Despre virtuțile nebănuite ale ecumenismului intraevanghelic

Vaisamar

Odată cu vizita pastorului penticostal Cristian Ionescu la Universitatea Baptistă „Emanuel” și la Biserica baptistă cu același nume, din Oradea (vezi AICI), urmată de vizita prof. univ. dr. Paul Negruț la Biserica Elim din Chicago (vezi AICI), relațiile dintre baptiști și penticostali intră într-o nouă constelație, a unei concordii și a unei frățietăți pe care, până de curând, din pricina puținei mele credințe, nu le socoteam posibile.

Cei a căror memorie istorică o întrece pe cea a unui peștișor auriu de acvariu își amintesc că în mod tradițional relațiile dintre cele două confesiuni au fost foarte tumultuoase. Penticostalismul s-a dezvoltat în România erodând prezența baptistă (Gheorghe Bradin a fost el însuși baptist înainte de a experia prezența Duhului de o manieră care i-a schimbat teologia), fapt care a dat naștere unor polemici înverșunate. E suficient să citim în diagonală presa confesională evanghelică a anilor ’30 și ’40 ca…

Vezi articol original 579 de cuvinte mai mult

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s