Sa gandim cum gandea Fiul lui Dumnezeu

image

”Să fie în voi gândirea care era în Cristos” (Filipeni 2:5)

”Noi avem gândirea lui Cristos” (1 Cor. 2:16)

”Înarmați-vă și voi cu același fel de gândire” (1 Petru 4:1)

Ca să pătrundem în gândirea Domnului Isus, trebuie să ne însușim învățătura Lui. Este de la sine înțeles că Domnul Isus Și-a pus gândirea Lui în învățătura Lui. Deci, dacă eu vreau să încep să înțeleg gândirea Lui, trebuie să pun în mintea mea învățătura Lui. Pe măsură ce memorizez cuvintele Lui și pe măsură ce meditez asupra lor și, mai ales, pe măsură ce le trăiesc în viața mea, ele îmi modelează gândirea, și caracterul și trăirea.

Pornim, deci, la drum, să explorăm gândirea Domnului Isus așa cum ne-a împărtășit-o El în învățătura Lui.

Primul lucru pe care trebuie să-l vedem este că toată gândirea Domnului Isus este ancorată în Vechiul Testament. Când a crescut El în Nazaret, Vechiul Testament era Sfânta Scriptură. Nu știm dacă tânărul Isus a citit vreo altă carte. El nu citează nici un alt autor decât pe Autorul Sfintei Scripturi. El știa Vechiul Testament pe de rost. Știm lucrul acesta deoarece El a fost Rabin, și toți rabinii știau Scriptura pe de rost și-i învățau pe ucenicii lor să știe pe de rost fiecare verset și să știe cum să explice pe de rost fiecare verset.

Un aspect special al gândirii Domnului Isus a fost faptul că El considera că El Însuși este subiectul principal al Vechiului Testament. El le-a spus iudeilor: Scripturile ”vorbesc despre Mine” (Ioan 5:39). După ce Domnul Isus a înviat din morți, în drum spre Emaus, ”a început de la Moise și de la toți proorocii și le-a explicat în toate Scripturile ce era cu privire la El” (Luca 24:27). Apoi, în aceeași seară, le-a zis ucenicilor care erau adunați laolaltă: ”Iată ce vă spuneam când încă eram cu voi, că trebuie să se împlinească ce este scris despre Mine în Legea lui Moise, în prooroci și în Psalmi” (Luca 24:44).

Dar există ceva și mai important pentru noi: să descoperim ce știa Domnul Isus despre propria Lui învățătură în raport cu ceea ce a dat Dumnezeu în Vechiul Testament. Moise însuși știa că învățătura pe care a dat-o Dumnezeu prin el are un caracter temporar. De aceea, la sfârșitul carierei lui de învățător al lui Israel, Moise spune acestui popor: ”Domnul, Dumnezeul tău îți va ridica din mijlocul tău, dintre frații tăi, un prooroc ca Mine: să ascultați de EL” (Deut. 18:15). Imediat după ce face acest anunț, Moise spune că Dumnezeu însuși i-a comunicat această veste: ”Atunci Domnul mi-a zis: Le voi ridica din mijlocul fraților lor un prooroc ca tine, voi pune cuvintele Mele în gura Lui și El le va spune tot ce-I voi porunci Eu” (v.18).

Este clar că Dumnezeu a intenționat ca învățătura pe care a dat-o El prin Moise să aibă un caracter temporar și că într-un anumit viitor va da o altă învățătură. Oare de ce aceste lucruri? Iată câteva elemente care ne vor face să înțelegem.

