Francisc I și Bartolomeu I aranjează viitorul: 2025, întoarcere la Niceea

de Adrian Petre
publicat în Semnele Timpului
7 iunie 2014

…În 1964, papa Paul al VI-lea a efectuat o vizită istorică în Israel, unde s-a întâlnit pentru prima dată cu patriarhul ecumenic
grec-ortodox Athenagoras și cu patriarhul grec-ortodox de Ierusalim, Benedictos, după câteva secole de separare între biserici. A fost o întâlnire care a transformat semnificativ relațiile dintre Biserica Romano-Catolică și cea Ortodoxă. După 50 de ani, papa Francisc I a reeditat vizita lui Paul al VI-lea, întâlnindu-se în Ierusalim cu patriarhul ecumenic Bartolomeu I.

Întorcându-se de la această întrevedere, Bartolomeu I, primus inter pares din cadrul Bisericii Ortodoxe, le-a dezvăluit jurnaliștilor un secret: „Împreună cu Francisc I am hotărât să lăsăm moștenire o întâlnire la Niceea, în 2025, pentru a celebra împreună, după 17 secole, primul sinod cu adevărat ecumenic (…)”.

Care sunt implicațiile unei asemenea întâlniri? Pentru a avea o idee, va trebui să înțelegem ce se întâmplă la un sinod ecumenic, și, mai ales, ce s-a întâmplat acum aproximativ 1.700 de ani.

Decriptarea sinodului ecumenic

Un conciliu (sinod) bisericesc este o adunare a tuturor acelor membri ai bisericii care sunt responsabili de păzirea credinței apostolice. Conciliile sunt convocate pentru a clarifica disputele de interpretare, pentru a emite judecăți de valoare cu privire la chestiunile care nu apar în Scriptură, iar deciziile sunt primite de biserică ca fiind în acord cu Scriptura și cu interpretarea tradițională.

Hotărârile unui conciliu ecumenic se presupun a fi acceptate de întreaga biserică. Cu toate acestea, bisericile răsăritene (ortodoxe) le recunosc ca autoritate numai pe primele șapte, în timp ce catolicii recunosc douăzeci și unu. În rândul protestanților (în special luteranismul și anglicanismul) sunt acceptate învățăturile primelor șapte concilii, dar acestora nu li se acordă aceeași autoritate.

Există deosebiri cu privire la cine are dreptul de a convoca un conciliu. În Biserica Romano-Catolică, dreptul îi aparține papei. În alte biserici dreptul este conferit anumitor sinoade sau reprezentanți aleși. Dreptul de a participa și a vota într-un conciliu este restricționat doar la episcopi (în bisericile răsăritene), pe când Roma permite o mai largă participare, dar limitează dreptul de a vota doar la episcopi. Protestanții, pe de altă parte, consideră că reprezentanții întregii biserici ar trebui să ia parte și să voteze.

Autoritatea conciliilor este, de asemenea disputată. În Răsărit, conciliile sunt privite ca infailibile, deoarece sunt insuflate de Duhul Sfânt, care vorbește prin vocea unanimă a episcopilor. În istorie însă, unanimitatea a fost adesea obținută prin excluderea episcopilor disidenți, iar alteori deciziile au fost respinse mai târziu de către biserică. În Apus, papa este arbitrul ultim și executorul deciziilor conciliare, care devin valide doar dacă el își dă aprobarea, însă conciliile timpurii s-au desfășurat fără aprobarea Romei și, în multe cazuri, au fost acceptate drept autoritate.

Cum s-a ajuns la Niceea 325

Primul conciliu universal este considerat a fi cel descris în Biblie, în cartea Faptele apostolilor, capitolul 15. Acesta s-a desfășurat în jurul anului 49, d.Chr., legitimând misiunea apostolului Pavel pentru creștinii care nu erau evrei. Orice nonevreu putea deveni creștin, fără a adera la regulile ceremoniale mozaice (în special circumcizia).

Creștinismul s-a răspândit în aproape întreg Imperiul Roman, în ciuda faptului că timp de aproape 300 de ani creștinii au fost persecutați, încă din perioada apostolilor. În anul 313, împărații Constantin și Licinius au legalizat creștinismul prin Edictul de la Milano. Păgânismul însă era, de asemenea, legal și prezent în viața oamenilor. Spre exemplu, în 321, cu 4 ani înaintea Conciliului de la Niceea, împăratul Constantin a declarat ziua de duminică ca zi de odihnă, în onoarea soarelui.

În dorința de a păstra unitatea imperiului, Constantin a căutat să se folosească de religia creștină. A descoperit însă o dispută în sânul acesteia, care reprezenta o amenințare mai mare decât orice altă amenințare politică: controversa ariană. Arius (c. 256-336), un teolog din Alexandria (Egipt), credea că Iisus Hristos, deși deplin uman și cea mai onorată ființă creată, nu era deplin divină, deoarece nu împărtășea aceeași ființă (gr. homoiousios –„esență asemănătoare”) ca Dumnezeu. Mai erau și dispute privind calcularea datei Paștelui și alte chestiuni de organizare a bisericii și tratare a unor schisme.

Pentru clarificarea teologică, Constantin a convocat un conciliu la care a invitat reprezentanții creștinismului din întregul imperiu, în număr de 1.800. Au răspuns invitației 318 episcopi, fiecare însoțit de doi preoți și trei diaconi. Majoritatea era constituită din episcopii răsăriteni. O absență notabilă a fost cea a episcopului de Roma, care a fost reprezentat de doi preoți.

