AMERICA – revelata in Apocalipsa lui Ioan – (Ellen G.White;1827-1915)

În capitolul 13 (vers.1-10), este descrisã o altã fiar㠄ca un leopard”,
cãruia balaurul i-a dat „puterea lui, tronul lui si o stãpânire mare”.Acest simbol, asa cum au crezut majoritatea protestantilor, reprezintã papalitatea care a urmat puterii, tronului si autoritãtii detinute odinioarã de Imperiul Roman. Despre fiara care seamãnã cu un leopard se spune:„I s-a dat o gurã, care rostea vorbe mari si hule… si-a deschis gura si a început sã rosteascã hule împotriva lui Dumnezeu, sã-I huleascã Numele, cortul si pe cei ce locuiesc în cer.
I s-a dat sã facã rãzboi cu sfintii si sã-i biruie.

Si i s-a dat stãpânire peste orice semintie, peste orice norod, peste orice limbã si peste orice neam.” Aceastã profetie,care este aproape la fel cu descrierea cornului mic din Daniel, capitolul 7, aratã fãrã îndoialã cãtre papalitate.„I s-a dat putere sã lucreze patruzeci si douã de luni.” Iar profetul spune: „Am vãzut unul din capetele ei rãnit de moarte”. Si iarãsi: „Cel care duce pe altii în robie trebuie sã meargã si el în robie”; „cine ucide cu sabia trebuie sã fie ucis de sabie”. Cele patruzeci si douã de luni sunt acelasi lucru ca o vreme, douã vremi si o jumãtate de vreme, trei ani si jumãtate sau 1.260 de zile din Daniel, capitolul 7–timpul în care puterea papalã urma sã-l persecute pe poporul lui Dumnezeu. Aceastã perioadã, asa cum se spune în capitolul precedent, a început cu suprematia papalã, anul 538 d.Hr., si s-a încheiat în anul 1798. La data aceasta, papa a fost fãcut prizonier de cãtre armata francezã, puterea papalã a primit rana de moarte si astfel s-a împlinit profetia: „Cine duce pe altii în robie va merge si el în robie”.

În momentul acesta, este introdus un alt simbol. Profetul spune:„
Apoi am vãzut ridicându-se din pãmânt o altã fiarã, care avea douã coarne ca ale unui miel” (Apoc. 13,11).

Atât aparitia acestei fiare, cât si modul în care s-a ridicat aratã cã poporul pe care îl reprezintã nu se aseamãnã cu acela reprezentat în simbolurile precedente. Marile împãrãtii care au stãpânit lumea au fost prezentate profetului Daniel ca niste fiare de pradã, ridicându-se atunci când „cele patru vânturi ale cerului au suflat peste marea cea mare” (Dan. 7,2). În Apocalipsa,capitolul 17, un înger a explicat cã apele reprezint㠄popoare, multimi,natiuni si limbi” (Apoc. 17,15). Vânturile sunt un simbol al luptei. Cele patru vânturi ale cerului suflând pe marea cea mare reprezintã scenele teribile de luptã si revolutie prin care împãrãtiile au ajuns la putere.Dar fiara cu coarne ca de miel a fost vãzut㠄iesind din pãmânt”. În loc sã distrugã alte puteri pentru a o întemeia pe a ei, natiunea reprezentatã astfel trebuie sã se ridice într-un teritoriu neocupat mai înainte si sã se dezvolte treptat si pasnic. Nu putea deci sã se ridice dintre popoarele aflate în luptã si frãmântate, din Lumea Veche–acea mare tulburatã de „popoare, multimi, natiuni si limbi”. Trebuie cãutatã deci în continentul apusean.Care natiune din Lumea Nouã, în anul 1798, se dezvolta, având perspectiva puterii si mãretiei si atrãgând atentia lumii? Aplicatia simbolului nu admite nici o îndoialã.

O singurã natiune si numai una împlineste toate amãnuntele acestei profetii, indicând fãrã gres spre Statele Unite ale Americii.