1. Învățătura dată prin Moise se referea la un singur popor, pe care, prin această învățătură, Dumnezeu vroia să-l constituie ca popor special al Său. Dar urma să vină o vreme când învățătura lui Dumnezeu se va referi la toate națiunile pământului. Și noua Lui învățătură va fi adaptată pentru toate națiunile. 2. În sistemul de învățătură dat prin Moise, conducerea Statului urma să vegheze că învățătura era respectată și împlinită. De aceea, poruncile erau astfel formulate încât împlinirea sau călcarea lor să fie vizibilă pentru autorități, ca acestea să intervină în caz de încălcare. 3. Când învățătura dată de Dumnezeu va fi pentru toate popoarele lumii, conducerea statelor va fi ostilă acestei învățături. Învățătura trebuia să fie interiorizată, pentru că fiecare individ să o primească în inimă și să o trăiască nu de frica pedepsei autorităților, ci numai din dragoste pentru Dumnezeu. Astfel, porunca ”Să nu ucizi”, fiind interiorizată, devine ”Să nu te mânii” și ”să nu comiți adulter”, fiind interiorizată, devine ”Să nu te uiți cu poftă la o persoană de sex opus” (astăzi ea devine și :”Să nu te uiți la pornografia de la tv, din internet și din presă și literatură”! 4. În sistemul creat prin Moise, Dumnezeu urma să locuiască într-un anumit loc geografic, în cortul întâlnirii și, mai târziu, în Templul de la Ierusalim. Dar urma să vină o vreme când fiecare individ va fi un templu al lui Dumnezeu (1 Cor.3:16) și când oamenii nu se vor închina într-un templu de piatră, ci ”în duh și în adevăr” (Ioan 4:23). Prin urmare, toate poruncile referitoare la închinarea la cort sau la templu urmau să-și piardă valabilitatea. 5. Marele Preot din seminția lui Aaron urma să fie înlocuit de Marele Preot din seminția lui Iuda și ”odată schimbată preoția, trebuia numaidecât să aibă loc și o schimbare a Legii” (Evrei 7: 1-19, citat v.12). 6. Jertfele de la Templu și în special jertfa de ispășire, îl profețeau pe Fiul lui Dumnezeu pe care Însuși Dumnezeu urma să-L aducă jertfă, și odată aceasta împlinită, jertfele urmau să înceteze și de aceea templul a fost demolat de romani. 7. Legământul vechi, urma să fie înlocuit cu legământul nou, și în acest nou legământ Dumnezeu zice: ”Voi pune legile Mele în mintea lor și le voi scrie în inimile lor.” Toată predica de pe munte și cea de pe câmpie sunt astfel concepute încât să se înscrie în mintea și în inima tuturor celor ce se vor întoarce la Dumnezeu din toate națiunile pământului.

Domnul Isus știa aceste lucruri și de aceea Și-a formulat învățătura în așa fel încât ea să fie potrivită cu situația nouă, în care învățătura trebuia să se adreseze tuturor națiunilor pământului și El a dat ucenicilor Săi sarcina să învețe toate națiunile această învățătură pe care le-a dat-o El: Matei 28:18-20.

Încă ceva și mai măreț. Moise își prefața orice poruncă prin propoziția ”Așa zice Domnul”. Domnul Isus nu mai folosește această prefațare, ci spune ”Dar Eu vă spun…!” De ce? Fiindcă El se știa pe Sine ca fiind ”Brațul Domnului”, adică extensia lui Dumnezeu în această lume. Ca atare, El era Dumnezeu, vorbea ca Dumnezeu și poruncea ca Dumnezeu.

Încă ceva de adăugat la această măreție. Cea mai mare poruncă dată de Dumnezeu a fost: ”Să mă iubiți din toată inima, din tot sufletul, cu toată mintea și cu toată puterea”. Domnul Isus pretinde exact aceeași iubire: ”Cine iubește pe tată sau pe mamă mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine și cine iubește pe fiu sau pe fiică mai mult decât pe mine nu este vrednic de Mine” (Matei 10:37). Și tot atât de categoric: ”Dacă Mă iubiți, veți păzi poruncile Mele” (Ioan 14:15).

Apostolul Pavel nu pune învățătura sa pe același plan cu învățătura Domnului Isus. Dimpotrivă, el face distincție dintre învățăturile pe care le-a primit de la Domnul, care pentru el au autoritate divină și propriile lui învățături, pe care le dă cu titlul de ”sfat” (1 Corinteni 7: 10, 12, 25) și el îi condamnă pe cel care ”învață pe oameni învățătură deosebită și nu se ține de cuvintele sănătoase ale Domnului nostru Isus Cristos” (1 Tim.6:3).

Apostolul Ioan are exact aceeași atitudine: ”Oricine care o ia înainte și nu rămâne în învățătura lui Cristos n-are pe Dumnezeu. Cine rămâne în învățătura aceasta are pe Tatăl și pe Fiul” (2 Ioan 9).

