Scrierile lui Luther.Către nobilimea germană,1520

de Martin Luther

" In al nouălea rînd, ca papa să nu mai aibă nici o putere asupra împăratului, în afară de a-l unge și a-l încorona la altar,așa precum un episcop îl încoronează pe un rege, și nici să nu se mai îngăduie drăceasca tâmpenie ca împăratul să sărute picioarele papei sau să stea la picioarele lui sau, după cum se spune, să-i țină scara de șa și frîul calului atunci când încalecă, și cu atît mai puțin să-l ridice [pe papă] în slăvi și să-i jure credincioasă obediență, așa cum cu nerușinare obișnuiesc papii să ceară, de parcă ar avea un drept pentru aceasta.
Există capitolul Solite(70), în care puterea papei este ridicată peste cea a împăratului, dar acesta nu valorează nici o para chioară, și nici toți cei care se bazează pe el sau le este frică de el, tocmai pentru că el nu face altceva decît să silească sfîntul Cuvînt al lui Dumnezeu, abătîndu-l de la o bună înțelegere înspre propriile lor visuri, așa cum am arătat în latinește(71).
O asemenea purtare[năzuind] spre belșug fără margini, nespus de semeață  și mai mult decât nelegiuită a papei a fost născocită de Diavolul, pentru ca prin mijlocirea ei
să-l introducă cu timpul pe Antihrist și să-l ridice pe papă deasupra lui Dumnezeu, așa precum mulți fac acum și au făcut și înainte. Papa nu este îndrituit să se ridice deasupra puterii lumești decât în chestiuni ecleziastice, cum ar fi propovăduirea și iertarea de păcate. In celelalte privințe el trebuie să se afle dedesubt, cum ne învață Pavel(Rom. 13 și  1 Pet.2)(72),după cum am arătat mai sus. El nu este un vicar al lui Hristos în cer, ci doar un trecător reprezentant al lui Hristos pe pământ, căci Hristos din cer, în ipostaza Sa domnitoare, nu poate avea vicari, ci stă, vede, face, știe și dispune de toate. Dar El are nevoie de papă în forma Sa slujitoare, ca atunci când a venit pe pămînt cu lucrări, propovăduiri, patimi și moarte. Dar ei [de la Roma] întorc treburile pe dos, îi iau lui Hristos ipostaza cerească și domnitoare și i-o dau papei, uitînd cu totul de forma sa slujitoare. Este limpede că e vorba de Antihrist, căci lucrarea se cheamă „Antihrist”(73), deoarece întreaga sa ființă, lucrare și purtare este împotriva lui Hristos și doar pentru a  face praf și a nimici ființa și lucrarea lui Hristos.
     Este, de asemenea, de rîs  și o copilărie că papa se fălește, din pricina unui asemenea motiv, care este orbit și întors pe dos, în decretul său Pastoralis(74), că el este moștenitorul natural al imperiului, cu toate că este celibatar.Cine i l-a dat? Oare i l-a dat ? Oare i l-a dat Hristos, atunci când spune: Prinții păgânilor să fie stăpâni, dar voi nu? Oare să-l fi moștenit de la Sfîntul Petru? Pe mine mă scîrbește că trebuie să citim și să învățăm  din dreptul canonic asemenea minciuni nerușinate, grosolane și nebunești, ba chiar să le ținem drept învățătură creștinească, deși nu sînt decît niște minciuni drăcești. Cam de același fel este și nemaiauzita  minciună De donatione Constantini!(75). Cred că este vorba de o pedeapsă  anume a lui Dumnezeu că atîta lume cu scaun la cap s-a lăsat prostită  și a preluat o asemenea
minciună, măcar că era atît de grosolană  și rău întocmită, încît îmi vine să cred că un țăran beat ar fi mințit mai convingător și mai isteț. Cum, oare, să se potrivească cu un imperiu propovăduirea, rugăciunea, studiul și grija pentru cei săraci, treburi care revin în cel mai adevărat mod al papei, fiind hotărâte de Hristos cu cea mai mare seriozitate, mai ales că El a interzis să poarte îmbrăcăminte sau bani cel care ajunge să ocupe o asemenea demnitate, el trebuind să domnească peste o singură casă. Iar papa vrea să conducă imperiul, rămînînd totuși papă. [Toate] acestea au fost născocite de lingăi, cărora le-ar plăcea să devină, în numele papei, stăpîni ai lumii și să ridice din nou Imperiul Roman, prin papă și în numele lui Hristos, acolo unde a fost cîndva.”

(pag.293-295)
image

*****
_(70) Al șaselea capitol al celui de-al treizeci și treilea titlu din prima carte a decretelor Papei Grigore al IX- lea.
_(71) Este vorba despre scrierea Resolutio Lutheriana super propositione XII de potestate papae [Rezoluția luterană în legătură  cu înștiințarea 13 despre puterea papei],1520.
_(72) Referirea la Sfîntul Petru aparține originalului.
_(73) Este vorba de scrierea lui Luther Wider die Bulle des Endchrist [Împotriva bulei Antihristului].
_(74) Al doilea capitol în cel de-al unsprezecelea titlu din a doua carte a decretelor Papei Clement al V-lea.
_(75) Așa-zisa donație a împăratului Constantin I către Papa Silvestru I. Lorenzo Valla a dovedit deja la 1440 că este vorba de un fals. Ulrich von Hutten a reeditat scrierea lui Valla în 1520.

image
Colecția Reforma; Martin Luther
* Scrieri *  volumul 1
Editura Logos, Cluj-Napoca, 2003.
(foto captate și stilizate de blogul „misucroitor”)

Anunțuri

O părere la “Scrierile lui Luther.Către nobilimea germană,1520

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s