Foarte adesea, ideile sau exact cuvintele scriitorului sacru au fost folosite, fãrã sã-si dea seama, de oratori si istorici care au descris nasterea, ridicarea si cresterea acestei natiuni.Fiara a fost vãzutã ridicându-se din pãmânt; si dupã traducãtori, cuvântul profetiei redat prin „iesind” înseamnã literal „a creste, a se înãlta ca o plantã”. si, asa cum am vãzut, natiunea trebuie sã se ridice într-un teritoriu neocupat mai înainte. Un scriitor renumit, descriind dezvoltarea Statelor Unite, vorbeste despre „taina iesirii ei din gol” si spune: „Ca o sãmântã tãcutã ne-am dezvoltat într-un imperiu”. (G.A. Townsend,The New World Compared With the Old , p.462). O revistã europeanã,din anul 1850, vorbea despre Statele Unite ca despre un imperiu minunat,care „se ridic㔠„în tãcerea pãmântului, adãugând zilnic la puterea si mândria lui”. (The Dublin Nation). Edward Everett, într-un discurs cu privire la pãrintii pelerini, întemeietorii acestei natiuni, spunea: „Au cãutat ei un loc retras, inofensiv prin obscuritatea lui si sigur însingurãtatea lui, unde mica bisericã din Leyden s-ar fi putut bucura delibertate de constiintã? Iatã regiuni puternice, peste care, în cuceriri pasnice…, ei au purtat steagurile crucii!” (Vorbire tinutã la Plymouth,Massachusetts, 22 dec. 1824, p.11)„si ea avea douã coarne ca ale unui miel.” Coarnele ca de miel aratã tinerete, nevinovãtie si blândete, care reprezintã exact caracterul Statelor Unite, arãtate profetului ca „iesind” în anul 1798. Printre crestinii exilati, care au fugit în America si au cãutat adãpost de persecutia regalã si de intoleranta preotilor, erau multi care s-au hotãrât sã întemeieze o guvernare pe temelia solidã a libertãtii religioase si civile.Vederile lor si-au gãsit întruchiparea în Declaratia de Independentã,care a stabilit marele adevãr c㠄toti oamenii sunt creati egali” si înzestrati cu dreptul inalienabil la „viatã, libertate si cãutarea fericirii”. Iar constitutia le-a garantat oamenilor dreptul la autoguvernare, dând asigurarea cã reprezentantii alesi prin votul poporului sunt împuterniciti si pot sã aplice legea. Libertatea credintei religioase a fost de asemenea garantatã, fiecãrui om fiindu-i îngãduit sã se închine lui Dumnezeu dupã glasul constiinþei lui. Principiile republicane si cele protestante au devenit principiile fundamentale ale tãrii. Aceste principii sunt secretul puterii si prosperitãtii ei. Toti cei persecutati si asupriti din întreaga crestinãtate s-au îndreptat cãtre aceastã tarã cu interes si cu nãdejde. Milioane de oameni au cãutat tãrmurile ei, iar Statele Unite au ajuns curând printre cele mai puternice natiuni ale pãmântului.

Dar fiara cu coarne ca de miel „vorbea ca un balaur.