Dar, la urma urmei, verdictul final trebuie să fie al lui Dumnezeu Însuși. Pe muntele schimbării la față, după ce Moise și Ilie discută o vreme cu Isus, Dumnezeu face ca ei să dispară, Isus să rămână singur, apoi declară solemn: ”Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc toată plăcerea Mea: De El să ascultați” (Matei 17:5). Cuvintele subliniate sunt cele pe care le-a rostit Moise despre viitorul Mesia. Acum Dumnezeu le aplică Fiului Său.

Am putea noi să nu punem învățătura Domnului Isus pe un plan mult mai înalt decât orice altă învățătură? Unii poate că o fac. Eu m-am hotărât să-L ascult pe Dumnezeu! Și vă invit să veniți cu mine la studierea acestei învățături.

Fiindcă Domnul Isus este legat organic de învățăturile date de Dumnezeu în Vechiul Testament, înainte de a plonja în învățăturile Domnului Isus, ne vom uita la modul în care Dumnezeu S-a revelat pe Sine în Vechiul Testament și apoi la modul în care a folosit Domnul Isus această revelație.

sursa:Iosif Ton-site

Anunțuri

O părere la “Sa gandim cum gandea Fiul lui Dumnezeu

  1. Domnul Iosif Ţon face nişte erori de judecată. Prima este că Iisus Hristos a învăţat Evanghelia pe de rost, căci era rabin. Păi Iisus Hristos era dinainte de Scripturi, Evanghelia a fost scrisă după voia Tatălui Său, iar Fiul era şi El dinainte, din Tatăl Său, aşadar Evanghelia este Cuvântul dat de Tată şi astfel de Fiu omului prin proorocii aleşi de El… N-ai cum să înveţi pe de rost, ca şi cum n-ai fi ştiut, ceva dat de tine omului, creat de tine pentru om… Proorocul Miheia anunță în Vechiul Testament cum din Betleem Efrata va ieși stăpânitor peste Israel, iar obârșia Lui este dintru veșnicie, adică este dintotdeauna, va fi din cea care trebuie să nască, va fi voinic și va paște poporul prin puterea Domnului, întru slava lui Dumnezeu, și toți vor fi fără grijă, iar El va fi mare, până la marginile pământului, El însuși va fi pacea noastră: Miheia 5.1-4…
    Apoi, dl Ţon vine cu o serie de argumente care se anulează reciproc, încât în acest text se contrazice singur prin afirmaţii de genul: „Primul lucru pe care trebuie să-l vedem este că toată gândirea Domnului Isus este ancorată în Vechiul Testament” versus “Moise însuși știa că învățătura pe care a dat-o Dumnezeu prin el are un caracter temporar…” Păi, aşadar, dacă gândirea lui Hristos este bazată pe Vechiul Testament, Hristos fiind etern, cum poate avea Legea un caracter temporar?! Dl Ţon confundă Legea slujbei religioase, de la Templu, ce înglobează datinile referitoare la jertfele de sânge şi ritualurile bisericeşti, ritualurile de mâncare şi port, cu principiile de viaţă, adică cu poruncile lui Dumnezeu date omului pe muntele Horeb, principii de viaţă care sunt eterne, imuabile: cele 10 porunci (Deuteronom 5.6 ), cele două mari porunci care sunt peste cele 10 (Marcu 12.29-30, Marcu 12.31)…
    O altă eroare, mare, în opinia mea de simplu muritor cu mult sub statutul domnului Ţon, este aceea în care dl Ţon spune: “Este clar că Dumnezeu a intenționat ca învățătura pe care a dat-o El prin Moise să aibă un caracter temporar și că într-un anumit viitor va da o altă învățătură”. Asta vine în contradicţie TOTALĂ cu ce spune însuşi Mesia: Isus arată că a venit nu să strice Legea sau proorocii, ci să împlinească acestea (Matei 5.17). Dl Ţon, asemeni multor cărturari şi înţelepţi, confundă aşadar Legea slujbei bisericeşti cu Legea Principiilor Luminii, adică cu Legea ce derivă din cele 10 porunci şi normele de viaţă ce izvorăsc de aici… Legea slujbei bisericeşti se supune Legii Principiilor de viaţă ce izvorăsc din cele 10 porunci scrise de degetul lui Dumnezeu pe piatră… Nu