Declarația ”istorică” a lui Obama și ce se ascunde în spatele ei

image

Text preluat de pe : Mucenicul blog

Precum o grămadă de alți gură-cască, am ascultat și eu declarația ”istorică” a Președintelui Obama cu privire la Siria. Ceva de genul ”aș vrea să zbor dar rana din pulpă nu ma lasă”. Tocmai pe când credeam că asist la același discurs anost și plin de demagogie politică, patriotism și umanitarism, Obama a scos iepurașul din pălărie: Congresul american. Instantaneu mi-am pus întrebarea: ” De când îi pasă ăstuia de părerea americanilor și a Congresului?” Răspuns: ” Nu-i pasă!”. Nici de ONU, nici de Rusia, nici de Congres și, cu atât mai puțin, de americani sau de sirieni. Alta trebuie să fie motivația.

Constituția SUA, care spune că decizia cu privire la un război revine Congresului și nu Președintelui? Mă îndoiesc. Obama a încălcat-o cu bună știință de atâtea ori încât nici el nu mai știe de câte ori a făcut-o. Atunci ce? Pentru că ceva trebuie să fie la mijloc de s-a sucit așa de brusc.

Faptul că merge la război numai cu sprijinul lui Hollande și Victoraș al nostru? Ba.

Lipsa dovezilor în sprijinul afirmațiilor sale privind utilizarea armelor chimice de către regimul Assad împotriva populației siriene? S-ar putea dar asta nu i-a împiedicat pe președinții americani să atace Irak-ul și să măcelărească populația libiană timp de un an, doar pentru că CIA avea informații sigure despre arme de distrugere în masă existente în cele două țări, arme care nici până în ziua de azi n-au fost descoperite. De data asta s-au obosit măcar să fabrice o casetă cu o așa-zisă convorbire a unui oficial sirian despre armele chimice folosite.

Și totuși, trebuie să existe un motiv. Știți, de felul meu, eu sunt mai rău decât Toma necredinciosul și nu cred, sau mai bine-zis nu mai cred, în bunele intenții ale nimănui, dat fiind lumea în care trăim azi. Cu gândul că ceva îmi scapă m-am dus la culcare și, după câteva ore de somn chinuit, cu el m-am trezit. Trebuie să mărturisesc că am un obicei foarte prost. Dacă ceva îmi rămâne fixat în gând atunci mintea mea nu se lasă, nici măcar în somn, până nu găsește răspunsul.

Două căni de cafea și răsfoitul presei internaționale pe net, în care n-am găsit nici un răspuns satisfăcător pentru mintea mea, nu m-au ajutat cu nimic. Abia la a treia cană am înțeles că judecam exact așa cum nu ar trebui să o fac, adică după aparențe. Și ele înșală. Aparent Obama este Președintele SUA. În realitate el nu este decât o marionetă . Deci trebuie să-l uit pe Obama și să mă concentrez pe cei din spatele lui, adică pe bancherii internaționali. Dar de ce s-au sucit bancherii? Chiar eu vă traduceam în ultimul articol care sunt interesele lor: schimbarea monedei și a ordinii economice globale deci implicit războiul cu Siria. Atunci de ce această amânare?

Un motiv ar fi că datorită situației actuale cu Siria prețul benzinei, în toată lumea, a crescut. Un mod bun de a mai secătui buzunarele populației și de a-o aduce în pragul disperării, știut fiind faptul că scumpirea benzinei duce automat la creșterea prețului alimentelor și al altor produse și servicii. Ce își doresc bancherii? Un război mondial și un colaps economic global. O disperare generalizată a populației care atrage după sine o acceptare generalizată a ”salvării” indiferent din partea cui ar veni. Nu poți porni un război mondial doar cu America, Franța și România aliate fățișe și cu acceptul Greciei, Ciprului și Turciei de a li se folosi spațiile aeriene și maritime.

Marea Britanie nu vrea, Austria nu vrea, Canada a declarat clar că nu merge pe mâna americanilor. La fel Portugalia și Spania. Italia nici măcar nu pomenește despre asta. Germania ar vrea dar nu poate pentru că Merkel se află înaintea alegerilor care vor avea loc pe 22 septembrie. Greu de urnit deschis un război în asemenea condiții. ”Și atunci ce rămâne de făcut?” și-au spus bancherii. ” Îi forțăm să-l ceară”. Întrebarea este cum o vor face și când. Iată câteva scenarii, posibile, făcute de mine. Menționez că nu mă pricep la politică și că totul se bazează doar pe cunoștințele și informațiile adunate de prin presă și pe ”calitatea” mea de a despica firul în patru, chiar și acolo unde și cei mai sceptici renunță.

