Prin haos,apoi,înspre o Nouă Ordine Mondială(„a eticii și binelui comun”)

image
Mario Toso

Publicat în:Semnele timpului(27 oct.2011)

Un document emis de Consiliul Pontifical pentru Justitie si Pace acuză că actuala criză economică europeană a fost generată de „mentalitatea utilitaristă” și pledează pentru o reglementare globală a industriei financiare și a rezervei monetare internaționale, informează Washington Post.

Documentul dat publicității luni propune crearea unei „bănci centrale mondiale”, care să reglementeze „fluxul și sistemul de schimb monetar, în mod asemănător cu băncile centrale naționale”.

Propunerea cuprinde de asemenea un apel pentru o taxă globală pe tranzacții financiare, al cărei profit ar fi direcționat pentru a „sprijini economiile din țările lovite de criză”.

Planul ar duce, în final, la stabilirea unei „autorități politice mondiale”, care ar controla muniția, migrația, securitatea hranei și protecția mediului la nivel internațional.

Această recentă propunere a Vaticanului este în acord cu viziunea prezentată de Papa Ioan al XXII-lea în 1963, și de Papa Benedict al XVI-lea în 2009.

Documentul Vaticanului acuză că „mentalitatea utilitaristă”, care susține că „ceea ce este util pentru individ duce în mod automat la binele comunității” este de vină pentru criza economică actuală. Propunerea sugerează că soluția ar fi în schimb „un spirit de solidaritate care transcende utilitatea personală„.

„Criza a scos în evidenţă comportamente precum egoismul, lăcomia colectivă şi de bunuri la scară mare,” citează din documentul Vaticanului, portalul stiricrestine.ro. „Dacă nu sunt găsite soluţii la diferitele forme de nedreptate, efectele negative care vor urma la nivel politic, economic şi social vor crea un climat de ostilitate tot mai mare şi chiar violenţă, iar în final vor submina fundamentele instituţiilor democratice, chiar şi pe ale celor considerate foarte solide,” se mai arată în același document.

„Existenţa democraţiilor în lumea întreagă nu exclude necesitatea unui guvern mondial, dar ea creează nevoia existenţei instituţiilor supranaţionale„, a afirmat Mario Toso , secretar în cadrul Consiliului Pontifical pentru Justiţie şi Pace, transmite Agerpres.

Această autoritate ar trebui să înceapă cu Naţiunile Unite ca punct de referinţă, dar să devină mai târziu independentă, şi să aibă puterea de a împiedica ţările bogate să exercite „o putere excesivă asupra statelor mici”.

Documentul i-a dezamăgit pe unii catolici progresiști, care sperau ca raportul să poziționeze Vaticanul mai evident de partea protestatarilor din mișcarea Occupy Wall Street(Los Indignadosn.red.)

Nici catolicii susținători ai pieței libere nu au fost mulțumiți de propunere. „Ce face Consiliul să creadă că ‘liderii globali’ vor reuși acolo unde atât de mulți lideri naționali au eșuat”, întreabă Kishore Jaybalan , director al Institutului Acton din Roma, și fost membru al Consiliului. „E păcat că acest document se bazează mai mult pe sentimentalismul unor speranțe politice spre un guvern mondial, decât pe experiența și expertiza reală în ceea ce privește piețele financiare,” a mai spus Jayabalan.

•••••••
Vaticanul și „propriile idei” de reformă economică:

CITITI SI:

10 porunci ale Noii Ordini Mondiale

SINTEZA (Noii Ordini Mondiale) se apropie pas cu pas.
Ahmadinejad cere și el o Nouă Ordine Mondială

Anunțuri

„Urbi et Orbi”—2013 și indulgentele plenare

CLIP VIDEO(titr.română):

Binecuvântarea și mesajul „Urbi et Orbi” poate fi citit pe magisteriu.ro

image

•••••••••••••

” De binecuvântarea ‘Urbi et Orbi’ este legată indulgenţa plenară ce poate fi dobândită după condiţiile cunoscute.”
(sursa: e-communio.ro)