Ea lucra cutoatã puterea fiarei dintâi înaintea ei; si fãcea ca pãmântul si locuitoriilui sã se închine fiarei dintâi, a cãrei ranã de moarte fusese vindecatã….Ea a zis locuitorilor pãmântului sã facã o icoanã fiarei, care avea ranade sabie si trãia” (Apoc. 13,11-14).Coarnele ca de miel si glasul de balaur, din punct de vedere simbolic,indicã o contradictie flagrantã între mãrturisirile si practicile natiunii reprezentate în felul acesta. Vorbirea acestei natiuni reprezintã actiunile puterilor ei legislative si juridice. Prin astfel de actiuni vor fi contrazise principiile liberale si pasnice pe care le pusese odinioarã la temelia politicii ei.
Profetizarea cã va vorbi „ca un balaur” si va folosi „toatã puterea fiarei dintâi” prevesteste în mod clar dezvoltarea unui spirit de intolerantã si persecutie, pe care l-au manifestat natiunile reprezentate prin balaur si prin fiara care semãna cu un leopard. Iar declaratia cã fiara cu douã coarne „fãcea pãmântul si locuitorii lui sã se închine fiarei dintâi” aratã cã autoritatea acestui popor urmeazã sã fie folositã pentru impunerea unei respectãri care va constitui un act de închinare,de respect fatã de papalitate.O astfel de actiune va fi contrarã principiilor acestei guvernãri,geniului institutiilor ei libere, mãrturisirilor solemne si directe din Declaratia de Independentã si din Constitutie. Întemeietorii natiunii au cãutat cu întelepciune sã vegheze împotriva folosirii puterii pãmântesti din partea bisericii, cu urmarea ei inevitabil㠖 intoleranta si persecutia.Constitutia prevede c㠄Congresul nu poate da nici o lege care sã respecte stabilirea unei religii sau sã interzicã exercitarea liberã a ei” si c㠄nici o probã religioasã sã nu fie cerutã ca o calificare pentru un serviciu public în Statele Unite”. Numai printr-o violare flagrantã a acestor garantii ale libertãtii natiunii poate fi impusã o lege religioasã de cãtre autoritatea civilã. De altfel, inconsecvenþa unei asemenea actiuni nu putea fi mai bine exprimatã de cum o exprimã simbolurile: o fiarã care are coarne ca de miel– pretinzându-se curatã, amabilã si nevinovatã– care vorbeste ca un balaur.„A zis locuitorilor pãmântului sã facã o icoanã fiarei.” Aici este prezentatã clar o formã de guvernare, în care puterea legislativã apartine poporului, o dovadã izbitoare cã Statele Unite sunt natiunea arãtatã în profetie.

Dar ce este „chipul fiarei” si cum va fi realizatã?