1. Declarația lui Obama.

După cum spuneam singurul lucru care m-a frapat în tot ceea ce a spus a fost supunerea spre aprobarea Congresului a deciziei sale. Un fapt îmbucurător în condiții normale dar anormal atunci când cel care o face este Barack Obama. Personal, nu cred nimic din ceea ce spune individul, mai ales atunci când vrea să pară împăciuitor și corect. Suspiciunea mi s-a întărit în momentul în care atât el cât și cei patru reprezentanți ai Congresului nu au considerat necesară o întrunire de urgență a acestuia, având în vedere gravitatea situației. Congresul american se întoarce din vacanță pe 9 septembrie, mai precis în după-amiaza zilei. Am putea crede că, în ciuda faptului că a spus că nu-l interesează rezoluția ONU, Obama s-a hotărât, pe ascuns, să aștepte totuși rezultatul și din acest motiv nu a convocat mai repede Congresul. Fals. Rezoluția ONU nu va fi gata decât după 9 septembrie, probabil pe 13-14. Deci, acest motiv cade. Atunci care este explicația? Ori Obama este sigur de aprobarea Congresului și nu a vrut să pară că vrea să forțeze lucrurile convocând extraordinar Congresul, ori se va întâmpla ceva până atunci sau în acel moment, ceva ce va determina Congresul să voteze pro. Să nu uităm că ne aflăm în luna septembrie și că anul acesta se împlinesc 12 ani de la 11 septembrie 2001. Știm cu toții că aceiași arhitecți au fost și atunci și acum. Deci orice este posibil.

2. Rosh Hashana și Yom Kippur

Bancherii internaționali, marea majoritate, dacă nu toți, sunt evrei. La fel și membrii Congresului american. La apusul soarelui zilei de 4 septembrie 2013 începe Anul Nou evreiesc (5774=2014), care se sărbătorește anul acesta pe 5-6 septembrie. Deci nu se cădea să convoci Congresul înainte cu câteva zile de Rosh Hashana și să bagi Israelul în război înainte de Anul Nou. Cu atât mai mult cu cât există numeroase previziuni și profeții cum că anul 2014 va fi anul începerii celui de-al III-lea Război Mondial. Nimeni nu a specificat însă dacă va fi 2014 al evreilor, care începe pe 5 septembrie, sau al creștinilor. Pe de altă parte, de la apusul zilei de 13 septembrie și până la căderea nopții pe 14 septembrie anul evreiesc 5774, se sărbătorește Yom Kippur, ” Ziua ispășirii”, probabil, cea mai importantă sărbătoare a anului evreiesc, când se anulează toate jurămintele și promisiunile făcute, atât lui Dumnezeu cât și semenilor, în cursul anului precedent. Să nu uităm că în 1973 (anul evreiesc 5734), pe 6 octombrie, în această zi sfântă pentru evrei, când radioul și televiziunea sunt închise, circulația mijloacelor de transport este interzisă și nici o instituție nu lucrează, armatele Egiptului, Siriei și Iordaniei au atacat pe neașteptate Israelul, provocând mii de victime. Deci, anul acesta se împlinesc 40 de ani de la Războiul de Yom Kippur sau Războiul de Ramadam. Orice este posibil sau vor face evreii să fie. Un lucru e sigur: Siria nu va ataca niciodată fără aprobarea Rusiei, iar Rusia nu e dispusă să dea apă la moară Israelului și Americii în acest moment. În consecință, orice atac asupra Israelului va fi numai și numai rezultatul înscenărilor, la care atât evreii cât și americanii se pricep de minune.

Veți spune și cum ar putea un nou război israeliano-sirian implica întreaga lume? Simplu. Evreii sunt răspândiți în întreaga lume și au un lobby foarte puternic. În plus, au suficienți bani pentru a face pe oricine să militeze pentru cauza lor. În 1973, nu eram încă suficient de îndoctrinați cu ideea că ei sunt poporul ales și nici nu ne autoincriminam cu responsabilitatea Holocaustului. Astăzi, datorită mașinăriei de propagandă evreiască și a conducătorilor pe care îi avem, mai toate țările Europei se consideră vinovate de cele întâmplate evreilor în timpul celui de-al II-lea Război Mondial. Și, dacă atunci n-am făcut nimic, acum suntem obligați să o facem, pentru a ne îndrepta greșelile din trecut. Cam așa se va formula ideea de a atrage toate țările în acest război.

Pe de altă parte, dacă nu va fi atacată Siria înainte de luna octombrie, America are în față un nou posibil colaps financiar, din cauza datoriilor. Dacă Congresul nu aprobă ridicarea plafonului datoriilor, SUA se va afla oficial în faliment. Falimentul SUA va afecta puternic economia tuturor țărilor, fiindcă toate țările au rezerve valutare în dolari. În momentul de față, când economia în toată Europa merge în jos, și când datoriile sunt mai mari decât posibilitatea de rambursare a lor, cel mai mic dezechilibru al rezervei valutare al unei țări, va duce la un dezastru economic și la o revoltă populară, pe fondul sărăciei și al lipsurilor.

Un al treilea scenariu posibil: SUA va ataca Siria dar va suferi o înfrângere datorită amestecului Rusiei. Atunci statele membre NATO se vor vedea obligate să reacționeze atât împotriva dușmanului aliatului lor cât și împotriva comunismului și a lui Putin. Oricum o iei, se pare că un război este necesar și iminent, fie el în septembrie sau octombrie. Păpușarii s-au gândit la toate. Într-un fel sau altul tot vor obține ce își doresc.

De ce am scris toate astea? Pentru că deși nu este un război al nostru, al oamenilor de rând, noi vom fi cei mai afectați. Și dacă nu vom fi pregătiți psihic în momentul când va izbucni, deznădejdea și disperarea vor fi cei mai mari dușmani ai noștri. Nu îl putem împiedica dar ne putem pregăti sufletește și, de ce nu, și material pentru acel moment. Folosiți-vă inteligent de acest mic răgaz căci odată pornit războiul, lungi și grele zile ne așteaptă.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s