confundaţi ritualurile religioase cu principiile de viaţă şi existenţă umană… Încă din vremea Vechiului Testament, Dumnezeu spune clar că nu mai vrea ritualuri religioase, jertfe de sânge, fast şi pompă, sărbători şi festivităţi formale, ci facerea de bine, dreptate, adică respectarea celor 10 porunci (ISAIA 1.11-16), lucruri confirmate de Hristos în Noul Testament, când Mesia spune să nu mai mergem la biserică, să ne rugăm singuri în camera noastră, să nu mai facem rugăciuni lungi, bolborosite, şi să facem binele (Matei 6.1-13 etc). Nu vreau să epatez sau să fiu Gică Contra, dar ăsta-i adevărul. Adevărul e amar, adevărul te face să fii un paria în astă lume lăsată sub domnia lui Satan şi a copiilor lui Satan, adevărul te face să lupţi împotriva propriei cărni şi împotriva propriilor interese materiale, sociale, împotriva propriilor plăceri lumeşti, dar El te înalţă, şi numai El îţi dă Viaţă şi Trup Veşnice, perfecte… Eu asta vreau, şi de aceea, cu smerenie, din mizeria şi prostia mea lumească, îi spun cu dragoste dlui Ţon că greşeşte asemeni unui copil ce nu înţelege gândurile celor mari, confundând Legea Slujbei cu Legea Firii, confundând vorbele cu faptele, visele cu realitatea… Dânsul confirmă acest lucru prin chiar cele scrise de el, anume când spune că porunca de a nu ucide devine porunca de a nu te mânia. Aşadar, dl Ţon dă de înţeles că a nu ucide nu mai este o poruncă valabilă, ci să nu te mânii, când de fapt sensul e altul: nici să nu te gândeşti a ucide pe cineva (mâniindu-te pe el), darămite să-l ucizi. Acelaşi lucru e valabil şi-n ce priveşte preacurvia. Dl Ţon spune că porunca de a nu preacurvi devine altă poruncă, anume de a nu te mai uita cu poftă la o persoană de sex opus, la filme porno, erotice, etc. Dumnezeule, domnule Ţon, dacă văd o femeie frumoasă, să zicem, şi o admir, gândindu-mă ca mi-ar place să fie soţia mea şi mama copiilor mei, înseamnă că preacurvesc?!!! Carevasăzică dacă preacurveşti e OK, dacă faci filme porno e OK, dacă însă te uiţi la filme porno eşti mai rău că păcătuieşti cu gândul decât cel care păcătuieşte cu fapta!!! Mai vinovat este aşadar, conform deducţiei dlui Ţon, cel care gândeşte că îi vine să omoare pe cineva decât cel care efectiv ucide, mai vinovat este cel care are gânduri carnale cu o femeie decât unul care efectiv preacurveşte….Dacă preacurveşti e ok, dacă însă îţi place o femeie şi o doreşti nu mai e OK?!!! Denaturaţi sensul lucrurilor, domnule Ţon, aşa că a nu preacurvi rămâne o poruncă valabilă, eternă ca şi Hristos. De aceea, în ce priveşte dorinţa pentru o persoană de sex opus, fie şi-n gând, este preacurvie dacă acea persoană este căsătorită sau tu eşti căsătorit, iar sensul este de a nu preacurvi nici în gând, darămite în faptă.
    Domnul Iosif Ţon mai scrie nişte lucruri ce se bat cap în cap: „Apostolul Pavel nu pune învățătura sa pe același plan cu învățătura Domnului Isus. Dimpotrivă, el face distincție dintre învățăturile pe care le-a primit de la Domnul, care pentru el au autoritate divină și propriile lui învățături, pe care le dă cu titlul de ”sfat” (1 Corinteni 7: 10, 12, 25) și el îl condamnă pe cel care ”învață pe oameni învățătură deosebită și nu se ține de cuvintele sănătoase ale Domnului nostru Isus Cristos” (1 Tim.6:3).”
    Carevasăzică, dă de-nţeles domnul Ţon, ce scrie Pavel în Noul Testament nu se pune, e piua, că, n-“aşa?, dă de-nţeles dl Ţon, Pavel singur spune asta când zice că îl condamnă pe cel care învaţă pe oameni învăţătură deosebită de cuvintele lui Iisus Hristos. Uită un “mic” amănunt dl Ţon: apostolul Pavel nu dă învăţătură deosebită de a lui Hristos, ci clădeşte casa pe fundaţia pusă de Hristos, respectând planul fundaţiei. Prin urmarea Cuvântului, Pavel este în armonie cu Hristos, şi aşa cum Tatăl vorbeşte prin Hristos, Hristos vorbeşte prin apostoli şi creştini (Ioan 14.21, Ioan 14.23).
