Sergiu Nicolaescu: „Am aruncat grenade la discursul lui Ceauşescu“

La mijlocul lunii decembrie a anului 1989, Sergiu Nicolaescu a revenit în ţară din Republica Federală Germania. Nu-şi mai aminteşte cu exactitate data întoarcerii. Ion Nicolescu, fostul comandant de unitate militară din Ploieşti pe care Sergiu Nicolaescu se baza în cazul care în Bucureşti s-ar impune re­cursul la forţă, şi ale cărui prime mărturii le-am prezentat în ziarul de ieri, povesteşte cum l-a revăzut pe Sergiu Nicolaescu: „Am mers la Studiourile Buftea în data de 14 decembrie, chemat de domnul Sergiu. M-a luat de umeri, şi am mers spre malul lacului. Mi-a spus: «Vezi că în curând va veni vremea să arăţi pregătirea unităţii pe care o comanzi. Am vorbit eu, vei avea un rol foarte important. Poţi ajunge mare». Eram foarte derutat. Eu aveam şefii mei. Ce rol avea Sergiu Nicolaescu în «ce urma să se întâmple» cu implicaţii în sistemul militar?”. Înainte de a se despărţi, regizorul i-a spus căpitanului că-l va vizita în zilele următoare pentru a executa câteva trageri în poligonul unităţii. Întâlnirea a fost amânată mai multe zile la rând. Căpitanul Nicolescu: „A tot amânat aşa, «vin mâine la vânătoare…», până în 17 decembrie când a sunat şi a spus: «Comandante, nu pot să vin, vezi ce se întâmplă în ţară. Vezi, să fii pregătit!». Timişoara ieşise în stradă. Tot în 17 decembrie am primit alarma de luptă «Radu cel Frumos»”. „Mitingul călcat de TAB-uri” În dimineaţa zilei de 21 decembrie 1989, Sergiu Nicolaescu a mers la Ploieşti. Sergiu Nicolaescu: „Pe la 7.00-7.30 eram la Nicolescu în birou. Voiam două lucruri: să-mi iau armele pe care i le dădusem să mi le regleze şi să-i propun să îmi dea trei TAB-uri de la el din unitate, să intru cu ele în Piaţa Palatului şi să trag asupra balconului de unde Ceauşescu urma să ţină discursul. Însă n-am apucat să-i spun de TAB-uri. I-am spus că poate ajunge ministrul Apărării dacă e alături de mine. Dar chiar atunci a intrat pe uşa biroului politrucul unităţii. Atunci mi-am ţinut gura. La plecare i-am spus să-mi dea armele şi, dacă poate, să-mi dea trei-patru grenade ofensive. Astea nu omoară oameni, fac doar gălăgie. Mi-a dat, şi s-ar putea să mai am una prin pivniţă şi acum”. Căpitanul Nicolescu regretă şi acum că a încălcat regimul armelor şi muniţiilor, dându-i unui civil grenade: „Când a ajuns în unitate, domnul Sergiu mi-a spus: «Comandante, nu facem o tragere?». I-am răspuns că nu se poate, fiind în alarmă de luptă, şi s-a cam supărat. La final mi-a spus: «Ţi-am spus că vei juca un rol important. Pentru ţară şi pentru popor, dă-mi nişte grenade!». I-am spus că nu pot să încalc regimul armelor şi muniţiilor, dar auzind aceste cuvinte, „ţară şi popor”, am încălcat regimul, ceea ce era foarte grav. I-am ordonat şefului de depozit, Grama Alexandru, să-mi aducă nişte grenade ofensive. Sergiu mi-a cerut mai multe grenade, eu i-am dat până la urmă trei- patru. I le-am pus într-un sac de merinde, să nu se vadă”. Sergiu Nicolaescu duce mai departe întâmplarea: „S-ar putea să-i fi spus că o să-l fac ministrul Apărării, da. Dacă îmi dădea TAB-urile alea, avea şanse. Dacă îl omoram pe Ceauşescu din TAB, contribuţia lui era majoră, dar îi trebuia mult curaj şi nu-l avea. Tipul e o jigodie”. Revoluţia, prin walkie-talkie Chiar şi în acest moment, Sergiu Nicolaescu spune că nu avea niciun plan şi nu ştia ce urma să se întâmple. Dar rigoarea acţiunilor sale îl contrazice. „Am plecat de la unitate cu grenadele lui şi cu armele mele. Eu nu ştiam de ce mă pregătesc, dar mă pregăteam de ceva, fără discuţie. Am ajuns pe la ora 9.00 în Buftea. Am mers la directorul de film Mititelu, am cerut nişte staţii walkie-talkie, pe care eu le-am adus din străinătate ca să le folosesc când turnam filme pe câmp. Erau rare de tot, doar Armata mai avea. Am chemat şi nişte cascadori din Buftea. A venit Paul Fister. El a simţit despre ce era vorba şi prieteneşte l-am întrebat: «Ai curaj să facem o chestie împreună?». Şi n-a avut”. Era încă prima parte a unei zile lungi: 21 decembrie 1989. De la Buftea, regizorul a venit în Bucureşti. „Era deja ora 10.00. M-am oprit acasă, am lăsat armele la un vecin. Am plecat în Piaţa Palatului, unde era mitingul lui Ceauşescu”. Regizorul evită să vorbească despre aceste momente. „Am ajuns în Piaţă, unde ştiţi ce a fost. Nu vă spun ce am făcut eu. Capitolul ăsta nu-l voi spune niciodată, nimănui”. Insistând asupra acestui moment, Nicolaescu a recunoscut totuşi: „Evident că am folosit grenadele. De ce altceva le luasem dacă nu să le folosesc?”. La fel de enigmatic a fost Sergiu Nicolaescu şi când l-am întrebat de soarta staţiilor de emisie-recepţie pe care le luase de la Buftea. Cu ce persoane a comunicat prin intermediul lor? „Eu nu pot să spun nimic. Nu vreau să fac pe viteazul la bătrâneţe, când sunt un om rezonabil. Nu vreau să spun că eu am făcut Revoluţia. Revoluţia au făcut-o românii”. „Milea mi-a spus cu puţin timp înainte de Revoluţie: «Cu unitatea de la Ploieşti poţi cuceri Bucureştiul în trei zile!»” Sergiu Nicolaescu revoluţionar

Citeste mai mult: adevarul.ro/news/societate/sergiu-nicolaescu-am-aruncat-grenade-discursul-ceausescu-1_50aca1b77c42d5a66387355c/index.html

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s