimic. Cu El, am totul.

Iată cel mai mișcător exemplu de încredere în bunătatea generoasă a lui Dumnezeu în Vechiul Testament.

Soția regretatului predicator Adrian Rogers i-a făcut soției mele cadou o ceașcă de ceai de porțelan foarte scump, pe care scrie parafrazat: ”Bunătatea lui Dumnezeu începe proaspătă în fiecare dimineață.”

De multe ori, în zori de zi, îmi beau eu ceaiul din această ceașcă și mesajul pe care îl citesc pe ea îmi încălzește totdeauna sufletul.

Începe-ți ziua lăsând ca bunătatea lui Dumnezeu să se înnoiască și pentru tine, indiferent prin ce încercări și chiar dezastre te trece El. La capătul călătoriei tale, Te va întâmpina El și vei fi înfășurat în bunătatea Lui veșnicia toată.