    Din cauza acestei dihotomii cognitive, dl Ţon face erori copilăreşti, şi spune, aidoma ortodocşilor sau catolicilor, că Dumnezeu cerea să ne închinăm la lucruri făcute de degetele omului. Citez iar pe dl Ţon: „Prin urmare, toate poruncile referitoare la închinarea la cort sau la templu urmau să-și piardă valabilitatea”. Am încheiat eroarea…
    Domnule Ţon, unde scrie în Biblie că trebuie să ne închinăm la cort sau la templu? Ia uitaţi ce vă scriu eu, ca un sclav mic şi necircumcis, ce nu am învăţat Biblia pe de rost: după ce Moise intra în cortul adunării, Dumnezeu se pogora ca un stâlp de nor la uşa cortului şi vorbea cu Moise. Tot poporul vedea stâlpul de nor de la uşa cortului şi i se închina: Ieşirea 33.9-10.
    Aşadar, ce spuneţi, la ce sau cine se închinau Moise şi poporul, la cort sau la Dumnezeu? Acelaşi lucru e valabil şi cu Templul lui Solomon… Confundaţi Legea slujbei religioase cu Legea Principiilor Luminii ce izvorăşte din cele 10 porunci, căci Legea preoţiei este aservită celor 10 porunci, nu viceversa: Iisus spune ce să faci ca să ajungi în Rai, anume să nu ucizi, să nu preacurveşti, să nu furi, să nu mărturiseşti strâmb, să nu înşeli pe nimeni, să-ţi cinsteşti părinţii: Marcu 10.19…
    Odată schimbată preoţia omului cu cea a lui Hristos, adică odată schimbată Legea slujbei religioase, s-a schimbat şi procedura de manifestare şi urmare a poruncilor lui Dumnezeu, dar nu s-au schimbat poruncile propriu-zise de viaţă conform principiilor Luminii (Romani 13.12-13, Ioan 1.4, Ioan 1.9), printr-o Lege a slujbei religioase care nu mai cere omului să meargă la biserici de lemn sau piatră pentru a se ruga lui Dumnezeu prin intermediul preoţilor muritori, căci singura biserică adevărată este Hristos însuşi, pe care oricine îl poate găsi în Duh, în Adevăr, în Dreptatea celor 10 porunci şi Dragostea de Dumnezeu, Lege despre care şi Isaia prooroceşte în Vechiul Testament (Isaia 1.17), care este Legea facerii de bine a celor zece porunci (Deuteronom 5.6) şi a celor două porunci mai mari decât cele zece (Deuteronom 6.5, Marcu 12.29-30, Marcu 12.31): Evrei 7.8-12…
    Vizavi de preoţie sunt multe de spus şi chibzuit, fiindcă chiar preoţii sunt superficiali în gândire. Astfel, cei ce trebuiau să fie învăţători au nevoie de cineva care să-i înveţe cele dintâi adevăruri ale cuvintelor lui Dumnezeu, încât, asemeni pruncilor, au ajuns să aibă nevoie de lapte (slujbe religioase, cântări evlavioase la biserică etc), nu de hrană tare (judecata şi urmarea poruncilor lui Dumnezeu în viaţa de zi cu zi), căci oricine nu se hrăneşte decât cu lapte nu este obişnuit cu cuvântul despre neprihănire, căci este un prunc. Hrana tare, adică judecata profundă a lucrurilor, a Legii, este pentru oamenii mari, pentru cei care s-au deprins, prin practică, să deosebească binele şi răul: Evrei 5.10-14… Oamenii mari lasă deoparte lucrurile simple, începătoare, de ghidare primară a omului prin repetarea la nesfârşit a slujbelor de pocăinţă faţă de cele lumeşti, a botezului, a punerii mâinilor, a învierii, a judecăţii de apoi, aşadar oamenii mari lasă deoparte ceremoniile religioase şi trec la fapte, la urmarea poruncilor, desăvârşindu-se astfel prin lupta adevărată a creştinului, care este lupta împotriva stăpânilor lumii acesteia şi a duhurilor rele din cer (Efeseni 6:10-16), şi ei vor face asta de va voi Dumnezeu: Evrei 6.1-3

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s