Icoana este fãcutã de fiara cu douã coarne si este fãcutã pentru fiarã. Mai este numitã si icoanã a fiarei. Pentru a vedea cu ce se aseamãnã icoana si cum va fi realizatã, trebuie sã studiem caracteristicile fiarei însesi– papalitatea.Atunci când prima bisericã a decãzut, depãrtându-se de simplitatea Evangheliei, si a primit riturile si obiceiurile pãgâne, a pierdut Spiritul si puterea lui Dumnezeu; dar, pentru a stãpâni totusi constiintele oamenilor,a cãutat sprijinul puterii pãmântesti. Astfel a rezultat papalitatea, o bisericã ce a subjugat chiar si puterea statului si a folosit-o pentru realizarea planurilor ei, mai ales pentru pedepsirea „ereziei”. Pentru ca Statele Unite sã facã un chip fiarei, puterea religioasã trebuie sã stãpâneascã asupra guvernului civil, astfel încât însãsi autoritatea statului sã fie folositã de bisericã pentru a-si ajunge scopurile ei.Oriunde biserica a câstigat putere pãmânteascã, ea a folosit-o pentru pedepsirea celor abãtuti de la învãtãtura ei. Si bisericile protestante care au cãlcat pe urmele Romei, încheind aliantã cu puterile lumesti, au manifestat aceeasi dorintã de a restrânge libertatea de constiintã. Un exemplu de felul acesta este dat de persecutia Bisericii Anglicane asupra unor disidenti, care a durat mult timp. În secolele XVI ºi XVII, mii deslujitori care nu s-au supus au fost constrânsi sã plece din bisericile lor si multi, atât pastori, cât si laici au fost supusi la amendã, închisoare,torturã si martiriu.Apostazia a fost aceea care a condus biserica primarã sã caute ajutor la conducerea civilã si aceasta a pregãtit calea pentru dezvoltarea papalitãtii–a fiarei. Pavel spunea: „Va veni lepãdarea de credintã, si se va descoperi omul fãrãdelegii” (2 Tes. 2,3). În felul acesta, apostazia în bisericã va pregãti calea pentru chipul fiarei.Biblia spune cã înainte de venirea Domnului va exista o stare de decãdere religioasã, asemãnãtoare cu aceea din primele veacuri. „Sã stii cã în zilele din urmã vor fi vremuri grele. Cãci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lãudãrosi, trufasi, hulitori, neascultãtori de pãrinti,nemultumitori, fãrã evlavie, fãrã dragoste fireascã, neînduplecati,clevetitori, neînfrânati, neîmblânziti, neiubitori de bine, vânzãtori,obraznici, îngâmfati; iubitori mai mult de plãceri decât iubitori deDumnezeu; având doar o formã de evlavie, dar tãgãduindu-i puterea”(2 Tim. 3,1-5). „Dar Duhul spune lãmurit cã, în vremurile din urmã, unii se vor lepãda de credinþã, ca sã se alipeascã de duhuri înselãtoare si deînvãþãturile dracilor” (1 Tim. 4,1). Satana va lucra „cu tot felul de minuni,de semne si puteri mincinoase, si cu toate amãgirile nelegiuirii; si toti aceia care n-au primit dragostea adevãrului ca sã fie mântuiti vor fi lãsati sã primeascã o lucrare de rãtãcire, ca sã creadã o minciunã”(2 Tes. 2,9-11). Când se va ajunge la aceastã stare de nelegiuire, vor urma aceleasi consecinte ca în primele secole.Larga diversitate a doctrinelor bisericilor protestante este privitã demulti ca fiind o dovadã hotãrâtoare cã niciodatã nu se va putea face vreun efort pentru a se asigura o uniformitate fortatã. Dar s-a vãzut,de-a lungul anilor, în bisericile de credintã protestantã, un sentiment puternic si mereu crescând în favoarea unei uniri întemeiate pe punctele comune de doctrinã. Pentru a se asigura o astfel de unire, este neapãrat necesar sã se renunte la discutarea subiectelor asupra cãrora nu sunt de acord– oricât de importante ar fi din punct de vedere biblic.Charles Beecher, într-o predicã în anul 1846, a afirmat c㠄lucrarea denominatiunilor evanghelice protestante nu numai cã s-a dezvoltat pe tot parcursul sub presiunea grozavã a fricii omenesti; dar ei trãiesc, se miscã si respirã într-o stare de lucruri radical coruptã, fãcând apel la orice element josnic al firii lor, pentru a aduce la tãcere adevãrul si pentru a-si pleca genunchiul înaintea puterii apostaziei. Nu astfel s-au întâmplat lucrurile cu Roma? Nu trãim noi viata ei din nou? si ce vedem chiar în fata noastrã? Un alt conciliu general! O adunare mondialã! O aliantã evanghelicã si un crez universal!” (Sermon on „The Bible aSufficient Creed”, þinutã la Fort Wayne, Indiana, 22 febr. 1846). Când acest lucru va fi realizat, atunci, în efortul de a asigura o uniformitate totalã, va fi numai un pas pânã la recurgerea la fortã.Atunci când bisericile principale din Statele Unite se vor uni asupra unor puncte de doctrinã care le sunt comune, vor influenta statul pentru a impune decretele lor si pentru a susþine institutiile lor, atunci America protestantã va face o icoanã bisericii Romei, iar aplicarea pedepselor civile asupra disidentilor va fi rezultatul inevitabil al acestor actiuni.

Fiara cu douã coarne va face (va porunci)

„ca toti, mici si mari, bogati si sãraci, slobozi si robi sã primeascã un semn pe mâna dreaptã sau pe frunte: si nimeni sã nu poatã cumpãra sau vinde, fãrã sã aibã semnul acesta, adicã numele fiarei, sau numãrul numelui ei” (Apoc.13,16.17). Avertizarea îngerului al treilea este: „Dacã se închinã cineva fiarei si chipului ei, si primeste semnul ei pe frunte sau pe mânã, va bea si el din vinul mâniei lui Dumnezeu….”
„Fiara” mentionatã în aceastã solie, a cãrei închinare este impusã de fiara cu douã coarne, este prima,sau fiara care seamãnã cu leopardul, din Apocalipsa, capitolul 13– papalitatea.
„Chipul fiarei” reprezintã acea formã a protestantismului decãzut, care se va dezvolta atunci când bisericile protestante vor cãuta ajutorul puterii civile pentru impunerea dogmelor lor.
„Semnul fiarei”rãmâne sã fie definit în viitor.

(Ellen G. White – Tragedia Veacurilor)