„Este bine cunoscut faptul că Indulgenţele plenare au ca rod ispăşirea pedepselor temporare pentru păcatele deja iertate prin Taina Spovedaniei, şi se pot aplica fie pentru propria persoană, fie pentru sufletele din Purgator. Dacă Indulgenţa parţială şterge o parte a pedepsei vremelnice ce se cuvine în urma săvârşirii păcatelor, Indulgenţa plenară, în schimb, şterge cu totul această pedeapsă vremelnică, ambele Indulgenţe fiind obţinute prin lucrarea Bisericii în virtutea puterii de a lega şi a dezlega ce i-a fost acordată de Mântuitorul Isus Cristos.[…]
O altă modalitate mai puţin cunoscută de a dobândi Indulgenţa este venerarea unui obiect sacru (cruce, icoană, etc.) care a fost binecuvântat de către Sf. Părinte Papa sau de către un Episcop…
Citatele(subl.adăugate) le-am extras dintr-un articol găsit pe
e-communio.ro

Despre un  decret făcut public pe 5 octombrie 2012, cu privire la indulgentele plenare acordate de papa Benedict al XVI-lea
cu ocazia Anului Credintei(2012)
puteti citi și pe site-ul catholica.ro

O jurnalistă din Argentina despre papa Francisc-un interviu de excepție

Olga Wornat, o jurnalistă

image

din Argentina,este una din puţinele persoane din afara Bisericii Catolice care a interacţionat îndeaproape cu Jorge Mario Bergoglio, actualul Papă Francisc. L-a intervievat în timp ce se documenta pentru cartea pe care avea să o scrie „Sfânta noastră Mamă. O istorie publică şi privată a Bisericii Catolice”, iar de atunci au rămas apropiaţi. Olga a fost intervievată la rândul ei de jurnaliştii de la  Huffington Post şi a fost întrebată despre controversele, dar şi despre „părţile întunecate” care tronează asupra omului pe care planeta întreagă l-a numit „Părintele sărmanilor”.

Huffington Post:
Cine este bărbatul din spatele Papei Francisc?

Olga Wornat:
Ca toţi iezuiţii, este un personaj fascinant. Aparţine unei congregaţii din care fac parte oameni extrem de inteligenţi, iar el la rândul lui este aşa: briliant. Este un om enigmatic, căruia nu îi place să îşi dezvăluie adevărata sa personalitate celor mulţi. Iezuiţii sunt cei mai de vază oameni ai Bisericii Catolice, într-un cuvânt ei „SUNT” Biserica. Sunt nişte oameni interesaţi de starea lumii, sunt interesaţi de politică şi de modul în care Biserica poate influenţa deciziile politice. Papa Ioan Paul al II-lea i-a forţat pe iezuiţi să dispară din primele rânduri ale Bisericii, pentru că îi considera Marxişti, rebeli şi revoluţionari.

HP:
Cum l-ai descrie din perspectiva ta, de scriitoare?
OW:
Este un om dificil pentru că nu vorbeşte mult. Mai degrabă ascultă. Este un om care vorbeşte puţin, şi spre deosebire de Ioan Paul al II-lea nu este o persoană cu care poţi ţine uşor o conversaţie. Este foarte neîncrezător. Atunci când l-am intervievat cu privire la cartea pe care o scriam la acea perioadă, şi când i-am spus că va exista un capitol întreg în care voi vorbi despre el, s-a comportat foarte ciudat. A devenit foarte agitat şi nervos – probabil pentru că ştia că în viaţa lui a existat o „perioadă neagră” în care s-a implicat în dictatura militară din Argentina.

HP:
Care a fost poziţia Papei în timpul dictaturii militare din Argentina? OW:
Sunt lucruri şi poziţii diferite. Am intervievat mai multe persoane, iar cei mai mulţi mi-au spus că el a fost un colaborator al dictatorilor de la acea vreme. În perioada dictaturii el era directorul de la Colegio Maximo, o şcoală de renume din Buenos Aires, unde sunt formaţi toţi iezuiţii din regiune. Sunt acuzaţii clare împotriva lui, despre cum a oferit guvernului liste cu numele unor membri din „Compania lui Iisus” care erau implicaţi sau aveau legături cu „guerilele”. Două persoane, pe care le-am intervievat au spus lucruri grave despre el.