Ce s-a întâmplat la Niceea 325

Conciliul a început pe 20 mai și s-a încheiat pe 25 august 325. Crezul (sau simbolul) niceean, intenționat a rezuma credința creștină, afirma despre Iisus Christos că este „de o ființă cu Tatăl” (gr. homoousios —„esență identică”). Alături de această expresie a fost adăugată o alta: „care din Tatăl S-a născut” / „născut nu făcut”.

Ideea nașterii ontologice din Tatăl reflectă mai ales preocuparea părinților bisericești de a se asigura că sunt în acord cu filosofia grecească, cel puțin în terminologia folosită. Drept rezultat, revelația Scripturii, care prezintă expresiile asociate lui Christos „întâi-născut” și „singurul născut” cu referire la supremație, nu naștere, a fost lăsată la o parte. Astfel, generarea veșnică a Fiului din Tatăl, o doctrină la fel de nebiblică ca și cea a lui Arius, a fost acceptată.

Alături de acest crez, au fost promulgate mai multe canoane, din care s-au păstrat doar douăzeci. Între acestea, unul acordă o autoritate deosebită patriarhilor (episcopilor) de Roma, Alexandria și Antiohia, iar un altul acordă o onoare deosebită episcopului de Ierusalim.

Ce presupune o întoarcere la Niceea?

Niceea anului 325 reprezintă prima întâlnire universală a reprezentanților creștini care au ajuns la un acord în privința afirmațiilor doctrinare. Niceea anului 2025, prima întâlnire universală a reprezentanților catolici și ortodocși pentru a celebra împreună 1.700 de ani de la primul sinod, ar putea reprezenta un pas important pentru o potențială comuniune deplină.

Ideea nu este nouă. Într-o declaratie comună, din 28 octombrie 1967, papa și patriarhul au dorit să accentueze convingerea lor că „un element esențial în restaurarea deplinei comuniuni între Biserica Romano-Catolică și Biserica Ortodoxă poate fi regăsit în cadrul reînviorării bisericii și creștinilor în acord cu tradiția părinților bisericești și cu inspirația Duhului Sfânt care rămâne pururea cu biserica”.

Amintirea tradiției părinților bisericești este intenționată nu doar ca interpretarea proprie fiecărei biserici, ci în acordul lor cu ocazia diverselor sinoade. Amintirea acestui acord într-un cadru de sărbătoare poate să apropie cele două biserici. Însă apropierea nu asigură și unitatea.

Între asemănări și deosebiri

Deosebirile, care sunt atât de natură teologică (problema filioque, imaculata concepție, purgatoriul), cât și administrativă (primatul papal) încă ridică probleme majore. Dacă în privința teologiei, istoria arată că se poate ajunge la un consens, cel puțin la nivel declarativ, în privința primatului, lucrurile stau diferit.

Episcopul de Roma are autoritate absolută și infailibilă în Biserica Romano-Catolică. Primatul patriarhului de Constantinopol este unul de onoare, neavând o autoritate globală, ci doar o poziție de influență mai amplă, ceea ce nu asigură o uniformitate de opinie. Recent, Patriarhia Rusă a respins, într-un mod vehement, primatul papal. Deși asta arată cel mai probabil nesiguranta pierderii influentei în cazul unei potențiale uniri cu Roma, el indică și deosebirile din sânul ortodoxiei, ceea ce poate îngreuna procesul apropierii de catolicism.

Niceea 325 a indicat și că Scriptura a început să-și piardă influența în fața diverselor interpretări patristice, adesea contradictorii. Dacă Niceea 2025 va depăși nivelul unei celebrări și se va concretiza într-un sinod autentic, cel mai probabil discuțiile teologice vor fi purtate în jurul unor practici fundamentate în primul rând pe scrierile patristice și mai puțin pe Scriptură, evitându-se cât mai mult chestiunile care ar putea provoca disensiuni.

De asemenea, Niceea 325 a reprezentat acceptarea arbitrajului civil în chestiunile religioase, în persoana împăratului Constantin. Cine va arbitra în 2025? Greu de spus. Scriptura afirmă că, în asemenea neînțelegeri, Duhul Sfânt ar trebui să „călăuzească în tot adevărul” (Ioan 16:13). Biblia prezintă adevărul ca fiind nu o interpretare, ci o persoană: Iisus Christos. Relația cu El, confirmată prin ascultarea de cuvintele Sale (1 Ioan 1:5) este singura garanție a unității.

În prezent, dialogul despre unitate este bazat doar la suprafață pe cuvintele lui Iisus Christos din Evanghelia după Ioan, capitolul 17, versetul 21: „Mă rog ca toți să fie una.” Unitatea despre care vorbește Iisus este o unitate în adevăr, adică în Cuvântul lui Dumnezeu (versetul 17). Unitatea nu este reprezentată de acordul în punctele comune. Acesta poate ignora sau chiar înlătura adevărul, de dragul unității. Dacă drumul spre unitate se parcurge cu prețul sacrificării adevărului biblic, rezultatul poate fi cel al unei majorități care-și va impune punctul de vedere cu ajutorul autorității civile.
http://semneletimpului.ro/religie/ecumenism/francisc-i-si-bartolomeu-i-aranjeaza-viitorul-2025-intoarcere-la-niceea.html

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s