O mărturie a pastorului Richard Wurmbrand despre Valeriu Gafencu din cartea „Cu Dumnezeu în subterană”

   Richard Wurmbrand a fost un pastor luteran evreu care, datorită fidelitătii sale fată de credinta creştină, a petrecut mai bine de paisprezece ani în diferite închisori. Cartea „Cu Dumnezeu în subterană” el o dedică „martirilor creştini care şi-au jertfit viata în slujba Domnului şi au murit cu curaj torturati de comunişti.”(pag.6)

   ● Richard Wurmbrand descrie comportamentul ireproşabil a lui Valeriu Gafencu în închisoare. (pag. 102)

   „Gafencu îşi petrecuse întreaga viată de om matur în închisoare, dar, ca şi ceilalti detinuti la care credinta creştină prevalase, nu ştia ce fapte să mai săvârşească pentru a-şi răscumpăra greşelile din trecut. In fiecare zi făcea gestul pilduitor de a pune deoparte ceva din putinul lui pentru a ajuta la refacerea celor mai slăbuti dintre noi.”

   ●despre „antisemitismul” lui Valeriu Gafencu! (pag. 102)

   „Avea oroare de antisemitism şi, când venea să-l vadă în camera 4 vreunul din vechii săi tovarăşi antisemiti, trântea câte o remarcă şocantă:
   – Mi-ar plăcea să văd tara guvernată în întregime de evrei.
   Camarazii lui priveau cu oroare.
   – Da, zicea calm Gafencu, primul-ministru, legiuitorii, functionarii publici – toti să fie evrei, Iosif, Moise, Daniel, Sfântul Petru, Sfântul Pavel şi Isus Însuşi. Fiindcă, dacă ne vor mai conduce unii evrei ca Ana Paumer, atunci s-a zis cu România”

   ●Suferinte fizice. (pag. 103)

   „Gafencu a rămas în camera 4 timp de un an şi în tot acest timp nu a putut sta culcat pe spate. Il durea mult prea tare. Trebuia să fie mereu ridicat.” 

   ●Ce a scris Wurmbrand despre gândirea legionară a lui Valeriu Gafencu? (pag. 103)

   „Din multele aspecte ale gândirii legionare, Gafencu păstrase până la urmă numai simpla credintă creştină.” 

   ●Starea emotională  şi  echilibrul sufletesc din mijlocul strâmtorării (pag.103)

   „Gafencu nu se plângea niciodată. Şedea foarte liniştit în pat, dând uşor din cap ca să afirme sau să-şi exprime nemultumirea.” 

   ●Cum descrie Wurmbrand momentul mortii Sfântului Inchisorilor.
   
   Când era evident că nu mai avea mult de trăit, prietenii lui vechi şi noi s-au strâns în jurul patului său, cu lacrimi în ochi. Ultimile sale cuvinte au fost: «Dumnezeu, gelos pe noi, ne cheamă la El»
   După ce a închis ochii, ceilalti s-au rugat. Eu am zis:
   – Isus ne spune că, dacă o sământă care cade pe pământ nu moare, nu poate da rod; dar după ce moare, ea renaşte dintr-o floare frumoasă; tot aşa când trupul material moare, este înlocuit de unul spiritual. Iar inima lui Gafencu, hrănită cu idealurile creştinătătii, va da cu sigurantă rod.
   Un preot a rostit o rugăciune, apoi Gafencu a fost înfăşurat într-un cearşaf şi dus în camera mortuară. In timpul mortii a fost înmormântat într-o groapă comună, de către detinutii condamnati pentru crime, cărora le revenea întotdeauna această sarcină.” (pag.103)

image

● 2007 Editura Stephanus, „Cu Dumnezeu în subterană„, 
Prefată la Editia Română 
” Principalul motiv pentru care public cartea în româneşte este că am întâlnit în închisoare suflete care, în timpul celor mai grele pătimiri, au atins culmi de dragoste şi frumusete spirituală. Pe aceştia vreau să îi fac cunoscuti.” RICHARD WURMBRAND ( pag.14)

Anunțuri