HP:
Ai atins acest subiect atunci când l-ai intervievat? Ce a declarat?
OW:
A negat totul, mi-a spus că acuzaţiile nu erau adevărate, ba mai mult, el obişnuia să militeze cu soldaţii pentru preoţii care fuseseră răpiţi. Este un nor negru care tronează peste istoria lui de preot, un nor plin de contradicţii. Sunt oameni care îl iubesc şi oameni care îl urăsc. Nu există persoane care să aleagă calea de mijloc. Dar acest episod nu este singurul care ridică suspiciuni în trecutul lui.

HP:
Care este cealaltă parte întunecată în viaţa Papei Francisc?
OW:
Nu mi-a spus niciodată de ce „Compania lui Iisus” l-a părăsit. A fost trimis ca într-un fel de exil spiritual într-un oraş din Argentina, unde a locuit pentru o lungă perioadă de timp. Cât a stat acolo a fost izolat şi a suferit o depresie cumplită. Este un om care din punct de vedere intelectual este fascinant, dar politic este inconsistent. Este un opozant feroce al avortului, al căsătoriilor dintre persoanele de acelaşi sex, dar în viaţa personală este o persoană caldă. Nu ridică niciodată vocea, iar atunci când îi adresezi o întrebare îţi răspunde în cuvinte puţine, dar oferă întotdeauna răspunsul potrivit, este foarte diplomat, iar când te desparţi de el, la plecare încheie întotdeauna cu rugămintea: „Să mă purtaţi în rugăciunile voastre”.

HP:
Care este motivul pentru care a fost pedepsit?
OW:
Nu ştiu. Nu a vrut să îmi spună. Eu în prezent scriu un material despre acest subiect, dar mai am multe piste pe care trebuie să merg şi multe zvonuri care trebuie să fie confirmate. Dar pot să spun că este la fel ca toţi membrii din „Compania lui Iisus”: este timid, şi nu este un bărbat carismatic. Cu toate astea, este foarte legat de oamenii săraci.

HP:
Care este poziţia Papei în ceea ce privește partea „NEAGRĂ” a Bisericii, cea legată de cazurile de pedofilie?
OW:
În cartea pe care am scris-o şi în care l-am intervievat şi pe Papa Francisc, am vorbit şi despre Arhiepiscopul Storni, care a fost al treilea membru din Biserica Catolică cu o funcţie înaltă şi care a fost acuzat de acte de pedofilie. Eu am scris despre această poveste terifiantă, iar arhiepiscopul a mers de urgenţă la Vatican şi s-a refugiat în braţele lui Ratzinger, care era conducătorul „Doctrinei şi Credinţei” în timpul pontificatului lui Ioan Paul al II-lea. Ratzinger i-a spus să se întoarcă în Argentina şi să se predea autorităţilor. Când
l-am întrebat pe Bergoglio dacă Biserica avea să îl apere pe Storni, el mi-a răspuns că „Justiţia va avea grijă de el”. După aceea am aflat cu stupoare că avocaţii care l-au apărat în procesele intentate au fost angajaţi de Episcopia Argentinei, din care Bergoglio făcea parte. Când am aflat i-am spus lui Bergoglio că ceea ce au făcut a fost teribil, pentru că Episcopia plătea avocaţii care îl apărau pe un pedofil care abuzase un adolescent de 14 ani. Nu mi-a raspuns la această acuzaţie, ci mi-a zis că „aşa stau lucrurile, iar regulile Bisericii sunt foarte stricte”.

