Gura mincinoșilor adevăr grăiește?

(comentariul meu pe blogul „vaisamar”)

“În parte, fiindcă o ureche obișnuită cu justa măsură nu suportă ca ariile pentru fluier sau flaut să fie cântate la trombon.”
?????????

Eu zic să ne concentrăm mai atent asupra miezului și esenței mesajului. Poate mi-a scăpat mie,dar nu am văzut ca fratele Iacob să se fi luat și vorbit la adresa tuturor pastorilor din mediul evanghelic,ci doar la adresa confesiunii pe care el o reprezintă(poporul advent). Am sesizat unele probleme la ei,iar dacă omul a apucat să vorbească..nu trebuie să ne luăm de el.Exemplific: dacă o persoană reclamă un lucru…care deranjează,nu a trebui să se recurgă la metoda de a-l declara pe respectivul incompetent… sau altele.Putem corecta dar să nu evităm să ne concentrăm asupra mesajului care…a fost luat și promovat și în cadrul celorlalte confesiuni evanghelice.Dar au făcut-o pastorii penti și bapti ..nu Iacob Coman. Mesajul merită studiat mai atent .

“Dar ar trebui oare ca o mână de antimodéle care predică Evanghelia din slavă deșartă, pentru bani sau din alte scopuri să ne împiedice să vedem consecvența și sacrificiile sutelor de pastori ale căror predici nu fac valuri pe internet (și spume la gură), dar care își hrănesc congregațiile cu abnegație, după vocație și după puteri?”

Binențeles că nu trebuie procedat astfel.Am tot respectul pentru păstorii care-și hrănesc congregațiile cu abnegație.
Dar mi-aș dori să-i cunosc și eu.

Vaisamar

Am ascultat fragmentar mesajul pastorului Iacob Coman care a încins dezbaterile în blogosfera evanghelică. Mărturisesc că n-am putut să-l ascult până la capăt. În parte, fiindcă o ureche obișnuită cu justa măsură nu suportă ca ariile pentru fluier sau flaut să fie cântate la trombon. Observ însă că între ascultătorii evanghelici există suficienți melomani dispuși să-l vadă pe Papageno exersându-și virtuozitatea muzicală pe un alt instrument decât cel din interpretările tradiționale.

Una peste alta, sunt convins că în România există sute de pastori care predică în mod onest cuvântul lui Dumnezeu și care nu merită să fie băgați în aceeași oală cu acei slujitorii lipsiți de integritate și dispuși la compromis.

Da, este nevoie de mesaje profetice și astăzi. Însă tonul profetic nu este incompatibil cu precizia chirurgicală sau cu nuanțele. Am îndoieli că lăturile turnate generos în capul tuturor slujitorilor bisericii sunt marca imbatabilă a spiritului profetic. S-ar putea…

Vezi articol original 238 de cuvinte mai mult

Anunțuri

O părere la “Gura mincinoșilor adevăr grăiește?

  1. Ceea ce a spus pastorul Iacob arată că mai există oameni cu conștiință în lumea asta. El n-a făcut decât să spună ceea ce Dumnezeu ne spune, anume s-o lăsăm mai moale cu festivismul și rugăciunile de fațadă, cu manifestările gregare false și lipsite de judecată, să ne lăsăm de cântări și vorbe puerile, de genul lălăiturilor, laudelor și vorbelor frumos meșteșugite prin care popii și enoriașii lor se fac că conlucrează și sunt solidari, când de fapt caută să ascundă realitatea faptelor, a vieții lor pline de păcat și nedreptate, de egoism și infatuare, de hedonism și materialism. Biserica este sala de judecată a oamenilor, asta trebuie să fie, tribunalul suprem unde se dezbat problemele urbei, iar preotul trebuie să fie judecătorul suprem care prin pilda proprie și apoi prin judecata sa să îndrume pe frații săi cu dragoste, bunătate, respect. Asta cere Dumnezeu. O biserică la care te duci ca să cânți, să lălăi pueril, insipid, inodor și incolor despre cât de bun e Lordul în vreme ce taci mâlc vizavi de problemele și nedreptățile, despre corupția morală a societății în care trăiești, nu este o biserică a lui Dumnezeu, indiferent că i se spune ortodoxă, catolică, protestantă, islamică, hindusă, budistă etc, ci este o biserică a altuia… Vizavi de preoţie sunt multe de spus şi chibzuit, fiindcă chiar preoţii sunt superficiali în gândire. Astfel, cei ce trebuiau să fie învăţători au nevoie de cineva care să-i înveţe cele dintâi adevăruri ale cuvintelor lui Dumnezeu, încât, asemeni pruncilor, au ajuns să aibă nevoie de lapte (slujbe religioase, cântări evlavioase la biserică etc), nu de hrană tare (judecata şi urmarea poruncilor lui Dumnezeu în viaţa de zi cu zi), căci oricine nu se hrăneşte decât cu lapte nu este obişnuit cu cuvântul despre neprihănire, căci este un prunc. Hrana tare, adică judecata profundă a lucrurilor, a Legii, este pentru oamenii mari, pentru cei care s-au deprins, prin practică, să deosebească binele şi răul: Evrei 5.10-14. Asta a cerut și pastoral Iacob, cuprins de remușcări pentru faptul că slujbele religioase, biserica a devenit un loc al minciunii și festivismului de tip secta Moon, cu cântări și lălăituri chițăite cu isterie evlavios-șireată de-ți vine să-ți iei câmpii când intri într-o biserică. Dacă suntem oameni mari, apăi să judecăm, să chibzuim asupra vieții noastre, a societății și familiilor noastre, nu să lălăim ca niște trepanați, ca niște copii de patru anișori ce încep să deslușească formarea unei fraze și sunt fericiți că pot spune cuvinte, indiferent cât de profunde sunt; sau nu sunt… Adevărata rugăciune este să faci binele, să ajuţi pe sărman, să faci dreptate orfanului, să aperi pe văduvă (Isaia 1.17). Iisus spune ce să faci ca să ajungi în Rai, anume să nu ucizi, să nu preacurveşti, să nu furi, să nu mărturiseşti strâmb, să nu înşeli pe nimeni, să-ţi cinsteşti părinţii (Marcu 10.19). Asta e biserica așadar, indiferent cum s-o numi ea, căci nu numele contează, ci faptele făcute din dragoste prin care asculți de Lege cu adevărat…

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s