Sursa:antena3.ro

Video(în spaniolă) cu Olga Wornat într-un interviu + imagini cu Bergoglio,înaintea papei Ioan Paul al -II-lea etc., (min.24:20)

Luca 2:1-20

image

  În zilele acelea a ieşit poruncă de la Cezarul August să se înscrie toată lumea.
  Această înscriere s-a făcut întâi pe când Quirinius ocârmuia Siria.
  Şi se duceau toţi să se înscrie, fiecare în cetatea sa.
  Şi s-a suit şi Iosif din Galileea, din cetatea Nazaret, în Iudeea, în cetatea lui David care se numeşte Betleem, pentru că el era din casa şi din neamul lui David.
  Ca să se înscrie împreună cu Maria, cea logodită cu el, care era însărcinată.
  Dar pe când erau ei acolo, s-au împlinit zilele ca ea să nască,
  Şi a născut pe Fiul său, Cel Unul-Născut şi L-a înfăşat şi L-a culcat în iesle, căci nu mai era loc de găzduire pentru ei.
  Şi în ţinutul acela erau păstori, stând pe câmp şi făcând de strajă noaptea împrejurul turmei lor.
Şi iată îngerul Domnului a stătut lângă ei şi slava Domnului a strălucit împrejurul lor, şi ei s-au înfricoşat cu frică mare.
   Dar îngerul le-a zis: Nu vă temeţi. Căci, iată, vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul.
   Că vi s-a născut azi Mântuitor, Care este Hristos Domnul, în cetatea lui David.
   Şi acesta va fi semnul: Veţi găsi un prunc înfăşat, culcat în iesle.
   Şi deodată s-a văzut, împreună cu îngerul, mulţime de oaste cerească, lăudând pe Dumnezeu şi zicând:
   Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire!
   Iar după ce îngerii au plecat de la ei, la cer, păstorii vorbeau unii către alţii: Să mergem dar până la Betleem, să vedem cuvântul acesta ce s-a făcut şi pe care Domnul ni l-a făcut cunoscut.
   Şi, grăbindu-se, au venit şi au aflat pe Maria şi pe Iosif şi pe Prunc, culcat în iesle.
   Şi văzându-L, au vestit cuvântul grăit lor despre acest Copil.
   Şi toţi câţi auzeau se mirau de cele spuse lor de către păstori.
   Iar Maria păstra toate aceste cuvinte, punându-le în inima sa.
   Şi s-au întors păstorii, slăvind şi lăudând pe Dumnezeu, pentru toate câte auziseră şi văzuseră precum li se spusese.

De la 1 ianuarie 2014 romanii nu mai au nevoie de permis de lucru pentru angajare in Germania

Germania Evanghelica

Dupa cum puteti citi in comunicatul de mai jos, de la 1.01.2014 romanii si bulgarii nu mai au nevoie de permis de lucru!

Sursa: aici.

Volle Arbeitnehmerfreizügigkeit für rumänische und bulgarische Staatsangehörige ab dem 01.01.2014

Presse Info 11/2013 vom 06.11.2013

Das Informationsbedürfnis deutscher Unternehmen, die Mitarbeiter aus Bulgarien und Rumänien beschäftigen wollen, ist auch 2013 hoch, stellt die Zentrale Auslands- und Fachvermittlung (ZAV) fest. 2013 hat es bisher 49.288 Arbeitsgenehmigungen-EU für Personen aus Rumänien und Bulgarien gegeben – vielfach für Tätigkeiten in der Gastronomie oder im Baugewerbe (2012: 43.882 Arbeitsgenehmigungen-EU).

Die ZAV ist innerhalb der Bundesagentur für Arbeit zentral für die Antragsprüfung und Erteilung der Arbeitsgenehmigungen zuständig. Am 31.12.2013 endet die Übergangsregelung zur Arbeitnehmerfreizügigkeit für rumänische und bulgarische Staatsangehörige. Ab dem 1.1.2014 benötigen Arbeitnehmerinnen und Arbeitnehmer aus diesen Mitgliedsstaaten der Europäischen Union keine Arbeitsgenehmigung-EU mehr, wenn sie eine Beschäftigung in Deutschland aufnehmen. Sie besitzen damit das Recht auf freien…

Vezi articol original 84 de cuvinte mai mult